1,050 matches
-
sânge pe perete. ADIO, ARME! Capitolul 5 O doamnă indusă în eroare — Acum important este, spuse Thomas, să rămânem calmi și civilizați. Se adunaseră din nou în sufragerie și ședeau printre resturile cinei. Fețele le erau ca de ceară și răvășite. Numai Tabitha era fericită, inconștientă de ultimele evenimente șocante, în timp ce Pyles, care venise să li se alăture la masă, afișa un zâmbet pieziș, fatalist, după ce își exprimase ajutătoarea părere că „Se vor mai întâmpla lucruri înainte de a se sfârși noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
înțelept echilibru, prin care forța superioară a unei monarhii este contrabalansată de puterea reunită a cîtorva alți suverani. Dacă ar lipsi acest echilibru, s-ar putea întîmpla o revoluție universală, prin care o nouă monarhie s-ar instaura peste statele răvășite ale principilor deveniți slabi din pricina neînțelegerilor dintre ei. Politica principilor Europei pare, deci, a pretinde ca ei să nu neglijeze nicicînd alianțele și tratatele prin care aceștia pot egala forțele unei puteri ambițioase; dar trebuie să se ferească de cei
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de rele îi fi sătul... Vagonul în care a urcat Toaibă era hârbuit de abia se ținea în încheieturi. S-a așezat și el într-un colț. Nu voia să intre în vorbă cu nimeni. Dorea să și adune gândurile răvășite. A privit lung la bastonul dăruit de sora din spital. Era un lucru frumos. Pe mâner era înscris cu fierul înroșit: „martie 1943”. „Așa ai să-ți aduci aminte de mine Toadere” - i-a spus sora când i l-a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Acum ieși! Te căutăm noi. De asta să nu duci grijă! N-oi duce grija asta, că am destule altele... Ieși!!! Toaibă a făcut stânga mprejur cât a putut de repede și a ieșit, dând un bună ziua scrâșnit. Cu mintea răvășită, a pornit spre casă, dar pe drum și-a tras de seamă și a cotit-o spre crâșma lui Prispă. Se însera. Simțea că din urmă vine 122 cineva grăbit. A întors capul și nu mică i-a fost mirarea
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
asta sau altă lume, dar eu cred că era din lumea asta, pentru că ne aflam În camera mea, mobila era aceeași, o concretețe ce nu putea fi pusă la Îndoială. Vorbii fără rost, ea Își trecu degetele prin părul meu răvășit, iar eu mă Înecai În ochii ei ca-ntr-un lac fenomenal. CÎnd amurgul se Înecă În noapte ne plimbarăm pe malul unui lac asemeni, pînă ce În dreptul unei lumini subțiri venite de sus, ea se opri și mă-nlănțui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
triburilor slave -vikingii au fost fondatorii statului vechi rus, a puternicului și bogatului voievo dat rus al Kievului - și aceasta doar din interesul cuceritorului de a avea de la cine strânge impozitele, dările. De la un singur cârmuitor slav, nu de la mulțimea răvășită a triburilor. Iar cum birul însemna și a tunci îndestulare care favoriza răsfățul, conviețuirea vikingi-slavi a dus la împreunarea lor, căci învinșii având femei fr umoa se și iubărețe au promovat iubirile, căsătoriile... Trecând în revistă mulțimea cnejilor în succesiunea
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
în voie și plânge. Mă străbătu deodată gândul că am îmbătrînit și că părul mi-e alb de supărare, și sării în sus, ca să mă uit în oglindă. De-abia mă recunoscui. Fața îmi era palidă, suptă, uscată, și sprînceneîe răvășite, parcă le smulsesem; nu știu ce dungă se adâncise la colțul buzelor, care mă schimba cu desăvârșire, dîndu-mi un aer de aprigă voință. Mă minunai descoperind pe fața mea o hotărâre virilă și putere de a acționa, însușiri pe care le pierdusem
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și nefericită am fost, și mi-a venit să plâng... Cred că a înțeles că niciodată nu o voi putea iubi; nici măcar trupește. Am plecat în zori din odaia ei, extenuat, inuman de lucid, și ea a rămas pe patul răvășit de spasmul tuturor încercărilor de a o uita pe Maitreyi. ... Am condus-o, luni, până la pârâul ce străbate pădurea cu pini. De ce mi-a scos-o Dumnezeu înainte? Jenia Isaac, ne vom mai întîlni noi vreodată? *** Am rămas iarăși singur
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ascund frumusețea zilei numai în tine! Ți-ai ales un nume potrivit cu trezirea inconștientă a unor lacrimi, bizare reflecții curgând la nesfârșit. Căzut cerului prizonier, tăcut, revoltat tu rechemi în mine amintiri făcute dar nedezlegate, promisiuni uitate prin mahalale răvășite. Ți-ai ales un nume potrivit cu mâhnirea din suflet și ochi înlăcrimați: ești ea!
Singurei by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83907_a_85232]
-
-mi cere numele și adresa, unui al treilea care-mi cere iarăși numele. În direct nu intru, pentru că a expirat (mi-a expirat) timpul, dar mă aleg cu un premiu în cărți. Mă uit în oglindă. Ce față galbenă și răvășită am de la enervare! Pînă la cîte trebuie să număr ca să-mi revin? O să fie aiurea, știu, dar îi telefonez lui Rusalin. Pun mîna pe telefon ca pe-o lance, cum zice Magda U., și-i transmit o telegramă. N-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cei 95 de ani ai săi, intervievatul trage o serie de concluzii privind societatea românească de după 1989 - remarcând pe deplin justificat: Lipsa bunului simț și al celor șapte ani de acasă. Clasa politică românească e un adevărat mușuroi de furnici, răvășit, răscolit de patimi politice și de interese vinovate. Peste tot, în toate straturile societății, nu mai e lumea bunului simț de altădată, ieșind în evidență calitatea inferioară a politicienilor. Unii politicieni din trecut își sacrificau averile în folosul țării, în
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
tine, nu alături... Olga ascultă docilă. Aparent se domolise. Ea știa bine însă că fusese nevoită să coboare atât de mult în ea, încât i se părea că se terminaseră toate treptele spre cele mai neașteptate adâncimi ale sufletului ei răvășit de toate cele întâmplate. Arăta ca o construcție pe punctul de a fi supusă unei implozii, fapt care o îndemnă pe mama ei să o roage, să o implore să se culce. Fiica ei avea multă nevoie de odihnă. - Uite
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
să elimine imediat orice excese culinare anterioare. Și, chiar dacă știam că oglinda nu avea să-mi dezvăluie nimic În plus sau În minus față de imaginea pe care mi-o reflectase de dimineață, am Înfruntat-o cu fruntea sus. O față răvășită și mânioasă mă privea de acolo. — Ce dracu’ faci aici? s-a răstit Emily la imaginea mea din oglindă. M-am răsucit În loc și am văzut-o trecându-și haina prin baierele poșetei Gucci și punându-și ochelarii de soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
totuși prilejul să prezinte și pe fiică-sa Niculina, femeie aproape de patruzeci de ani, mai mare ca băiatul, măritată cu un țăran din sat, Filip Ilioasa. Servindu-i, Niculina nu înceta să se scuze că au găsit casa așa de răvășită și pe ea desculță. Avea șase copii, dintre care cel mai mărișor era în clasa a cincea de liceu la Pitești. Trăiau cu toții aici, în casa preotului, până ce se va milostivi Dumnezeu să înmoaie inima boierului Miron și să aducă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
puțin din beția mâniei, că ei vor ispăși mai crunt pentru faptele tuturor, dacă cumva se vor întoarce lucrurile iarăși cum au fost... De aceea, venind, au intrat pe la postul de jandarmi. Casa era pustie, ușile vraiște, obiectele răsturnate și răvășite. Ei sperau să găsească măcar câteva cartușe pentru armele luate de la jandarmi, ca să se poată apăra de va fi trebuință. N-au găsit. Nevasta plutonierului se zicea că s-a ascuns la cineva în sat, nimeni nu bănuia unde. Cum
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Am dat peste un pescar bătrân care știa mai toate poveștile despre frontieriști... Știa și povestea lui Luca... Dar maică-sa rămăsese blocată undeva, pe firul poveștii. Ea și le știa pe ale ei. Și n-ai zis nimica... șopti, răvășită. Ne-am promis unul altuia să nu spunem... Da’ acuma oricum o să se știe, s-au deschis arhivele... Și în fața tăcerii nedumerite a maică-sii, care făcea cât o întrebare : Arhivele Securității... E un dosar de urmărire pe numele lui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
la smulgerea unei aprobări pentru documentarea mea, în 1969, la Viena, în vederea publicării volumului Austria și Principatele Române în vremea războiului Crimeii (1853-1856). Mai presus de toate, așez însă aportul său la reconstituirea bibliotecii Institutului de Istorie „A. D. Xenopol”, bibliotecă răvășită și redusă la câteva sute de volume (inclusiv cele aparținând „clasicilor” marxism-leninismului și discipolilor). Am început eu însumi „negocierile”, sub auspicii care au întrecut așteptările. În grupuri mici, ne-am deplasat la București pentru a alege tripletele, nu numai din
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
dualități dintre tot ce e vizibil și suprafață și contrapartea lor ireală, fantastică, imaginată. Interior with Sudden Joy/ Interior cu bucurie subită (1951) dezbracă din nou trupuri incerte, de tinere fete abia ieșite din copilărie. Două eleve insomniace, în desuuri răvășite, se prind într-un dans nocturn în sala de clasă, în timp ce pe tablă stau scrise cu cretă versurile lui Arthur Rimbaud. În pragul ușii răsare silueta alarmată a unei profesoare, în timp ce o făptură enormă, alcătuită din văluri lăptoase și mușchi
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Am comandat un coniac mare. L-am dat pe gît. Tii, bă Bodane, dii ti mie, că eti mai la curent cu conteporanii, Caradiale ăta are piese... cu furnale? Am mai cerut un coniac. L-am evaporat cu o figură răvășită. N-are. Îhî, n-o să facă carieră... e neorientat... Aici am cerut și o țigară, de la ospătar. Am fumat-o, nervos, în 50 de secunde. Da alteva? Sofocle, Shakespeare, Racine, Ibsen, Cehov, Camil Petrescu, Sebastian, Ionesco... Originalul om de teatru
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
că e o alegere înțeleaptă, deși obositoare. Am vrut să aflu în ce ar consta înțelepciunea opțiunii. Ei bine, această talentată actriță povestește că, acum cîțiva ani, în teatru a acceptat să doarmă un scenograf. Într-o dimineață a venit răvășit și-n pragul demenței la directoare și i-a spus că noaptea, cînd s-a dus la toaletă, s-a-ntîlnit cu o... fantomă-fetiță! A doua noapte, la fel. N-a mai stat o zi în Giurgiu, dar a rămas cu sechele
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
vedea de sus tot ce mișcă iar noi, slavă domnului, trebuie să ne folosim de ei. La Gerace, Tommaso a reușit să vorbească, ajutat de un prieten de nădejde, cu cei din temniță: cam vreo 20 de bărbați cu bărbi răvășite, duhnind ca niște capre. Unul dintre ei știa chiar să citească și puse multe întrebări, a vrut să afle cât de solide erau forțele și în ce fel făcuseră rost de arme. Părea să aibă stofă de căpetenie. Tommaso a
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
care vrei să publici o operă despre Galilei, nu ai decât să mi-o trimiți în Germania și în câteva luni va fi editată. S-au salutat. Tommaso se întoarse la salteaua lui, cu inima zbuciumată, cu mintea obosită și răvășită, încântat și fericit precum un copil în așteptarea unei întâmplări extraordinare fără să știe însă ce anume. În locul lui Pedro Gìron, duce de Osuna, ce nu mai era pe placul Spaniei datorită unor prietenii suspecte, sosi la Napoli pe 3
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
moartea și înmormîntarea ei, la 20 ianuarie 1864. I-am găsit și actul ei de moarte. O chema Casandra și intrase cu vîrsta în al nouăsprezecelea an, cînd poetul trecuse, exact cu o lună, în al cincisprezecelea; apoi douăsprezece poezii răvășite ici-colo printre manuscrise, de-a lungul a nouăsprezece ani, pînă în martie, 1883. Printre acestea, cîteva poeme fantastice, în care poetul căuta să se întîlnească cu iubita moartă (în Ondina, de exemplu, apare chiar Casandra). În sfîrșit, și zece capodopere
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
culesese la ieșirea dintr-un liceu, pentru a o trimite la Drancy. Îl văd în picioare, în lumina murdară a acelei după-amieze de sfîrșit de iarnă, privindu-mă cu ochii lui albaștri, limpezi, cu multiple licăriri, țîșnind din masca sa răvășită, atît de demn, atît de calm, cu acel zîmbet afectuos și ironic, indicibil, în fața emoției pe care nu mi-o puteam stăpîni"2. Episodul este cunoscut. Jean Paulhan i-a prevenit pe Lupasco și Cioran de arestarea lui Fondane, deși
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
opinii despre aceleași evenimente, care fac declarații publice ce se bat cap în cap, prefăcându-se a uita azi ce au spus ieri și păstrându-și o cinică disponibilitate față de orice schimbare pe eșicherul politic? S-a putut vedea, în răvășita noastră capitală, cum cele mai insolente afirmații în sfera puterii rămân nepedepsite, ba încă și aplaudate de unii, în pofida enormității lor. S-au dat, de sus, cele mai stranii lămuriri (dacă așa trebuie să le spunem) cu privire la tragicele evenimente din
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]