2,974 matches
-
cu o privire pătrunzătoare, continuând însă să roadă metodic o bucată mare de carne. De fapt, în seara aceea, Balamber nu purta brâul; era cu bustul gol, îmbrăcat în pantaloni din piele de berbec, prin nimic deosebite de ale tuturor războinicilor ce-l înconjurau. într-adevăr, din trăsăturile sale nu se putea citi nici un semn de noblețe, ba chiar, văzându-l în hainele acelea obișnuite, Sebastianus recunoscu cu greu în el pe magnificul războinic pe care-l văzuse în luptă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
berbec, prin nimic deosebite de ale tuturor războinicilor ce-l înconjurau. într-adevăr, din trăsăturile sale nu se putea citi nici un semn de noblețe, ba chiar, văzându-l în hainele acelea obișnuite, Sebastianus recunoscu cu greu în el pe magnificul războinic pe care-l văzuse în luptă și care fusese pe punctul de a-l ucide. La prima vedere, ai fi zis că era un hun ca toți ceilalți, cu ten măsliniu, cu pieptul larg, cu grumazul gros și umerii puternici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o vie inteligență, ușor ironică, sub sprâncenele încruntate, ori poate siguranța dezinvoltă pe care fiecare gest a său o lăsa să se vadă și care e proprie oamenilor de caracter, obișnuiți să comande - ce îl făcu să intuiască în acel războinic un individ de o valoare superioară celorlalți prezenți în sală. De aceea, oprindu-se înaintea bivuacului, își concentră privirea numai asupra lui. Da, nu era nici o îndoială: acela era teribilul Shudian-gun. Se întreba ce ar fi putut să vrea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
spună care fusese motivul. Odetta își dăduse seama că era însărcinată și îi mărturisise imediat, cu o fermitate rece, că nu ar fi acceptat niciodată în pântece copilul unuia dintre călăii săi. Chiar în acel moment, de profundă solidaritate, doi războinici veniseră să-l ia de acolo. Ieșind într-un loc deschis pentru prima oară după trei zile de clauzură, străbătuse cuprins de o mânie violentă distanța ce despărțea depozitul de clădirea în care se găsea Balamber, impunându-și însă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să se miște atât de repede și în etape de deplasare atât de dese, încât nu putea să mai ia cu el și alte lucruri care ar fi luat din spațiul destinat prăzilor. în apropierea fiecărui bivuac stăteau împiedicați caii războinicilor; odihnindu-se, și unii și alții, căci nici un hun nu s-ar fi îndepărtat un pas măcar de calul său. Așadar, acum se găsea față în față cu comandantul lor. Ei bine, avea să-i demonstreze cum știa să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
săi zâmbiră și ei, făcând cu ochiul. Știi ce înseamnă porecla asta? — Da: se pare că nici măcar trăsnetul nu te-a vrut. E limpede că Dumnezeu nu te vrea, din pricina crimelor tale. Un moment, Balamber se încruntă, iar câțiva dintre războinicii săi, cei care înțelegeau galoromana, ciuliră urechile, vizibil iritați. O tânără femeie hiung-nu, cu părul despletit și complet goală, șușoti ceva la urechea războinicului ce-o ținea în brațe, dar acela, încruntându-se o împinse cu brutalitate și o reduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
că Dumnezeu nu te vrea, din pricina crimelor tale. Un moment, Balamber se încruntă, iar câțiva dintre războinicii săi, cei care înțelegeau galoromana, ciuliră urechile, vizibil iritați. O tânără femeie hiung-nu, cu părul despletit și complet goală, șușoti ceva la urechea războinicului ce-o ținea în brațe, dar acela, încruntându-se o împinse cu brutalitate și o reduse la tăcere cu un gest scurt și furios al brațului. Cu un zâmbet dezarmant, Balamber liniști apele. Făcu un semn către carnea de pe proțap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
către carnea de pe proțap și-l întrebă: — Ai mâncat deja? Sebastianus șovăi un moment înainte de a răspunde. Zilele acelea mâncase foarte puțin, iar mirosul de friptură îi pătrundea irezistibil nările. Balamber insistă: — Servește-te, te rog! Cu gesturi grăitoare, un războinic bătrân cu înfățișare severă, ce se găsea în dreapta lui Sebastianus, îl invită să ia porția lui, întinzându-i un cuțit să poată tăia. Romanul hotărî să accepte invitația; îi era prea foame ca să facă pe ofensatul și, pe de altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
considerat mai jignitor decât cuvintele îndrăznețe de mai înainte. Fără să spună o vorbă, luă cuțitul, se întinse, ridicându-se pe călcâie, și rupse iute de pe proțap o bucată de carne, după care își reluă locul, sub privirea atentă a războinicilor ce-l înconjurau. în vreme ce savura gustul cărnii, își privi gazdele, unul câte unul; aceștia, la rândul lor, îl studiau fără încetare, în liniște, observându-i cu atenție - era foarte conștient de asta - fiecare gest. Știa că hunii respectă la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din urmă se întovărășea foarte rar cu gesturile impulsive și nesăbuite, își impusese, încă de când veniseră să-l ia din depozit, să nu-și piardă cu nici un chip stăpânirea de sine. Privirea sa se aținti pentru o clipă asupra tânărului războinic, care, în picioare și ceva mai departe decât ceilalți, își aranja liniștit fâșia de pânză ce-i acoperea pubisul, întors cu spatele către tânăra sclavă pe care tocmai o posedase și care se zărea printre piei și tot felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-i acoperea pubisul, întors cu spatele către tânăra sclavă pe care tocmai o posedase și care se zărea printre piei și tot felul de alte lucruri îngrămădite. Observă că avea un picior bandajat, imediat deasupra genunchiului și că șchiopăta vizibil. Războinicul trecu roată prin spatele tovarășilor săi așezați în jurul focului și se apropie, fixându-l cu o privire cercetătoare și plină de ironie. Ajuns lângă el, se aplecă puțin, sprijinindu-și mâinile de coapse și începu să-l scruteze, căutând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ironie. Ajuns lângă el, se aplecă puțin, sprijinindu-și mâinile de coapse și începu să-l scruteze, căutând să-i prindă privirea. însă el, fără să se oprească din mestecat, își păstră ochii ațintiți asupra lui Shudian-gun. Cu vârfurile degetelor, războinicul apucă o margine sfâșiată a tunicii sale dalmatica și trase de ea cu un gest sec, lărgind ruptura. — Tu... romanule! Tu, arătare urâtă. Unde platoșa ta? Unde manta de purpură? Unde coif cu pene? încet, Sebastianus se întoarse spre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Unde manta de purpură? Unde coif cu pene? încet, Sebastianus se întoarse spre el și îi întâlni ochii plini de ură și batjocură. îi susținu privirea fără să se tulbure, până ce Balamber, în dialectul lor, îl chemă la ordine pe războinic, poruncindu-i să se așeze și să tacă din gură. Urmă o scurtă ciondăneală, iar Sebastianus, care cunoștea câteva cuvinte în limba hună, înțelese atât cât să priceapă că tânărul se numea Odolgan și că nu aproba deloc prezența lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
burduf cu bere. Sebastianus bău și dădu să i-l înapoieze, însă acela îi făcu semn să i-l dea lui Odolgan, care i-l smulse din mână cu brutalitate. — Te-am văzut în luptă, îi zise Balamber, ești un războinic valoros. Răspunsul lui Sebastianus fu direct și spontan, ca de la soldat la soldat: — Și tu. Un războinic corpolent, pe la treizeci de ani, ce ședea în stânga comandantului, îl întrebă cu un zâmbet ironic: — Ce-ți mai face grumazul? Toți cei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
i-l dea lui Odolgan, care i-l smulse din mână cu brutalitate. — Te-am văzut în luptă, îi zise Balamber, ești un războinic valoros. Răspunsul lui Sebastianus fu direct și spontan, ca de la soldat la soldat: — Și tu. Un războinic corpolent, pe la treizeci de ani, ce ședea în stânga comandantului, îl întrebă cu un zâmbet ironic: — Ce-ți mai face grumazul? Toți cei de față râseră. Balamber, arătându-l pe războinic, râse și el: — Khaba a fost. El te-a prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și spontan, ca de la soldat la soldat: — Și tu. Un războinic corpolent, pe la treizeci de ani, ce ședea în stânga comandantului, îl întrebă cu un zâmbet ironic: — Ce-ți mai face grumazul? Toți cei de față râseră. Balamber, arătându-l pe războinic, râse și el: — Khaba a fost. El te-a prins în laț. Ți-a aranjat o călătorie pe cinste, nu? Alte râsete. Sebastianus îi aruncă lui Khaba o privire rapidă, dar preferă să rămână în tăcere. — Aliații tăi burgunzi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
erau toți niște lași. Sebastianus nu se putu abține și, apelând la modestul său bagaj de cuvinte hune, îi răspunse scurt, chiar în limba lui. — Dă-mi o sabie și o să-ți arăt eu! Un murmur de surpriză străbătu cercul războinicilor. Adunându-și sprâncenele, Balamber constată: — Deci, tu vorbești huna! Vorbise în dialectul său, însă Sebastianus, răspunzându-i, preferă să se întoarcă la propria-i limbă. Nu mult, doar cât să înțeleg când onoarea mea sau a Romei e pusă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
chipurile hunilor, Sebastianus fu uimit de lipsa totală de expresie a acestuia. „în cincisprezece zile, m-a bătut o singură dată“ îi spusese Lidania. Și, într-adevăr, după cum stăteau lucrurile, era chiar mult. Deja îi venea greu să creadă că războinicul acela cu chip sever și insondabil ar fi avut din când în când nevoie de o femeie. Era, fără îndoială, un om încă energic: pieptul puternic și bicepșii masivi se reliefau prin bluza de in, și totuși, chiar dacă țeasta rasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
probabil aproape șaizeci de ani, iar duritatea privirii sale, laolaltă cu imobilitatea sa plină de forță, îi dădeau celui care îl observa impresia că ar fi fost imun la orice dorință, fiindu-și întru totul suficient sieși. Imediat ce ultimul dintre războinici părăsise încăperea, Balamber se duse lângă foc și se lăsă alături de prizonierul său, chiar acolo unde se așezase puțin mai înainte Odolgan. Avea o lucire ciudată în ochi. Dacă ești tu acela care spui că ești, rosti aproape în șoaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se simțea liniștit. — Știu doar că, spre norocul ei, e departe de aici! răspunse pe un ton ostil. Fără a înceta să-l fixeze, Balamber scoase un suspin adânc, apoi încuviință gânditor și, întorcându-se spre ușă, îl chemă pe războinicul ce stătea de pază afară. După care, în vreme ce acela trecea pragul, spuse către Sebastianus. — Acum du-te. Din seara asta o să stai împreună cu ceilalți prizonieri. Mâine ridicăm tabăra și pe parcursul marșului va trebui să te leg de mâini, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
te bucuri de o mai mare libertate; dar, firește, dacă încerci să fugi, o să fii ucis pe loc. Dădu soldatului ordinele necesare și îi făcu lui Sebastianus un semn de rămas bun. Cu toate acestea, în vreme ce el, urmându-l pe războinic, se îndrepta spre ieșire, întinse un braț și-l reținu pentru o clipă. — Și ultimul lucru: marcomanul acela... Audbert; ce soartă a avut? Sebastianus se strânse ca un arici: — Nu știu. N-am mai aflat nimic de el. Balamber nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
singurul drum ce ducea de la Vesontio la Lungdum, amenințau la rândul lor Genava, dinspre miazănoapte. Ciudate erau apoi, și neliniștitoare, aluziile sale insistente la Frediana; ce se întâmplase între ei? După câte se părea, fiica lui Waldomar aprinsese în acel războinic a o adevărată pasiune, iar el cunoștea destul de bine virulența cu care se exprima sufletul unui hun pentru a se simți de două ori îngrijorat cu privire la o asemenea dezvăluire neprevăzută: pentru fată, expusă la o vânătoare necruțătoare din partea acelui asasin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
apropiere. Puse mâna pe ea cu o adevărată voluptate și imediat se aruncă în înghesuială. Un grup compact de huni se apăra dezordonat, cu sulițe și săbii, de atacul dezlănțuit de o jumătate de duzină de burgunzi, conduși de un războinic încercat. Acesta, protejat de o cămașă de zale și de un coif magnific cu creastă metalică în formă de cap de lup, para loviturile cu un mic scut rotund și își repezea sabia cu o furie însoțită de o măiestrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
zale și de un coif magnific cu creastă metalică în formă de cap de lup, para loviturile cu un mic scut rotund și își repezea sabia cu o furie însoțită de o măiestrie aparte, ucigând și mutilând fără milă. Alți războinici, bine făcuți, cu săbii lungi și scuturi masive, îi acopereau flancurile cu o admirabilă dăruire, ceea ce îl făcu pe Sebastianus să-și închipuie că acel războinic valoros avea un rang înalt printre ai lui. Hunii, deși îi depășeau numeric pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu o furie însoțită de o măiestrie aparte, ucigând și mutilând fără milă. Alți războinici, bine făcuți, cu săbii lungi și scuturi masive, îi acopereau flancurile cu o admirabilă dăruire, ceea ce îl făcu pe Sebastianus să-și închipuie că acel războinic valoros avea un rang înalt printre ai lui. Hunii, deși îi depășeau numeric pe atacatori, se retrăgeau, apărându-se dezordonat și puțin eficace. Cu furie, Sebastianus își făcu loc și îl doborî pe unul din ei, în vreme ce acesta își pregătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]