3,857 matches
-
chiar ea a chemat din gelozie ploaia? Mă uit la fața teșită a Oadeciului și constat că acolo a răsărit soarele. Își râde dealul de noi? A plâns, el știe de ce cu lacrimile acelor nori vărsați peste sat? S-a răzbunat pe oaspeții pe care n-a vrut de atâta timp să-i mai găzduiască. Să fie din cauza rebotezării numelui? Nu-i place! Păi voci au și propus revenirea la... Să fie... Am o durere de suflet, un soi de așteptare
UN DEAL S-A SUPĂRAT PE O CĂRUŢĂ... SAU POATE INVERS ! de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354563_a_355892]
-
personală și universală, e o fantomă, în sensul de spirit, născută din propriile noastre inimi, care ne înspăimântă. E ceva ce nu e durere, dar doare. Nu e nici moartea, dar e ucigătoare. Ea se naște între învingători ca să-i răzbune pe învinși. Dintre oamenii de la zei, oamenii creștini, oamenii din oameni și oamenii fără destin, numai aceștia din urmă se întrebă între ei: „Spune-mi pe cine să ucid?” Omul fără suflet, adică fără destin, transmite mai departe informația genetică
DESPRE CONŞTIINŢA CREŞTINĂ, DUPĂ COMUNISM ŞI CAPITALISM de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 570 din 23 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354720_a_356049]
-
a așezat în Raiul cel pământesc. De aceea, când am pășit în acest loc, nu am venit cu ideea preconcepută de a-i elimina din zonă pe cei de altă etnie și de altă confesiune, de a învrăjbi, de a răzbuna sau de a redeschide nu puținele răni istorice. Oricine ar cerceta viața românilor din acest perimetru, din punct de vedere social, religios sau economic, ar constata că este un spațiu în care s-a suferit mult. Poate că tocmai de
P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347068_a_348397]
-
labirint să trag în piept alt aer... m-am întors timorată și ți-am fost alături ca-ntr-un legământ pe care nu l-am făcut cu tine niciodată ca să nu-ți cer prea mult... acum aș putea să mă răzbun dar nu mă-ndur nici să lovesc nici să deplâng ce ochii-mi văd în disperarea ta... o viață am crezut că numai tu mă poți iubi... Unde-i iubirea??? Referință Bibliografică: Unde-i iubirea? / Mirela Borchin : Confluențe Literare, ISSN
UNDE-I IUBIREA? de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347229_a_348558]
-
Acasa > Orizont > Selectii > PĂȘESC PRIN TIMP Autor: Valerică Nițu Publicat în: Ediția nr. 320 din 16 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului în parcul de la Chindie călcam pe vreme cu frica să nu se răzbune prea crunt iarba înghesuită sub talpa toamnei dădeam cu presupusul privirii despre ultima sinucidere în care a fost implicat un ecologist în costum verde de camuflaj sub turn pe lacul de la Chindie buzele secate își astâmpărau setea de iubire târzie
PĂŞESC PRIN TIMP de VALERICĂ NIŢU în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357061_a_358390]
-
ce-și țipă Durerea neputinței când voi toți Nu vă treziți din somnul lung o clipă Să fiți din nou viteji și patrioți. Sunt cel ce încă speră că românii Se vor decide soarta să-și decidă Și să-și răzbune eroii și străbunii, Speranța s-o învie, nu să o ucidă! Sunt neclintit în lupta pentru țară Când prădătorii lacomi, trădătorii Blesteamă stirpea veche să ne piară Și ne-ar ucide să ne smulgă teritorii. Sunt hotărât, când patria mi-
VERSURI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357039_a_358368]
-
După mine, erau mai degrabă niște alcoolici: în fiecare orășel trăgeau câte un chef, ca apoi să se trezească a doua zi la prânz. La amenințarea mea repetată că voi arăta ministerului care ma trimisese ce se petrece, s-au răzbunat. Într-un sat îndepărtat și pierdut în munți numit Urșua, în Valea Gurghiului, Mureș, sat care nu avea deloc deaface cu gazul metan dar avea mari livezi de pruni, m-au parat primarului, un tip de Golem, că aș fi
INTERVIU CU CLAUDIU MATASA, CONSUL ONORIFIC AL ROMANIEI IN STATUL FLORIDA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356971_a_358300]
-
deschisă. Avea perfectă dreptate tanti Oala, mami devenea vinovatul numărul “unu”, motiv pentru care aveam să o spun lui tăticu seara când se întorcea acasă. Eram mirată că nu gândisem ca tanti Oala. Trebuia să găsesc o cale, să mă răzbun pe ea; să o țin departe de lecțiile mele, de cărțile mele și mai ales de plăcerea de a juca rolul unei a doua învățătoare, după orele de școală. -Tanti Oala, ce mă înveți să fac? am întrebat-o cu
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
plângeam să mă urce pe cal. Îl așteptam să vină ca pe o „pâine caldă”. În seara aceea trebuia să plătească scump neglijența și mai ales egoismul lui. Nu știam exact ce aveam să-i fac, dar trebuia să mă răzbun. Până spre seară, când s-a întors tataie mi s-a părut cea mai lungă zi. Când a intrat în curte eram pe scaun în bucătăria de vară și îmi sorbeam laptele liniștită. Mă uitam la el cum alerga de la
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
pe pământ. Învolburate apele se varsă Peste pământul mult iubit De cei ce viața își dădeau în lupte Pentru a-l păstra întreg și sfânt. În loc de pâine, grânele dau foame Și spicul se topește în neant, În loc de fructe, cerul se răzbună Și-aduce mâl luat din deal. Din iarba șesului cresc plângeri Și în copaci plâng licurici, Că-n loc de soare și de îngeri, Pe ceruri se arată nouri gri. Plâng petalele de floare De sub mâlul cel vuind, Seacă inima
VIITURA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1335 din 27 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/357328_a_358657]
-
care îi umplu sufletul de fericire. S-ar părea că povestea lui, trecută prin foc și sabie în tinerețe, nu ar mai putea să ne surprindă, Mortes ajungând acolo unde și-a dorit, ba mai mult, a reușit să își răzbune tatăl și să facă ordine în teritoriile prădate de bande lacome. Doar că, forțele răului nu și-au isprăvit misiunile, pătrund în fiica mai mică, Ana, intervenind așa în viața liniștită a lui Mortes pe care Destinul îl îmbrăcase în
ELENA CESAR VON SACHSE ŞI „CĂMAŞA PURPURIE” A TALENTULUI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1268 din 21 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357348_a_358677]
-
travestit în înger”, sau invers. Pentru Descartes, această conștiință individuală nu e moarte, dar e ucigătoare. Și dacă e ucigătoare, decide singur să schimbe sensul evoluției pe “scara creaturală”. Pentru Descartes, conștiința individuală se naște doar între învingători ca să-i răzbune pe învinși. Și astfel, acest curios filozof francez, reușește să-și redescopere singurătatea și să decidă singur pentru următorii 400 de ani cine sunt învingătorii și cine învinșii, în toate războaiele care au urmat în Europei și în lumea întreagă
UN TITAN AL ŞTIINŢEI UNIVERSALE SAU UN DEMIURG COŢCAR AL CONŞTIINŢEI INDIVIDUALE [Corola-blog/BlogPost/357327_a_358656]
-
stăpânul tuturor lucrurilor și al ființelor... (După o pauză) ...Abia aștept să ajung pe Tărâmul Făgăduinței. Acolo toți gândesc ca mine. Este societatea mult visata. Cred în forță omului ce supune natura.Trebuie s-o supunem. Unii zic că se răzbună atunci.Aiurea! Omul e stăpânul ei. I-a să mă duc la ușă să văd dacă s-au strâns ceva bani. Mi-am pus o șapca rablagita cu un bilet ... Întredeschide ușa, se apleacă, ia șapca și biletul. Numără banii
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A PATRA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357293_a_358622]
-
ai obține, să alungi înainte de a fi alungată, și să părăsești pentru a nu fi folosită. Să fii femeie înseamnă să înveți să fii arogantă în suferință, să rănești pentru a-ți dovedi că o mai poți face, să te răzbuni și să regreți, să ai dreptate și să îți pară rău de asta pentru că cele mai teribile temeri ți se adeveresc, să ai adevărul în mână și să îl bagi repede în buzunar sau să îl ascunzi într-un sertar
SĂ FII FEMEIE ... NU-I UŞOR! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357507_a_358836]
-
când îmi vine rândul. Și nu este compromis! Cu cât ne răzvrătim mai mult cu atât mai mult ne depărtăm de centrul ființei noastre... Se întâmplă ceva când puteam să judecăm și nu am făcut-o, când puteam să ne răzbunăm și nu am făcut-o, când ego-ul moare și învie. Atunci răsare un adevăr, o prezență, o liniște. Canalul spre revelație. Conștiința nu s-a urcat la cer, ci a adus cerul în ea. Sau nu. Logica lui Iisus Hristos
PĂRINTELE IEROMONAH HRISOSTOM FILIPESCU – EGUMENUL SCHTULUI ŢIBUCANI, JUDEŢUL NEAMŢ – UN OM AL BUCURIEI NEDISIMULTATE, AL PREZENŢEI SPIRITUALE RECONFORTABILE ŞI AL TINEREŢEI DUHOVNICEŞTI [Corola-blog/BlogPost/357699_a_359028]
-
omenesc. Așadar, suflete, nu numai să nu faci o nedreptate, dar nici măcar să nu te îndulcești în mintea ta cu gânduri întunecate. Pentru că prima haină a faptei este intenția. Iar dacă vorbim despre o faptă rea consumată, să nu te răzbuni! Răzbunarea te face egalul adversarului, iar iertarea te face superior lui pentru că aduce îndreptarea celuilalt. Răzbunarea ține rana deschisă, care s-ar vindeca și s-ar închide dacă am elibera răul și am schimba chimia sufletului. Șterge datoriile interioare. Binele
PĂRINTELE IEROMONAH HRISOSTOM FILIPESCU – EGUMENUL SCHTULUI ŢIBUCANI, JUDEŢUL NEAMŢ – UN OM AL BUCURIEI NEDISIMULTATE, AL PREZENŢEI SPIRITUALE RECONFORTABILE ŞI AL TINEREŢEI DUHOVNICEŞTI [Corola-blog/BlogPost/357699_a_359028]
-
le auzeam în vis. Sau poate erau lângă mine în realitate. Cert este că a fost pentru copilul pe care-l purtam în pântece, spre necazul meu, când a văzut că nu reușește să mă aducă la spital, s-a răzbunat cel rău, ducă-se pe pustii. Altă oară, tot așa am adormit, în același dormitor și m-am trezit cu o durere groaznică în șale. Niște mâini nevăzute, cu ceva ca un par, mă loveau și aceleași glasuri mă întrebau
UN VIS ADEVĂRAT de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357911_a_359240]
-
obișnuia să privegheze fericitul Ioan. În anul 1832, într-o înfruntare dintre sultanul Mahmud al doilea și Ibrahim al Egiptului, Osman Pașa, trecând prin Procopie - ca trimis al sultanului, aruncă în foc sfintele moaște, după ce jefuise biserica, vrând a se răzbuna pe creștini. Văzând însă trupul Sfântului Ioan mișcându-se în mijlocul flăcărilor ca și cum ar fi fost viu, turcii au fugit îngroziți, lăsând odoarele bisericii și povestind tuturor musulmanilor minunea pe care o văzuseră. După plecarea turcilor, în cealaltă zi, creștinii au
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI IOAN RUSUL (27 MAI)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/357841_a_359170]
-
de la această stare de lucruri. Dacă Antonescu abroga legile rasiale, dacă el ar fi fost cu adevărat un apărător al evreilor, istoria ar fi judecat altfel faptele sale, iar sfârșitul său ar fi fost altul. Mai mult, Antonescu s-a răzbunat pe o populație formată din oameni de toate vârstele, femei și bărbați, civili care nu aveau nici o legătură cu spionajul sovietic. Pogromul de la Iași, din 29 iunie- 3 iulie 1941, începerea deportării evreilor din Moldova de Nord, deși Antonescu a
MAREŞALUL ION ANTONESCU de BORIS MEHR în ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358261_a_359590]
-
dovedește că... extremele se atrag. În timp ce Iosif era blând, sfios, delicat, Anghel era un om incomod, deprins cu zeflemeaua, malițios și irascibil, căruia îi sărea țandăra din orice și care, nu rareori amenința cu revolverul. Dar trădarea prietenului s-a răzbunat. În urma unei scene violente cu Natalia Negru, nemulțumit de noua mezalianță, la 13 noiembrie 1914 și-a descărcat un foc în piept și, după două săptămâni de chinuri, a murit în spital. În ziua înmormântării, la cimitir, o necunoscută i-
UN TRIUNGHI AL DRAGOSTEI OTRĂVIT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358389_a_359718]
-
călimara cu cerneală se răsturnă, pătând mândrețea de scândură netedă și albă. Atunci maestrul se sculă repede și supărat, n-a mai scris nimic. I-a fugit toată inspirația. I s-a părut că e un semn rău. Ca să se răzbune, luă tocul și scrise: „Toate meseriile necurate lasă pete.” Când se adunară toți ai casei, începură să râdă. Caragiale rămase trist și își ceru scuze. De atunci toți scriitorii care se ospătau la acestă masă, în diferite ocazii au lăsat
MASA LUI CARAGIALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 588 din 10 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358108_a_359437]
-
sa, în care ținea un cârcel de strugure, întinsă prin ceața lacrimilor ... Într-un fel, cel ce se bătea în fiecare recreație pe holurile școlii primare cu pumnii în piept, imitându-l pe actorul român, devenit celebru în America, mă răzbunase, așa încât simțeam în suflet un mare regret că scăpasem ocazia de a-i strânge mâna. Speranța de a-l mai revedea fusese zadarnică, căci în data de 15 noiembrie 1987, cu ocazia evenimentelor din Brașov, ce aveau să izbucnească la
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
păcate, deosebit de proaste și cumplit de plictisitoare, mai ales după. 10. Frecvent, în vis desigur, o sexualizezi insistent și cu o plăcere nebună, în toate felurile, pe fosta profă de chimie, una care semăna cu o scoabă? Este firesc! Te răzbuni pentru clipele nefericite când, în liceu, te dădea cu capul de tablă de-ți rămâneau mucii pe ea și din bou, tâmpit, nesimțit și imbecil, nu te scotea. De unde să bănuiască ea atunci că vei deveni un fotbalist celebru? 11
DICŢIONARUL VISELOR EROTICE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357618_a_358947]
-
de-ai avea corabie, Ioane! - Ba chiar am, mamă! începe să se descătușeze curajul făptașului. Am corabie, mamă, de-acum. Și cu ea o să strabat viața, poate că și țara ... Că tot nu mă las eu de făgăduința să-l răzbun pi tata ... Iar dacă m-oi face jandarm, o să trebuiască să umblu din post în post ... Și cu Ruxandra di mânî, o sî-mi fie mai ușor, mamă ... Da' pân' atunci, hai sî ni liniștim, c-om scoate-o noi la
ION IONAŞCU ŞI-A...FURAT NEVASTĂ (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357609_a_358938]
-
are ca Sulfina, o vițică pe care el o admira foarte mult. Un dos de palmă i-a zdruncinat măselele, dar nu și pofta de viață, însă mai târziu, mătușa l-a mai iertat o dată și el se simțea parcă răzbunat fiindcă o făcuse să geamă de parcă ar fi călcat-o cu tractorul. Au terminat lucrurile târziu în noapte, abia după ce l-au dus pe unchiul Filică în casă, deoarece eforturile lui de a ajunge acolo se terminaseră în cotețul porcului
A DOUA VENIRE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358521_a_359850]