1,215 matches
-
Erau bune mașinile acestea moderne dar, din păcate, toate sistemele erau legate de funcționarea motorului. Odată acesta oprit, nu mai aveau nici direcție, nici frâne. Era de acum destul de aproape de sediul companiei când auzi primele focuri de armă. Mai întâi răzlețe, apoi în rafale lungi. Își dădu imediat seama ce însemna asta, bestia ajunsese deja acolo. I se făcu dintr-o dată milă de oamenii săi, bieții de ei, credeau că o pot opri trăgând în ea. Nu știau că gloanțele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a luminat de ziuă. Am ieșit din pădure și am văzut că eram în fața unui deal, în vârful căruia se zărea un nor alb. Acolo unde ajunsesem, nu mai era zăpadă, doar din loc în loc se zărea câte vreun petec răzleț. În schimb, soarele părea să lumineze ca primăvara, iar vârful dealului avea o strălucire ireală... din depărtare, aproape că nici nu se deosebea de razele transparente. M am întrebat dacă adevărul universal se afla în vârful acelui deal, sau în
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
Ziua în declin - în vântul adiind răzleți fulgi de nea Pe foaia goală doar un creion fără vârf - ninge ca-n povești Nici un nor pe cer - un bocanc fără șiret lângă vechiul gard Zăpada sclipește - două inimi desenate pe fereastră Solstițiu de iarnă - ascultând rapsodia la vechiul
MIEZUL IERNII by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83881_a_85206]
-
care tocmai terminase băutura. Credeam că, odată cu căderea serii, satul amuțește. Aseară, la nouă ceasuri trecute, țigara care trebuia să fie ultima pe ziua de azi aproape mă ardea la degete, când aud dinspre partea cu pepenăria și satul lătrături răzlețe, pe urmă scrâșnet de roți de bicicletă pe pietriș. Ce faceți? țipă din drum una dintre fetele lui Țârțâc - nu știu care, de-aici nu văd decât o siluetă dreaptă în șaua bicicletei. Păi uite, zic, mărind compasul spre uliță, mă pregăteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
văd apa întunecată și repede cum curge odată cu timpul. Prin parc, bănci goale acoperite de frunze moarte, ici colo câte un mic grup de pensionari adunați la câte o partidă de șah...și ciori. Croncănitul lor tăia în minte gânduri răzlețe și mi aminteau de moartea care așteaptă după un pom oarecare. Părea un peisaj dezolant, dar mie îmi făcea bine fiindcă nu mă mai gândeam la micile mele probleme, îmi aminteau că am înainte o viață întreagă pe care pot
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
aș da să mai fie aici și să-mi lucreze și mie și fratelui meu... Doar noi doi am mai rămas. Doar noi și amintirile noastre”. Trecând în lumea amintirilor, se aplecă și rupse o plantă din cele câteva tufe răzlețe ce crescuseră printre celelalte flori. Ceva nelămurit îl făcu să zăbovească asupra ei. Înflorise și ea. Îi privi albul petalelor lunguiețe și cu nervuri verzui pe margini. Observă că din tulpina-i firavă se prelingea, picătură cu picătură, un lichid
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
gândite și propuse de copii, Pește gri s-a bucurat. Noaptea se apropia cu pași repezi, roiurile de libelule au încetat vânătoarea pentru că purecii s-au aciuat împreună cu țânțarii până a doua zi, în locul mai bogat în vegetație, prin firele răzlețe de papură și locul ocupat de stuf. Familia lui Pește-gri, s-a ascuns pe sub malul iazului pe lângă raci, cu care peștii întotdeauna au făcut casă bună. Auzind de necazul peștilor, în timpul nopții, Zeul apelor a eliberat digul iazului, astfel că
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
îl pune adânc pe gânduri... noiembrie, 2012 Voință împlinită oarte de curând, o întâmplare din cale-afară de neobișnuită a reușit să zguduie cugetul și bunul mers al treburilor populației din micul oraș, din care eu stau și notez pe foi răzlețe de maculatură aceste rânduri, ce, la finele lor, poate chiar vor cutremura pe unii. Se știe că lucrurile sunt meticulos aduse în gândul și pe buzele lumii și dezbătute cu multă aprindere, doar abia după ce ele nu mai există. Lucrul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
care spurcă locul. Așa încât, fără să zăbovim prea mult, ne-am luat fiecare vermorelul în spinare, cu intenția bună de a îndepărta elementul descompus și de prisos. Într adevăr, locul era abject, scârbavnic și de nesuportat: printre smocuri de paie răzlețe vedeam rozătoarele agitate, pe care le hărțuiam, cum aleargă, se zbat, unele mor, altele, mai abile, scapă și apucă să intre în găuri, unde de bună seamă că se simțeau în siguranță încă. Niciodată n-am agreat nici meseria de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Celui Mai Mare Imperiu din sistemul solar îl descumpănea. Niște ascensoare silențioase îl duceau la nivelele superioare, prin săli cu mașini lucitoare dintre care câteva mai funcționau încă Din când în când, se oprea pentru a privi pe inginerii venusieni, răzleți sau în echipe, pentru a examina instrumente și mașini. Un comunicator atrase atenția lui Gosseyn și o idee subită îl făcu să se oprească și să pună contactul. Urmă o pauză și vocea roboperatorului răspunse calm: - Ce stea doriți? Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Am ajuns la un tărâm cu verdeață măruntă, plante de care nu mai văzusem până atunci, cu frunze rotunde și adunate în smocuri, risipite pe stânci, din loc în loc. Vârful muntelui se termina undeva în roci colțuroase, pe care creșteau răzleț ierburi, mușchi și palmieri mici. Dincolo de stânci, se zărea oceanul. O întindere imensă de apă, valuri înspumate și orizont unde lumina gălbui devenea alburie, apărând dintre norii gri. Era pustiu, însă în zare se vedea perdeaua de raze reflectându-se
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
un proiect să se termine înainte de termen. Iar problema care-l tulbura cel mai mult pe Hideyoshi era aceea a resurselor omenești. În cea mai mare parte, trebuia să se bazeze pe fermierii locali. Dar populația satelor învecinate era destul de răzleață, fiindcă Muneharu luase în castel, înainte de asediu, peste cinci sute de familii de țărani, iar mulți alții fugiseră în munți. Fermierii care se refugiaseră în castel erau gata să trăiască sau să moară alături de stăpânul lor. Erau țărani simpli, cumsecade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
enorme avanjate strategice și logistice. Astfel, ajungând la tabăra sa, fuseseră convinși că Hideyoshi însuși avea să le iasă în întâmpinare. Tot ce le rămânea de făcut celor doi generali era să aștepte. În acel timp, văzură sosind diverși luptători răzleți. Încontinuu veneau și plecau mesageri, în toate direcțiile. Printre ei era și un samurai pe care Nakagaba Sebei îl recunoscu. — Ăsta nu-i un samurai al lui Hosokawa? murmură el. Toată lumea știa bine că între Mitsuhide și Hosokawa Fujitaka erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
retrăsese la Nagahama nu mai erau forțele puțin numeroase din trecutul apropiat. Din zona de miazăzi a provinciei Omu și până în unele regiuni din Fuwa și Yoro, un mare număr de oameni din castele mici, familii provinciale puternice și reședințe răzlețe de samurai aveau legături cu Hideyoshi. Cei aflați în relații cu clanul Shibata erau foarte puțini. — Oricât de adânc aș cugeta, nu pare să existe nici o strategie bună pentru a ne confrunta aici cu Hideyoshi, spuse Katsuie, reluând sfatul generalilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Katsuie își dădea seama de zădărnicia întregii situații. Totuși, spiritul său aprig îl împingea, neînduplecat, înainte, spre propria-i moarte disperată. Când începu să se crape de ziuă, prin tabăra părăsită nu mai erau decât câțiva cai și oameni risipiți, răzleți. — Stăpâne, pe-aici. Veniți un moment încoace. Doi războinici se agățară de-o parte și de alta a armurii lui Katsuie, ca și cum i-ar fi susținut trupul masiv. Nu vă stă în fire să fiți așa de iute la mânie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
castelul rămase tăcut. Katsuie nu apăru, poate gândindu-se că vederea celor doi prizonieri ar fi fost peste puterile lui. Și, desigur, era clar că strategia lui Hideyoshi consta în a distruge moralul oamenilor din castel. În timpul nopții, sosiseră fugari răzleți din armata lui Katsuie, astfel că acum castelul adăpostea cam trei mii de suflete, inclusiv necombatanți. În plus, Genba și Katsutoshi fuseseră prinși vii de inamic și nici chiar Katsuie nu-și putea alunga gândul că-i sosise sfârșitul. Tobele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
generalii, într-un glas. În timp ce Hideyoshi se așeza tăcut, cei trei comandanți pe care-i trimisese înainte spre Nagakute se înapoiară, în grabă. — Ieyasu și forța lui principală s-au retrase deja la Obata, raportară ei. Am întâlnit câteva grupuri răzlețe de dușmani care întârziaseră cu retragerea spre castel, dar ceilalți par să ne-o fi luat înainte cam cu o oră. Dintre cei trei sute de soldați ai clanului Tokugawa pe care-i uciseseră, nici unul nu era vreun general iportant. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
puteau da părinților oferindu-le materialele primite cadou, pentru a-și face haine, câte un costum sau câte un taior, mă rog, după preferința fiecăruia... Dar numai dacă au fost cuminți! glumea domnul cel înalt. Se auzeau în sală râsete răzlețe, un fel de mârâieli vesele, de complezență, după care domnul cel înalt de la masa cu daruri striga alt nume, un alt copil se apropia de masă cu ochi strălucitori, organizatorul făcea încă o glumă, sala mârâia din nou cu veselie
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
te holbezi la mine, s-ar zice că nu știai nimica... Hei, Rareș!... Fanfara Garnizoanei se îndepărta de tribună în pas mărunt și grăbit. Mărșăluia de-a lungul peluzei îndreptându-se spre ieșire. Rareș o vedea ca prin ceață... Sunete răzlețe zburau, luate de vânt, către calcanele înalte de cărămidă roșie ale caselor din colonia Concordia și de acolo se întorceau cu vibrații dulci peste terenul de fotbal... Stând pe vine, cu mâna întinsă după un ciob, Rareș își înălța capul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mașină peste el, cu servieta bălăngănindu-i-se dezordonat și ciocnindu-i-se de picioare. De partea cealaltă s-a ivit restaurantul Aurora. Băieții sunt cinci la număr. Traversează, la rândul lor, pe urmele profesorului lor de matematică, în grup răzleț, mimând graba și hlizindu-se unul la altul. Se opresc la piciorul scării care urcă până la intrarea în restaurant, uitându-se care încotro și afișând o mină de totală indiferență. Cu alte cuvinte, vezi bine, sunt rupți de tot și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Lucian își amintește de un miting aviatic la care a luat parte cu foarte mulți ani în urmă împreună cu ai lui... La un moment dat, coborându-și întâmplător privirea din înaltul cerului către mulțimea de spectatori, care era mai degrabă răzleață, a observat la câțiva pași distanță o fată cam de aceeași vârstă cu el, despre care și-a dat seama numaidecât că e altfel. Adică ciudată, cu mintea un pic rătăcită. Purta o rochie de culoare oliv închis, cu trei
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
poeți ai noului val, cel mai important reprezentat al generației grobiene... este vorba despre domnul... - Giordano, Giordano!! Bobby Giordano, strigară câteva femei isterice, reușind în mod cât se poate de nepoliticos să-l întrerupă pe John Euripide. Începură să aplaude răzleț, dând astfel tonul întregii săli, ce izbucni în răgete de bucurie. Frenezia dură minute în șir, fără să o poată opri cineva, în vreme ce individul pipernicit și ofticos ce îmi reținuse atenția de la bun început privea asistența cu o trufie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
înțelegerea pe care am încheiat-o cu ea. Așa arată acordul nostru amiabil. Ăsta e însă necazul cu demnitatea și autorespectul: te costă o grămadă de bani nenorociți. Acum sunt și eu șomer. Ce facem toată ziua? Stăm în grupuri răzlețe pe bordurile murdare. Pavajul seamănă cu un covor ros până la urzeală după un chef dement cu mâncare proaspăt luată de pe foc și băutură grețoasă: aseară zeii vremii și-au înecat amaru-n vin după care au vomitat de la zece mii de metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
văzuseră; lat în ceafă și în spate, cu labe puternice. Părea un câine uriaș, de stână. Dar nu, era un lup alb! Câinii ciobănești erau lățoși, cu boturile mai groase și, mai toți, cu cozile retezate. Era, poate, un animal răzleț. Perechea lupoaicei răpuse de Vânător. Înainte să se crape de ziuă, de undeva, din depărtare, s-a auzit un urlet prelung. Înfundat, parcă din altă lume, așa cum târgoveții nu mai auziseră încă. Până s-au dezmeticit, urletul a încetat. Mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
STICLĂ Cândva, exista un labirint din sticlă. Cât un oraș. Cât o țară. Nu se știe precis. De asemenea, nu se știe cine l-a construit, când și de ce; despre acest fabulos edificiu nu au răzbit, până azi, decât vorbe răzlețe. Totul e deformat de timp și de oralitate. Povestea de față nu își propune să reconstituie o istorie - ar fi imposibil -, ci doar să dea, pe cât posibil, un sens logic lucrurilor. A existat, cândva, un labirint de sticlă, din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]