2,850 matches
-
decor precum Dumnezeu, Sf. Petru, pustnici, acțiuni, jurăminte, obiecte sacre, etc.În ceea ce privește relația dintre destin și cele două faze amintite de evoluție a culturii populare, putem observa că fatalismul , frica în fața necunoscutului, împăcarea cu soarta, au căpătat mai târziu o raționalizare. Astfel , în cele mai reușite narațiuni din punct de vedere literar, se sincretizează aspirația milenară a umanității de a concepe viața nu ca pe o întâmplare , ci ca pe o construcție înzestrată cu sens. Lucrarea stabilește o clasificare a narațiunilor
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
că practicantul putea să regăsească divinitatea printr-un demers personal. Modalitatea este însă diferită, cea orientală fiind axată pe exercițiul respirației și pe practica rugăciunii, cea eckhartiană, pe cunoaștere prin intermediul exercițiului imaginii interioare. Misticismul Maestrului însă nu poate merge până la "raționalizarea" relațiilor dintre imagine și modelul pe care îl imită; el dorește mai curând ca imaginea (creatura) să tindă către divin (printr-o căutare interioară, prin credință și intelect) și nu divinul să se disemineze în uman - perspectivă ce poate fi
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
mitul, format dintr-o sumă de mitogeme (motive) și miteme (teme) specifice: ... un sistem dinamic de simboluri, de arhetipuri, de scheme, sistem dinamic care, sub impulsul unei scheme, tinde să se realizeze ca povestire. Mitul e deja o schiță de raționalizare, întrucât utilizează firul unei expuneri în care simbolurile se transformă în cuvinte, iar arhetipurile în idei. Așa cum arhetipul favoriza ideea și simbolul zămislea denumirea, putem spune că mitul favorizează doctrina religioasă, sistemul filosofic sau, cum bine a remarcat Bréhier, povestirea
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
explici. Nostalgia e mai puternică aici decât știința. E semnificativ că gândirea contemporană este una din cele mai pătrunse de o filosofie a nonsemnificației lumii și totodată una din cele mai torturate în ceea ce privește concluziile sale. Ea oscilează fără încetare între raționalizarea extremă a realului ce duce la fragmentarea acestuia în rațiuni-tip și raționalizarea sa extremă, care duce la divinizarea lui. Dar acest divorț este numai aparent. E vorba de a reconcilia și, în amândouă cazurile, saltul e de-ajuns. Se
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
este una din cele mai pătrunse de o filosofie a nonsemnificației lumii și totodată una din cele mai torturate în ceea ce privește concluziile sale. Ea oscilează fără încetare între raționalizarea extremă a realului ce duce la fragmentarea acestuia în rațiuni-tip și raționalizarea sa extremă, care duce la divinizarea lui. Dar acest divorț este numai aparent. E vorba de a reconcilia și, în amândouă cazurile, saltul e de-ajuns. Se crede întotdeauna greșit că noțiunea de rațiune are sens unic. De fapt, oricât
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
O clarificare a conceptului de artă implică o distincție între știința artei și experiența artei. Prin opera de artă subiectul experimentează un adevăr ce nu poate fi obținut altfel, de aceea arta se află în opoziție cu orice formă de raționalizare a sa. Pentru a înțelege în mod complet conceptul de artă și implicațiile sale, trebuie să pornim de la experiența artei în cursul tradiției sale istorice. Astfel, pentru Gadamer importantă este recunoașterea experienței unui adevăr 4 ce nu necesită justificare logică
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
personificată de Nietzsche 30 în Dionysos ca dătător de inspirație. Raportul dintre logos și mythos este contrastul dintre Dionysos și Apollo unde Apollo reprezintă forma și frumosul născute din suferința lui Dionysos. Însă, apropierea mitului de filosofie a dus la raționalizarea sa, desemnând un adevăr esențial și o cunoaștere autentică, în timp ce în religie mitul reprezintă o imagine a cunoașterii autentice, iar obiectul său o simplă imitație a modelului - o ființă imuabilă și eternă. Prin urmare, mitul definește verosimilul și credința în
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
unor raporturi între jucători prin sisteme de joc, în scopul realizării unor indici de valoare care să asigure obținerea succesului. În conducerea unei echipe reprezentative de liceu obiectivarea procesului de antrenament este o condiție primordială. Obiectivarea procesului de antrenament presupune raționalizarea conținutului și tehnologiei sale care nu poate fi dobândită în afara datelor obiective ale aplicării lor. Modelul jocului reprezintă un mecanism care permite realizarea altor analogii. Prin modelare se înlocuiește obiectul sau procesul real cu un alt obiect sau proces artificial
Repere structurale în conceperea echipei reprezentative de baschet by Ciocan Cătălin () [Corola-publishinghouse/Science/91616_a_92851]
-
pentru aceste situații complexe presupune o cunoaștere și un studiu adecvat baschetului de performanță aplicat la acest nivel școlar. În scopul realizării eficienței lecțiilor de antrenament, profesorul trebuie să aibă în vedere mijloacele care contribuie la creșterea eficienței lecției: a) raționalizarea exercițiilor și structurilor, respectiv selecționarea acelor exerciții care au eficiență crescută în realizarea temelor lecției de antrenament; b) standardizarea execuției unor exerciții și structuri care asigură corectitudinea execuției și intensitatea de lucru. În utilizarea diferitelor metode pentru dezvoltarea calităților motrice
Repere structurale în conceperea echipei reprezentative de baschet by Ciocan Cătălin () [Corola-publishinghouse/Science/91616_a_92851]
-
îndelungată, ceea ce nu le-a împiedicat totuși, în ultima fază a existenței lor, să fie paralizate de propria inflație birocratică. în alte locuri, în birocrațiile economice sau administrative, dezordinea și confuzia au triumfat împotriva duratei îndelungate, în ciuda eforturilor constante de raționalizarea activității lor de către aparatele politice. Așadar, criza finală a comunismului de tip sovietic datorează mult succeselor birocrației și pierderii controlului partidelor comuniste asupra aparatelor birocratice. O paradigmă teoretică a birocrației comuniste Dominația partidului asupra tuturor organizațiilor, recunoscută în toate constituțiile
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
dilemelor” din anii anteriori, incapabili să îndeplinească planurile de deportare*. în 1932-1933 nu s-au înregistrat „decât” 268000 de deportări, adică de opt ori mai puțin decât planul trasat de Stalin*. Procedura pusă la punct în 1937 dovedește trecerea la raționalizare și se bazează pe enunțarea unui cadru indicativ de obiective categoriale, iar apoi pe traseul ascendent al informațiilor urcând de la organizațiile locale către vârf, fapt care duce la adoptarea de către centru a unui plan imperativ. Stalin desemnează marile categorii de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Fără a se atinge de baza politică a regimului, succesorii lui Stalin încearcă să lărgească fundamentul aparatului, astfel încât regula să devină mai puțin brutală și mai predictibilă, deci mai bine ajustată și, prin aceasta, mai bine acceptată. Un proces de raționalizare caracterizează diferitele sectoare ale societății, sub efectul stabilizării și al planificării. în întreprinderi, acest lucru se traduce prin enunțarea simultană a mai multor documente - planul întreprinderii, planul întrecerii generale, planul de inovații - contrasemnate de factorii de conducere - directorul întreprinderii, secretarul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
proiectelor sale utopice, cât și a voinței sale de dominație totală, dar și a fricii de concurență din partea oricărui element de putere autonomă. Invers, dispariția acestui tip de șef marchează dominația definitivă a planificării. Odată sursa incertitudinii majore îndepărtată, dinamica raționalizării duce la lărgirea câmpului de acțiune al legii și ea este însoțită de un proces de individualizare în cursul căruia instituțiile se disting cu mai multă claritate, la diferite eșaloane ale lor. „Prea plinul” reglementărilor, care ducea la anarhia realizărilor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a numeroase răscoale, înăbușite fără cruțare, și-l incită pe țăran să se replieze într-o economie de subzistență și să reducă suprafețele însămânțate, ceea ce face și mai dificilă problema aprovizionării. Penuria obligă puterea comunistă să stabilească un sistem de raționalizare foarte ierarhizat, care devine foarte rapid un instrument politic. într-adevăr, în 1917 deja, Lenin decretase: „Cine nu muncește nu mănâncă”. Or, într-un regim în care statul acaparează monopolul locurilor de muncă și al aprovizionării, această maximă, de un
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
anilor 1930, reprezentantul în Franța al IC, Eugen Fried, și o miriadă de instructori și de emisari sunt însărcinați să aplice noua linie: desemnarea în cadrul Secretariatului a unui responsabil ce trebuie să verifice aplicarea directivelor, crearea unei Comisii a Cadrelor, raționalizarea muncii de difuzare a presei comuniste. Raționalizarea politicului este dublată, mai apoi, de convocarea la sediul IC a celor mai multe dintre cadre și de distribuirea personalizată a responsabilităților. Această muncă de reorganizare și de specializare a aparatului îi permite partidului să
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Eugen Fried, și o miriadă de instructori și de emisari sunt însărcinați să aplice noua linie: desemnarea în cadrul Secretariatului a unui responsabil ce trebuie să verifice aplicarea directivelor, crearea unei Comisii a Cadrelor, raționalizarea muncii de difuzare a presei comuniste. Raționalizarea politicului este dublată, mai apoi, de convocarea la sediul IC a celor mai multe dintre cadre și de distribuirea personalizată a responsabilităților. Această muncă de reorganizare și de specializare a aparatului îi permite partidului să înfrunte șocurile și mai ales să limiteze
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
împușcări în masă, luare și împușcare de ostatici, masacrarea familiei imperiale începând cu 17 iulie 1918, decretarea „terorii roșii” la 5 septembrie 1918, crearea de lagăre de concentrare la 4 septembrie 1918, utilizarea foamei ca armă în orașe (cartele de raționalizare), deportări* în masă, folosirea foametei* împotriva țărănimii etc. Lenin dă personal ordinele, cum se întâmplă în telegrama din 9 august 1918: „[...] introducerea de îndată a terorii de masă, împușcarea sau deportarea sutelor de prostituate care le dau de băut soldaților
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
avem carne, nu avem unt, nu avem făină, nu avem săpun; avem, în schimb, Mikoian”. Căutarea bunurilor pentru consumul de bază devine una din principalele îndeletniciri cotidiene a orășenilor. Autoritățile locale reacționează prin punerea în aplicare a unui sistem de raționalizare sofisticat, cuprinzând zeci de categorii. Pâinea este raționalizată începând din 1929. La locurile de muncă, este organizat un mod de distribuție cu circuit închis, rezervat personalurilor de întreprindere. Această gestionare economică a penuriei este dublată, începând din decembrie 1932, de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pot comercializa o parte din producția proprie. O lege din 27 martie 1936 autorizează din nou practica individuală a cizmăriei, croitoriei sau lăcătușeriei, dar cu obligația clientului de a furniza materia primă. Civilizația stalinistă Anul 1935 este marcat de sfârșitul raționalizării și de deschiderea primei linii de metrou la Moscova - „victoria liniei metropolitane este victoria socialismului”, declară Lazar Kaganovici, inițiatorul proiectului. Ea se presupune că va deschide o eră nouă, pe care Stalin* o anunță la 1 decembrie: „Toată lumea știe acum
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
specula, pe care puterea o condamnă sever. în ciuda anumitor îmbunătățiri, criza structurală în producția și distribuția mărfurilor alimentare și a altor bunuri materiale se menține. Din 1939, din cauza interdicției de mărire a loturilor de pământ cultivate liber de către colhoznici, sistemul raționalizării este reintrodus. Creșterea puternică a prețurilor provoacă o nemulțumire care este exprimată deschis la Leningrad. Cum aceleași cauze antrenează aceleași efecte, finanțarea reconstrucției țării după război se va baza în parte pe exporturile agricole, ceea ce va provoca, în 1946 și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sunt ele în realitate - manifestări ale luptei pentru putere. Mai curând, elementul puterii ca scop imediat este explicat și justificat în termeni etici, legali sau biologici. Cu alte cuvinte, adevărata natură a politicii internaționale este ascunsă de justificări ideologice și raționalizări. Cu cât un individ este mai adânc implicat în lupta pentru putere, cu atât mai puțin este probabil să vadă lupta pentru putere așa cum este ea. Cuvintele pe care Hamlet le-a adresat mamei sale pot fi dedicate cu un
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
o îngustare a distanței dintre săraci și bogați - și dilemele morale ale ultimilor. Este de la sine înțeles că aspirațiile și problemele morale - ambele imposibil de a fi satisfăcute sau simplificate la nivel mondial - sunt utilizate extensiv drept justificări ideologice și raționalizări pentru obiective politice specifice, în serviciul unor interese naționale concrete. Ele sunt direcționate către o schimbare a statu-quoului în dauna celor bogați și în favoarea celor săraci. Primii, conștienți de inegalitatea extremă existentă și convinși de principiul moral care o condamnă
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
sentimentale sub forma identificării în masă cu politicile externe agresive și cu războaiele. Ea a devenit acută în civilizația occidentală în secolul al XIX-lea. A devenit permanentă din cauza emancipării individuale din legăturile tradiționale, în special sub forma religiei, a raționalizării crescânde a vieții și muncii și a crizelor economice cu caracter ciclic. Insecuritatea grupurilor afectate de factorii respectivi și-a găsit defularea în identificările naționaliste fixe și accentuate emoțional. În timp ce societatea occidentală a devenit din ce în ce mai instabilă, sentimentul insecurității s-a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
un limbaj care să reflecte mai degrabă interesele comune ale posibililor membri ai viitoarei majorități de două treimi decât interesele unui stat anume sau ale unui număr limitat de state. Artificiul lingvistic constituie în mod frecvent o justificare și o raționalizare ideologică a politicilor naționale în termeni supranaționali. Însă folosirea constantă a unei terminologii, nu numai în scopul propagandei, dar și al tranzacțiilor politice de tipul ofertelor și contraofertelor, poate exercita o influență subtilă asupra naturii tranzacțiilor. Limbajul folosit în mod
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de comunicare interioară: reflecția, experimentul mintal; * de explorare * directe: observația organizată, studiul de caz, anchete; * indirecte: demonstrația obiectelor reale, demonstrația grafică, modelarea; * de acțiune * reală: exerciții, lucrări practice, activități creative etc.; * simulată: jocurile de simulare, învățarea pe simulatoare; * metode de raționalizare * metode algoritmice; * instruirea programată; * instruirea asistată pe calculator; * învățarea electronică. În procesul instruirii, succesul depinde în cea mai mare parte de varietatea mijloacelor, metodelor și procedeelor metodice folosite. Nu trebuie să omitem că un anumit procedeu metodic, care a dat
Argumente în promovarea instruirii tehnice timpurii la atletism : aruncări by Constantin Alexandrina Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/375_a_1252]