6,827 matches
-
siguranță ascunsă și tremură de spaimă. Acum e momentul să fie lângă biata fată. Acum are nevoie de încurajările ei. Nu apucă însă să încropească un plan, când Piso și Plancina își fac apariția lângă ei. Vorbitorul e obosit, dar radiază de mul țumire. Își ascunde decepția. Nu mai e nimic de făcut. Pentru moment rămâne țintuită locului. Îl sărută pe Piso de mai multe ori și îndelung. Merită nu numai pentru prestația de astăzi, ci și pentru amiciția lor, care
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu toc marinăresc. Pe cap poartă o pălărie - una de marcă, una pe care multe femei visează s-o aibă. Tatăl lui Ben este mult mai bătrân decât soția sa. E înalt, atrăgător, cu păr des și grizonat. Toți trei radiază spre cameră cu zâmbete strălucitoare și chipuri deschise. Arată ca o familie drăguță; de fapt, chiar sunt o familie încântătoare. Tatăl lui Ben este un afacerist înstărit, iar mama este casnică. Fiind singur la părinți, Ben a fost iubit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
tocilari, asta nu contează, pentru că vom fi noi acolo. ― Neah. Refuză să se lase convinsă, și atunci îmi scapă un suspin involuntar de ușurare. Din fericire, nu observă nici unul dintre ei. ― Ei, noi mergem oricum, nu-i așa, Jemima? Eu radiez și încuviințez din cap. Stau acolo și mănâncă și vorbesc despre muncă, iar în buzunarul lui Ben e anunțul cu postul de reporter, care îl arde, moare de nerăbdare să spună cuiva despre el. Are de gând să trimită azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
crezi? Mă duc azi după-amiază! ― Extraordinar! Sigur că sunt fericită pentru el, nu sunt eu chiar așa de crudă, dar chiar și când încerc să-i împărtășesc entuziasmul, simt cum mi se oprește inima în loc. ― Vezi, îi mai spun eu radiind, încercând să-mi ascund acest sentiment în timp ce-l tachinez, vezi, ți-am zis eu că aveau să-și dea seama că ești prea bun ca să te treacă cu vederea. ― Știu, suspină Ben. Dar chiar nu credeam că-mi vor acorda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ea, neputând să reziste tentației de a flirta măcar un pic cu el. Rahat, gândește Ben, care se mulțumește să-i zâmbească dulce, râde la gluma ei și iese din birou. Dă fuga la Simon. ― Ai auzit? îi spune el, radiind de fericire. ― Da. E extraordinar, nu? ― Dar suntem acolo la treabă, Simon, și va fi o muncă a naibii de grea. Ben o imită înspăimântător de bine pe Diana, iar Simon se prăpădește de râs. ― Fii serios, amice, îi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
clacă despre care îi vorbise în treacăt seniorul Ishida. Trebuia să trimită doi oameni din vale. După ce primi porunca, samuraiul îl luă cu el pe Yozō și plecă spre satul unchiului său. Am auzit deja! Am auzit! Chipul unchiului său radia de bucurie. — Umblă vorba că doboară cedri în munții Ogatsu ca să construiască o corabie de război. Poate că se apropie bătălia cu Osaka. O corabie de război? Da! Samuraiul încă nu-i spusese unchiului ce aflase de la seniorul Ishida pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
înălțime nu atinge nici 1500 m. Tot ca un bloc despărțit de Carpați prin coridorul Bistrei și tot bogată în minerale se arată și Poiana Ruscăi. Acest masiv rotund pare o cupolă, care nu atinge înălțimea de 1400m. Văile înguste radiază în toate părțile, iar înălțimile sunt netede ca șesul. Atât de netede, încât satele și arăturile sunt răspândite mai mult pe culmi, iar populația, săracă și izolată deasupra pădurilor, a păstrat port și obiceiuri foarte vechi. Dincolo de frumoasa vale a
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
rău v-o spun, ușuraticii mei prieteni nu au citit toate acestea, deși de imaginație nu duceau lipsă. Peștera Organelor Genitale Femeiești: cum ar putea arăta un loc cu un asemenea nume? Toate femeile și-au imaginat o peșteră primordială, radiind căldură, mister, alinare, siguranță și frumusețe interioară. Bărbații În schimb și-au imaginat o crăpătură În munte mărginită de tufișuri stufoase, de fapt o intrare strâmtă care duce la o peșteră foarte umedă, la toate acestea imaginația lui Bennie adăugând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ușor peste mână. Rupert zâmbi. —Știu, Înghețată la cornet. Ea zâmbi. Apoi trasă ușor un cerc În aer, Împărțindu-l cu degetul În bucăți inexacte. —Pizza! ghici Rupert. Mâncăruri de care ți-e poftă, continuă după o clipă. Esmé aprobă radiind de bucurie. Marlena aruncă o privire spre copii, buimăcită de ce i se Întâmplase lui Bennie. Cât erau de inocenți, bucurându-se de prezența celuilalt, fără să Își facă griji cu privire la viitor. Cu numai două săptămâni Înainte nu aveau nimic În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În care au apărut Moff și Heidi a fost vizionat la scară mare; În noaptea dinaintea difuzării, fuseseră invitați la emisiunea lui David Letterman, Late Show with David Letterman. Letterman și-a Început interviul remarcând faptul că Moff și Heidi „radiază de fericire“. S-a aplecat spre ei, cu aerul unui confident. —Să fie oare planta cu virtuți afrodiziace pe care tocmai ați descoperit-o? Moff a râs și i-a răspuns că nu există nici o dovadă științifică cum că planta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
zi s-a dus la muncă. Se pare că atunci îl cam năpădeau gânduri negre. Seara, după interviu, s-a întors acasă cu o mașină crem, nou-nouță. Un automobil pe care îl are de la firmă. Ține volanul strâns și parcă radiază de fericire. Nu are legătură cu ce discutam, dar, din câte știu eu, după atacul cu sarin, doar el a condus singur mașina până la spital. „Când eram mecanic, aveam de-a face cu aparatele. Era bine. Acum, în vânzări, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
singurătatea tot mai rece a nopții. Drumul era gol. În deal ne-am urcat în trăsură. Acum era și mai întuneric. Abia bănuiam fața Adelei. Stătea sprijinită cu umărul în colțul ei, cu picioarele pe scăunașul dinainte. Simțeam cum îi radiază viața prin ușoara-i îmbrăcăminte. Când coboram valea spre Bălțătești cu hârșcâituri de piedică primitivă, un landau bine încărcat cu trupuri omenești, unul dintre acele care culeg la întîmplare tot felul de pasageri, trecu spre Târgu-Neamțului, cu zgomot mare de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
în loc, privind tăcuți cum fiara încremenită ca de spaimă își schimba culoarea în fiecare clipă, devenind tot mai închis albastră. Numai capul, prin contrast cu restul, mereu mai întunecat, se făcea tot mai luminos, de-o lumină stranie, de vis, radiată într-o aureolă de vapori de aur. Adela strălucea și ea de lumina piezișă a soarelui, și acum întîia oară văzui, cu strângere de inimă, deasupra buzei ei o umbră ideală de puf auriu. O simții înfiorîndu-se. În adevăr, razele
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
turme, alarmați și, oricât ar fi vrut să păstreze decența, cu ochii cât cepele. Dacă spectacolul a vădit vreo cât de infimă urmă de lâncezeală, aceasta s-a datorat arșiței. Soarele de iunie era atât de fierbinte și de orbitor, radiind o lumină țâșnită parcă dintr-o mie de reflectoare, încât imaginea miresei coborând treptele de piatră, aproape ca o invalidă, tindea să se estompeze, să se încețoșeze, într-un moment în care estomparea era necesară. Automobilul nupțial o dată îndepărtat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
care după ce săltau pachetele În cârcă, mânați parcă de un vânt năprasnic, refăceau, rostogolindu-se de-a dura, drumul Îndărăt. Babulea revenea acasă abia spre dimineață, Împiedicându-se În cele douăsprezece fuste, mânjite de iarbă și de rouă, cu fața radiind de fericire că reușise să-i ajute pe ai ei. Din doi În doi ani, sosea de dincolo și sfrijitul unchi Pancratie (mai jos, pe p. urm., e numit Policarp...), Însoțit de nevasta sa Sofronia, ce arăta ca o batoză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Tony Pavone În loc să se ducă acasă unde era așteptat, se amestecă În această lume pestriță Încercând să tragă cu urechea, asistând chiar la unele afaceri mărunte. La un moment dat, se apropie de el un bișnițar nespus de elegant Îmbrăcat, radiind În jurul lui un plăcut miros de parfum franțuzesc, acest produs se putea cumpăra numai din magazinele cu vânzare În valută, cu condiția să dovedești cu acte proveniența banilor, șoptindu-i confindențial. „Cumpăr și vând bancknote occidentale...Cu ce vă pot
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În legătură directă cu executanții. După alte câteva zile de activitate Tony Pavone observă un lucru ciudat. În fiecare dimineață la Începerea lucrului, unii deținuți mai descurcăreți se Îndreptau pe furiși către anumite locuri cunoscute numai de ei, revenind imediat radiind de bucurie, Înfulfecând de zor produsele culinare trimese de acasă prin intermediul civililor ce lucrau În șantier...! Tentația de-a intra În legătură cu un civil cerându-i ajutorul să-i aducă vești și mâncare de afară riscul era enorm: Putea fi refuzat
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Totuși, zece ani de zile pentru o faptă imaginară...! Desigur,hazardul, sunt la discreția lui...!!” Evident emoționat, Maistrul de șantier lăcrimă, hotărând pe dată su curme suferința sărmanului nevinovat, Îl Îmbrățișă bărbătește, exclamând. „Sunteți liber...! Instanța de recurs v’a radiat toată pedeapsa...! Ați Înțeles? În două zile, ve-ți părăsi penetenciarul...!!” O fracțiune de secundă, Tony Pavone privi la Maistrul de șantier fără a Înțelege prea bine despre ce-i vorba. Avea senzația unor halucinații În timp ce cuvântul „Liber” venea din abisuri
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
măsurară fisele cu sunet de cremalieră. Uruitul de bizon al trenurilor. Sammler voia să călătorească singur. Feffer nu era În stare să se dezlipească de el. Feffer nu voia să tacă. Ce Îi trebuia lui era să fie mereu acaparator, radiind de interes proaspăt. Și, bineînțeles, din cauză că-l respecta Într-atâta pe Sammler trebuia să facă Încercări sau să insereze mici note sau aluzii lipsite de respect, puțin pe ici, un pic pe colo, neobrăzări, familiarități, insinuări, explorând după ocazii. Dragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
au făcut mari. Ai Antoniei s-au îngustat. Ea și Mawson și-au continuat plimbarea prin sală. Schimbarea care se citea pe fețele profesorilor atunci când o vedeau pe Sheba îmi confirma evaluarea mea care venise după evaluarea lui Bill. Bărbații radiau și o priveau cu subînțeles. Femeile se făceau mai mici și deveneau posace. Singura excepție a fost Elaine Clifford, o fostă elevă a școlii care acum preda biologie la clasele mici. Probabil asta era postura ei de intimitate prefăcută, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Alice a început să plângă. John a luat-o în brațe și i-a spus că se descurcase de minune. Mary s-a întors să se uite la torentul prin care trecuseră, apoi a ridicat ochii către Drew. Fața îi radia de fericire. Te rog, a spus ea. Putem să ne mai dăm o dată ? Jina i-a lăsat pe băieți să vâslească până la cabană. Danny stătea pe una din marginile bărcii, Charlie pe cealaltă. Amândoi își bălăngăneau câte-un picior în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și a grajd. Nu știu de ce sau poate pentru că mi se adresa pe un ton atât de familiar, am avut curajul să îi privesc ochii la prima geană de lumină ce a clipit pe fața ei. Erau mari, rotunzi, blânzi, radiind o lumină caldă născută din multă înțelegere dar și dintr-o dorință înăbușită de a trăi. Genele ei dese se zbăteau ca aripile unei vrăbii încercând să scuture o lacrimă rebelă, iar timpul se mărunțea în firmituri de umbre. I-
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
sport, tip adidas, albi cu trei dungi albastre și cu o talpă foarte subțire. De ce ții capul plecat? Ți-e rușine cu mine? întrebă ea vădit supărată. Îți admiram încălțările, i-am răspuns întorcându-mi privirea spre chipul ei ce radia în lumina plăpândă a lunii... Dacă ar fi să alegi, dintr-o lume întreagă, bărbatul perfect, ai ști cum ar trebui să arate?. Sincer? Astăzi aș vrea să arate ca tine. Ca mine? Adică să-ți ajungă cu nasul sub
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
să se răzbune pe mine, lovind în orgoliile Creței, umilind-o în stilul său aparte? Era construită pentru a crea vise și privirile ei stârneau dorințe. Avea pielea de o culoare nedefinită; de aproape, era puțin măslinie, dar lumina ce radia dinăuntru îți crea iluzia că e de un alb pal. Apoi mai era și felul în care se îmbrăca, lăsând intenționat să i se zărească sânii imenși, expuși ca o marfă în vitrină. Nu prea înaltă, dar bine sculptată, cu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
care mergeam. Dintre toți, cum am mai spus, doar Erjika părea să se simtă bine, de parcă descoperise cheia fericirii. Când râdea, părea și ea un copil. Nu i se mai vedeau liniile adâncite de griji scrijelite pe frunte, iar ochii radiau lumină, o lumină albastră ca apa adâncă a unui lac de munte. Buza inferioară părea să-i cadă ușor, ca un fruct exotic ce se aștepta cules, trimițându-te cu gândul la imaginea unui copil supărat ce nu-și primește
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]