1,568 matches
-
de palmier chonta celui mai apropiat dintre ajutoare, care o folosi ca să extragă ochiul stâng al lui Lucas. Încheiată sarcina, îi trecu sula lui Kano, care extrase celălalt ochi. Operațiunea se repetă încă de două ori, acum cu ochii negrului Rafalo și apoi, la unison, fiecare războinic aruncă ochiul corespunzător în mlaștină, pe deasupra capetelor spectatorilor. Timp de câteva minute, nu se întâmplă nimic. Războinicii se așezaseră pe vine și fiecare puse dinaintea lui un cuțit ascuțit, în vreme ce vraciul rămânea nemișcat, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pieilor jupuite, iar strigătele și vânturile lui fură acompaniate de un fel de dans frenetic și ațâțător, strigând cerului și cerând să cadă asupra sa toată mânia. Când păru sleit de puteri, se așeză cu fesele goale pe fața negrului Rafalo și le făcu un semn ajutoarelor sale, care apucară toți patru un enorm recipient de lut și se îndreptară spre malul mlaștinii. Începură să-l umple cu căușul mâinilor și de fiecare dată când o făceau repetau o ciudată îngânare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
urechile unor făpturi omenești care se mișcau și vorbeau. Nu păreau nici măcar niște măști de bâlci. Nu erau altceva decât niște zdrențe fără formă, o grămadă de păr lins la ceea ce fusese Lucas, o pată întunecată de păr creț, la Rafalo. Rămase cugetând îndelung la bătălia care se apropia, conștient de faptul că nimic nu-i va putea salva pe yubani din momentul în care al treilea garimpeiro va sosi la Santa Marta. Poate că era scuza de care albii aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
imediat câteva bancnote desfăcute din buzunar și le aruncă pe tejghea, nederanjându-se să Întrebe cât făcea vinul. Fără a-i spune ceva lui Brunetti, se Întoarse și se duse către ușa barului. Brunetti Îl urmă. Afară Începuse să plouă, rafalele purtate de vânt ale toamnei. Viscardi se opri În ușă dar numai cât să-și ridice gulerul hainei. Nespunând nimic, nesinchisindu-se să arunce o privire În spate la Brunetti, păși afară În ploaie și dispăru imediat după un colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
dintre personajele sale? Tic, tac, tic, tac, tic, tac... Sări de pe canapea și alergă spre laptop. 8 „Vijelia ținea cu tot dinadinsul să dea peste cap toate pronosticurile meteorologilor amăgiți de sateliții plasați pe orbită. Crengile copacilor erau contorsionate de rafalele de vânt și trozneau din toate nodurile, într-un vaiet care nu îi impresiona, totuși, pe cei doi pasageri ai Land Roverului. Firele de înaltă tensiune dădeau senzația că doresc să se adune pentru a se împleti ca în acel
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
am căutat din priviri pe barman și i-am spus, fără să-l privesc însă, mai mult scrutînd vidul din spatele său, „bună ziua, o cafea și un pahar cu apă minerală, vă rog”. Fraza mea a plutit prin încăpere ca o rafală de baloane de săpun și am văzut fizic cum fiecare cuvînt s-a înălțat în aer și s-a spart apoi căzînd pe tejghea și lăsînd urme lichide pe suprafața de zinc. atunci l-am văzut și pe barman, un
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
era aproape epuizată, fie că în acel loc pierdut nu puteau fi captate corect undele radio. Victor continua să dezmembreze mașina, acum tocmai scotea volanul, în timp ce fata nebună se amuza trecînd de la un post la altul, de fapt de la o rafală de zgomote și de fîșîituri la alta. — totuși, spuse fata, nu e just ca un zeu să se supere atît de tare pe poporul său. Cum a făcut Kokopelli. Cum adică să-i extermine pe oameni pentru că s-au rugat
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Cei șapte... - Nu-s stricăciunile de care ne-au învățat comuniștii la radio?... Că se parangheleau, în petreceri, la Sinaia, până le aruncau reginele la popi, pe coclendere, cu belciugul coroanelor... Și până i-a izgonit peste graniță, miliția, cu rafale de pulane și cu șuturi în găoz?... - Nu, bă... Ăia, de care zici tu, au fost regi serioși, Chiose... Cu bărbi, centurioane, basculante, elefanți și nepoți. Ăștia, dacă te călcau c-o singură roată, o oră, ca să-i ierți, te
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cercetașii?!... Ți-a mai făcut vizite, după Crematoriu? Și de unde până unde ați ajuns voi la Mărgiculițo? 359 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI dicția, pe care Yahweh (sau Iehova), Dumnezeul dezvăluit de Biblie, o prăvălise deasupra spiritismului. În plus, rafala sentințelor din Leviticul 20:27 amintea, ea singură, de pregnanța unui poem: " Dar dacă un om sau o femeie cheamă duhul unui mort, sau se îndeletnicește cu ghicirea, să fie pedepsiți cu moartea. Să-i ucidă cu pietre. Sângele lor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de grindină. După măzăriche, se prăvăli și grindina. Din somn, cu dreapta, Sinistratul își trase carapacea de plastic deasupra, continuând să sforăie îndeajuns de nesinchisitor pentru cineva a cărui cealaltă jumătate descoperită de pat era atât de prietenesc pisată de rafalele de gheață și de apă. 386 DANIEL BĂNULESCU Își înfășură apoi în jurul pumnului (ca pe un fir de gută atârnat de cu seară, la debarcader, să piște la pește) un șiret lung și subțiratec, din piele, pe care și-l
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dea în gât la Miliție. Madam Nicolici nu se supăra niciodată în public. 396 DANIEL BĂNULESCU asemenea forme, dar avea cămeșoi. Să produc două, trei minuni, chiar dacă asta nu v-ar ușura prea mult traiul? - Ce mai aștepți? Trîntește-ne o rafală de minuni!... Ce, crezi că dacă noi am fi putut, ne-am fi lăsat atâta rugați de tine?... Uite, fă, de exemplu, să-i țâșnească câinelui ăla sângele pe ochi... Aprinde gospodăria lui moș Mihail Afasasievici, că ș-așa a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și Întorcea pe toate părțile cartea mea de vizită. Compania la care lucram nu avea mai mult de câteva luni de la Înființare și, sincer să fiu, eram nerăbdător să-mi fac simțită prezența. Informațiile pe care i le mitraliasem În rafale acestui om erau mai multe decât avea nevoie și, cu siguranță, mai multe decât Își dorea să audă. Aruncându-mi cartea de vizită Înapoi peste birou, mi-a spus: „Atunci când vei putea să scrii pe spatele cărții de vizită ce
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
nu numai că-i ducea caprele la păscut, dar îi ținea și de urât în lungile seri de iarnă în fața vetrei. Ținea la el și, chiar dacă făcea mereu câte o boacănă, sărea pentru orice ar fi fost nevoie. Când bântuiau rafalele de vânt ca o fiară înfometată, don Terentio citea cu glas tare fragmente din Biblie și i le explica. Giandomenico era contrariat: Dumnezeu trebuia să ierte, iar nu să pedepsească. Preotul îl lămurea că dreptatea divină pune la grea încercare
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
chiar dacă nu sunt admise vizitele, dar o să iasă din ghearele acestui bălos Stareț ticălos și nerușinat, departe de călugării aceia băgăreți și pizmași. Desigur, din Placanica aproape că se poate simți răsuflarea părinților și a fraților; e de-ajuns o rafală de vânt ca să-i aducă mirosul de supă cu crutoane perpelite pe foc, gătită de Catarinella cu ou, molură sau mentă, ca să simtă răsuflarea lui taică-său ce se-ntoarce de pe-o parte pe alta de oboseală... O închipuire
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ploii torențiale, organizatorii au întrerupt spectacolul de marți dupămasă, când evoluau cei din Timoc. Atunci, și-au umflat obrajii cei din Valea Mare și în zece minute au adunat 98 de spectatori, pe numărate, deși piața rămăsese pustie, evident, din cauza rafalelor ploii. Aplauzele acestora de sub umbrelele sub rafale de ploaie au fost cele mai meritate dintotdeauna. Să revin: Ai noștri au participat cu TEATRUL DE P|PUȘI din Muntenii de Jos (secțiunea a II-a), cu CIMPOIERII de la Perieni și FANFARA
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
marți dupămasă, când evoluau cei din Timoc. Atunci, și-au umflat obrajii cei din Valea Mare și în zece minute au adunat 98 de spectatori, pe numărate, deși piața rămăsese pustie, evident, din cauza rafalelor ploii. Aplauzele acestora de sub umbrelele sub rafale de ploaie au fost cele mai meritate dintotdeauna. Să revin: Ai noștri au participat cu TEATRUL DE P|PUȘI din Muntenii de Jos (secțiunea a II-a), cu CIMPOIERII de la Perieni și FANFARA DE LA VALEA-MARE ( Secțiunea a III-a), cu
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
rostogolească ghemotocul Zidarului meu? [...]. Și astfel, truda mea de mai mulți ani, săvârșită, dar mai mult concepută, se zbuciuma prin stepă un cocoloș de hârtie neajutorat. Și am început să mă rog. [...]. Dimineața, după deșteptare, la ora cinci, biciuit de rafalele de vânt, m-am dus în locul acela. Vântul mătura până și pietricele mărunte și ți le arunca în față. N-avea nici un rost să caut, era zadarnic! Din locul acela vântul bătea înspre baraca direcției, apoi înspre rejimka (unde, de
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
unde-i? CURTEANUL: Luptînd cu elementele-nfuriate: La vînt porunci dă-ăst glob să-l sufle-n mare, Să umfle valuri crete peste țărm, Ca toate să se schimbe ori să piară; Își smulge părul alb pe care-n furie Rafalele i-l iau și-l spulberă-n nimic, Și-ncearcă-n mica-i lume-umană să desfidă Luptîndele în zbucium ploi și vînt. Noaptea-asta, -n care-ursoaica stoarsa ce-a-nțărcat Stă în culcuș, si leu și lup de foame roși își Țin blana-uscată
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
în lumina săracă a lămpii cu petrol, pielea sa albă, fără nici un rid în fața ochilor deși trecuse demult de patruzeci de ani părea și mai albă, aproape cadaverică. Undeva o ușă se trânti, cumpăna alb-roșie a barierei scârțâi jalnic sub rafala iute de vânt, lovind geamul cu o pală de zăpadă parcă destinată anume. Și aproape imediat, de undeva de departe, parcă de la capătul lumii, se auzi ca un ecou întârziat sunetul prelung, tânguitor, al sirenei unei locomotive. Sunetul acela
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
sfiit ca să înfrunte colosul sovietic și care pe 25 decembrie 1989 a mers spre locul de execuție cântând Internaționala, până când un individ pe nume Boieriu i-a zis mitocănește: „Taci, băă!”, și l-a făcut să tacă definitiv cu o rafală de automat trasă de aproape și în plin înainte ca să se comande: foc. Apropo, știați că tot unul de al-de Boieriu a participat și la execuția lui Nicolaie Iorga, de unde se vede că unii care poartă acest nume sunt
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
mare și, din când în când, era brăzdată de niște lumini difuze ce scoteau în evidență culoarea de catran a cerului în zona respectivă. După toate semnele ce veneau din exterior, se părea că se stârnise și un vânt în rafale, care se năpustea, după un anumit algoritm, în special asupra arborilor. Vine o ploaie pe cinste, de toată frumusețea, iar noi ne îndreptăm direct spre ea! Spre nord, cerul e negru ca tăciunele... Cred că la Focșani plouă zdravăn! îi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în favoarea lui, deoarece a rămas cu impresia că din acel moment tatăl fetei a început să-l privească cu alți ochi: mai binevoitori și mai prietenoși. Involuntar, între ei se încheiase un fel de armistițiu în timp ce, în afara trenului, vântul în rafale se întețea, anunțându-și prezența chiar și în interior. Tăticule, tânărul de care vorbești mi-a fost cândva elev. Dacă nu mă înșeală memoria, când eram stagiară în primul an la școala medie, el era în ultimul an. Și adresându
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
că, simpla amintire a acestuia, îl luă cu călduri. Ca să se răcorească, nefiind nimeni în jur, i-a venit să chiuie a pagubă din toți rărunchii, de mai multe ori. Poate ar fi făcut-o și pe asta, dacă o rafală de vânt, stârnită din senin și pe neașteptate nu i-ar fi zburat șapca cu cozoroc mare rostogolind-o ca pe un balon umplut cu hidrogen de-a lungul drumului: odată, de două ori, poate de zece sau douăzeci de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
aprins brusc. Privi la ceas. Era fix șaptesprezece. Vara, la această oră, soarele ar mai fi avut un drum lung până să se ascundă după orizont. Acum însă, pe lângă întuneric, se făcuse și frig. La fiecare câteva secunde, o altă rafală de vânt, mai puternică decât precedenta, după ce se lovea de zidurile din jur și își schimba direcția, spulbera fulgii răzleți, antrenându-i într-un fel de mișcare dezordonată, ca apoi să se oprească în cine știe ce cotlon. Deși vremea se schimba
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
patriei. Salut, omule, era să ne ciocnim ca două trenuri pe aceeași linie! Și după șaptezeci de ani mai ești îndrăgostit? Bună seara! Chiar că eram cu gândul aiurea, însă mai puțin îndrăgostit ca tine, numai că mă feream de rafalele astea de vânt și de zăpada care-mi intră nu numai în ochi, dar chiar și în sân. Apoi, văzându-l rotofei și voios, schimbă subiectul adăugând: Văd că doamna Fancica te întreține bine! Hai, că nici cu tine nu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]