2,296 matches
-
să-ți spun că n-a mai vorbit niciodată. În seara asta, În cinstea copilului Mișu, care nu voia să fie dat la o parte din pricina gângăvelii și care a furat ca să fie darnic cu noi, o să mănânc biscuiți și rahat. Ți-am povestit despre prăvălia de la capul satului, care nu avea firmă și-și schimba numele după cel al gestionarului? La Titi, La Olga, La Marioara... de acolo mi-am târguit cina. Mă opresc. Ai scăpat pe ziua de azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de mâncare. Pe când eu, ca un mare boier, aveam frigiderul plin de oalele și ulcelele cu mâncare gătită de mama (ai mei nu au aflat niciodată că deșertam acele oale la gunoi și că mă hrăneam În oraș cu biscuiți, rahat, covrigi ori prăjiturele grețoase cumpărate de prin holurile cinematografelor). Nu trebuia decât să-mi așez curul pe scaun, coatele pe birou, stiloul În mână și cărțile sub ochi. Cum adică nu puteam? Ce era aia că nu puteam? Învățătura era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care, oricum, reflecta În gol, din lipsă de materie primă. Se puse de acord cu el Însuși că nu era nici cal, nici măgar; nici frumos, nici urât; nici tânăr, nici bătrân; nici vesel, nici trist: nici prea-prea, nici foarte-foarte. «Rahat!» Își zise În gând și-și aminti, cu prilejul rostirii acestui cuvânt, de ce se afla În cabina din fundul grădinii. Ușurat de otrăvurile și deșeurile ce-i Împiedicau trupul să funcționeze la capacitate maximă, se pregăti să le lase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fost mai Înțelept din partea lui să investească o sticlă de gaz și un băț de chibrit ca să dea foc Întregii șandramale și să-și vadă liniștit de viața lui) visase că furase din rafturile cu marfă ale prietenului său niște rahat cu aromă de fistic, săptămâni bune după aceea fiind Încredințat că furtul se petrecuse aievea și ocolindu-l pe oacheșul nea Titi. Acela, Înainte cu câteva zile de a-și sfârși zilele strivit de o remorcă de lemne, apucase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mersul trenurilor și telegramele acestea, cică ultrasecrete, ale Ministerului de Externe. A pus pe bărbat-su, să-i cânte marșul la saxofon, ca să plece în lume și să dreagă ce a stricat (vorba vine...) cei care trebuiau să păzească, bine rahatul încuiat sub șapte lacăte, ca să nu iasă la iveală și să miroase. Și nici măcar nu este vorba de miros, fiindcă și parfumul miroase, ci afacerea aceasta care pute de-a dreptul. Alergătură, telefoane, jurăminte că nu-i așa, ci viceversa
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
cotonogeală pe sub mesele diplomatice, rugăminți, amenințări, flota a șaptea, limba soacrei ( asta mai lipsea aici!) și tot specialități din acestea, ale casei americane, au fost puse pe tavă, pentru a fi consumate cu noduri, de către cei care fuseseră făcuți de rahat în telegramele diplomatice americane. Dar famelicul australian Julian Assange, pompează în continuare telegramele, pe saitul său WikiLeaks de pe Internet, până când vor pune americanii mâna pe el și atunci să vedeți voi, la ce saramură-i pun ei pielea. Ehei, la
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Garda de Fier, a creat o adevărată derută în rândul electoratului, fiindcă timp de patru ani de zile, poporul român, asistase la o acerbă dispută între cele două organizații, în care se porceau și se bălăcăreau copios, mânjindu-se cu rahat și aruncându-și zoaiele în față, acuzându-se reciproc de „trădare națională” și „slujirea unor interese străine”. De altfel, mai mulți fruntași țărăniști, printre care Nicolae Lupu, Armand Călinescu sau Virgil Madgearu și-au zis ei, că nu strică să
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
funcționarea unor sectoare publice de protecție și intervenție socială". Înțeleg nene Traiane, că trebuie să mai dai și tu din clanță, să ieși la rampă mereu cu ceva șocant, ca să nu pari chiar a fi așa cum te fac unii, un rahat cu prune în ploaie, dar acum noi, noi cei care plătim acest stat zăbăuc, precum și conducătorii săi, pe cine să mai credem, Constituția sau pe tine? Aud? Vai, nene Trăienică, văd că nu ai cuvinte pentru asta, decât așa cum ai
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
țiganii și a doua la 10 decembrie 2010, când au fost eliberați românii. Unii, deja au început să-ți compună pe ritm de manele imnul de slavă: „Mulțumim, Traiane, că ne-ai eliberat/ Și-am ajuns cu toții, drept într-un rahat!”. Deci bucură te cât mai ai timp... De râsul curcilor Dumnezeule, încep să mă îngrozesc din ce în ce mai mult, când văd ce fel de generație se plămădește acum pe aceste meleaguri mioritice! Uneori încep să mă consolez, că așa ceva nu este posibil
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
au ajuns acum de domeniul basmului, care începe întotdeauna cu „A fost odată, ca niciodată...” . În cei patru ani de guvernare țărănistă, fabricile din zona industrială, au fost pe rând închise și guvernanții noștri de atunci și-au lăsat doar rahatul, pe clanța ușilor fabricilor închise. Aceasta se întâmpla, nu numai în veacul trecut și aș putea spune, în mileniul trecut, fiindcă dacă arunc o privire în urmă, mi se pare puțin ciudat că a trecut, doar un mileniu, de atunci
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
oamenii simpli, dar după cum s-a văzut nenorocirea poate veni de sus. Nu, nu de Cel de Sus, fiindcă El este prea departe, pentru români, ci de la cei cinci metri ai balconului de la Parlament. Și uite așa acest Parlament de rahat, a reușit să ajungă tocmai de Crăciun, pe prima pagină a ziarelor din toată lumea. Se holba Boc, fără să înțeleagă pe loc ce se întâmplase. Pentru el, ca și pentru cei de o teapă cu el, se pare că România
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
creștinește în cimitirul Ghencea. În luna noiembrie, s-a lansat în România Autobiografia lui Ceaușescu de Andrei Ujică. Jigodiile, așa zis literare, au început să se agite și pretinzând că filmul stârnește confuzie printre intelectualii (mai ales, printre cei de rahat cu prune) români din România. Unii îl văd, ca pe un elogiu adus lui Ceaușescu și sunt de părer,e că și prea împușcatului i-ar fi plăcut filmul. Alții, care încearcă să iasă și ei ca păduchele în fruntea
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Mihai Eminescu, că gunoaiele literare nu au fost duse în totalitate de valuri, ci se mai ițesc rânjind, pe după colțuri, încercând să mânjească pe cât se poate imaginea poetului cu noroi. Un neica nimeni, un nenorocit de pe la revista vrednicilor mâncători de rahat, a vechilor și noilor trădători de neam și țară, numită „22”, unul care nici nu vreau să știu cum îl cheamă (care cică ar fi filosof, alege-s-ar praful) vorbea cu bale la gură, ca în ultima fază a
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
ar trebui puși în totalitate la zid și aplicat principiul american al dublei lovituri, adică un glonț în piept și unul în cap. Și acum, numai când mă gândesc mi se întoarce stomacul pe dos, de la duhoarea acelei guvernări, de rahat maxim. Totuși se pare, că vestita obrăznicie încrâncenată semănată de Coposu, mai dă roade și în zilele noastre, fiindcă vedem cum fostul președinte vine la televizor, de fiecare dată cu o provizie proaspătă de pietroaie, (cărora el le zice roci
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
cuvinte din acestea drăgălașe distribuite generos pe măsura caracterului său. După cum se poartă cu voi, cred că ar fi meritat mai mult de la voi „presarii”, bravi reprezentanți ai acestei nații, care au principiul ca atunci când cineva aruncă în ei cu rahat, ei să arunce în atacator cu flori. Cred că deja l-ați supărat că nu-l numiți decât Zeus și nu Dumnezeu. El personal și-a spus Zeus, sugerând totodată că nu s-ar supăra dacă ați supralicita. Fiind un
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
că tot l-ar mai fi luat câte cineva în seamă, dar așa, fiecare din cei la care voia să apeleze, se fereau de el dând din mâini, de parcă s-ar fi ferit de o muscă sâcâitoare, decolată direct de pe rahat. Cele două scene, de după fotografia de grup de la Lisabona, sunt absolut terifiante pentru noi ca români. Vedem cum Sarkozy îl „plantează”, cum se zice, împingându-l cu mâna ca să-l lase naibii în pace și dacă asta n-ar fi
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
mă trezeam. însă nimeni nu e într-o formă extraordinară lunea dimineața.) Dar, după asta, Brigit a găsit o bucățică de hârtie pe care încercasem să scriu ceva chiar înainte să adorm. Era vorba de genul ăla de poezioare de rahat, sentimentale și ușor sarcastice în care îți plângi de milă, pe care le scriam când eram sub influența drogurilor. Chestii care îți par teribil de profunde în momentul în care le scrii. în clipele alea am senzația că am descoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Eu l-aș fi pocnit!) —Sadie nu știe decât să gătească și nici asta nu-i iese cum trebuie, a zis Mike arătând spre mâncarea din farfurii în timp ce un cor de voci entuziaste îi țineau isonul. Ești o tipă de rahat, Sadie! a strigat cineva din capătul camerei. Da, nu ești bună de nimic, a urlat un tânăr care nu arăta mai în vârstă de paisprezece ani. Cum de putea fi alcoolic? După ce ne-a asigurat că „Nici unul din voi, deștepților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ea biletele. Dar piesa a fost așa de îngrozitoare încât după o jumătate de oră am plecat. Inclusiv Brigit. Am intrat în cel mai apropiat bar, ne-am amețit bine și am început să inventăm recenzii. î„Un moment de rahat“, „împrumutați-i plasatoarei ceva țoale.“) Am trecut sub tăcere sentimentul de inutilitate pe care mi-l lăsase amintirea piesei ăleia și m-am lansat într-o descriere extrem de elogioasă destinată exclusiv urechilor lui Chris. Am pus la bătaie cuvinte precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ăla irlandez? Cum îl chema...? —Matt Talbot, i-a sărit cineva în ajutor. Exact, a zis Mike. Matt Talbot. Tipul ăsta i-a furat vioara unui orb ca să facă rost de bani pentru băutură în perioada când era încă în rahat. —Ăăăă, așa e, am dat eu înapoi în grabă. Am vrut să spun că Luke a furat de la Vioara Orbului, un bar de pe Strada 60 Vest, unde lucra el. —Aaaaaa, au răsuflat ei cumva ușurați. De la Vioara Orbului. Scăpasem ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am terminat ultimul biscuit, durerea aceea înfiorătoare a revenit la fel de intensă. Eram uluită de cruzimea de care dăduse dovadă Luke. Mă frigea ca o palmă peste pielea arsă de soare. Mai întâi îmi dăduse papucii, după care mă băgase în rahat până-n gât. De ce? Și, concentrându-mă asupra primului șoc pe care-l suferisem, am realizat că Luke nu era singura problemă cu care mă confruntam. Mai era și faptul că Cloisters nu era hotelul de lux, plin de celebrități la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dinlăuntrul meu. Ai mințit în legătură cu el. I-ai mințit pe toți ca să-i atragi de partea ta. Ba e foarte rău, a insistat o altă voce. Uite și tu ce ți-a făcut. Te-a umilit, te-a băgat în rahat până-n gât, s-a întors împotriva ta. Te-a respins înainte să pleci din New York și și-a întărit gestul de respingere cu nenorocitul ăla de chestionar. Așa că, da, e foarte rău. Poate că nu chiar în felul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să stau să aștept. Eu și Brigit ne-am repezit amândouă în dormitor, ca să facem puțin loc pe măsuța de machiaj. Brigit voia să discute despre Criza Cubaneză. Nu mai suport, mi-a spus ea. Mă tratează ca pe-un rahat! — De ce n-o termini? i-am sugerat eu. N-are nici un pic de respect pentru tine. Pe deasupra, mi se părea că mă pune într-o lumină proastă faptul de-a avea o colegă de apartament care și-o trăgea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Presupun că în branșa lui - fane, cocaină, Jack Daniels..., a zis Fergus nostalgic. La ce te poți aștepta? O atmosferă sumbră coborâse peste masă. Ăsta e Snorter de la Killer? am întrebat eu prudentă. Killer era o trupă de heavy-metal de rahat, care, în ciuda faptului că era de rahat, era foarte populară. Luke probabil că avea toate discurile lor. —El e, mi-a răspuns Mike. De unde îl știi? am întrebat cu nonșalanță. Nu voiam să mă fac de râs trăgând concluzii pripite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Jack Daniels..., a zis Fergus nostalgic. La ce te poți aștepta? O atmosferă sumbră coborâse peste masă. Ăsta e Snorter de la Killer? am întrebat eu prudentă. Killer era o trupă de heavy-metal de rahat, care, în ciuda faptului că era de rahat, era foarte populară. Luke probabil că avea toate discurile lor. —El e, mi-a răspuns Mike. De unde îl știi? am întrebat cu nonșalanță. Nu voiam să mă fac de râs trăgând concluzii pripite. Pentru că a fost AICI! a scrâșnit Don
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]