2,680 matches
-
la vremea respectivă, dar astăzi era Încîntat. - Doamna Lasalle tocmai a sosit, domnule doctor. O conduc În sala de consultații? Tresări, Întoarse capul, Încuviință. TÎnăra sa secretară remarcă țigara pe care o ținea Între degete, apoi se Îndepărtă. Și ea reîncepuse să fumeze după moartea unei prietene, așa că Înțelegea... Yves strivi chiștocul al cărui gust i se păru dintr-odată amar. CÎnd intră În sala de consultații, brusc Își aminti că i se păruse că vede lumină pe sub ușa lui Chantal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
solida Gwenaëlle Le Bihan, În aparență și ea emoționată. În fața ei, Pierre-Marie de Kersaint, cu capul plecat, părea cufundat Într-o dureroasă reculegere. În realitate, zgîria discret cu unghia o mică pată de pe pantalon, ce nu se lăsa Îndepărtată. Yves reîncepu să vorbească. Anunță pe ordinea de zi votul privind acceptul de a face constructibile unele terenuri de pe insulă, În special cele care ar permite familiei Le Bihan să-și mărească fabrica de faianță. Gwen, prima interesată, se dovedi cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o introduse În bibliotecă. Pe cît restul castelului aducea cu un mormînt gotic, pe atît magnifica bibliotecă se arăta fascinantă. Rafturile de lemn gemeau de cărți vechi, plutea În aer o aromă de hîrtie și de ceară de albine. PM reîncepuse să trăncănească despre zvonurile care Îi ajunseseră la urechi În legătură cu sosirea comandantului Fersen și cu faptul că acesta Îi retrăsese ancheta Mariei. Conchidea așadar că ea se afla acolo ca persoană privată... Marie Îl Întrerupse mergînd drept la țintă. - Yves
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe lîngă Marie. - Fersen o să mă dea afară, cu siguranță! O să fie vina mea că Pérec s-a evaporat! - Stéphane, nu te mai agita atîta, potolește-te... Ridică receptorul unui telefon ca să transmită și ea cîteva apeluri, dar Stéphane Își reîncepu agitația. Ținea În mînă un fax care tocmai sosise. - Ai, ai, ai! E de la laborator, uite, era Într-adevăr sîngele lui Pérec sub unghiile lui Gildas! El e asasinul! De fiecare dată el a făcut să picure sînge pe menhiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ar fi agresat-o pe mama și ar fi furat banii? exclamă Gwen. - Îmi spun doar că o evadare costă scump. - Dacă Nico ar fi venit la fabrică, l-am fi văzut, Îi ținu ea piept cu fermitate. Cercetările au reînceput, Între insulari și trupele militare... Ochii polițistului reveniră la Yvonne. - SÎnteți cu adevărat sigură că nu l-ați recunoscut pe cel care... - De cîte ori trebuie să vă repet că doar am auzit niște pași, iar după aia, nimic... beznă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
făcuse, orice control de sine, cutezînd să-și manifeste dorințele, simțindu-se puternică și totodată copleșită, transformată și Împăcată, o ființă cu totul nouă În fața dragostei. Inconștientul ei era atît de eliberat de orice barieră Încît, atunci cînd oribilul coșmar reîncepu, el se desfășură cu și mai multă intensitate decît În alte dăți. Sarabanda care Învîrtejea sînge, spumă, umbre, fulgere, urlete, horcăieli o năpădi cu o violență crescîndă pînă la ultima viziune a unui ochi imens, fix și sclipitor, care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de ceva irațional. Lucas stărui. - De cînd ai coșmarul ăsta? - Eram foarte mică, mama m-a dus chiar la un medic, el a diagnosticat spaime nocturne, destul de banale la copiii mici... Mi-a trecut pe la opt-nouă ani, și apoi a reînceput, foarte violent, În noaptea În care a fost ucis Gildas. O privi cu o seriozitate și o concentrare care contrastau cu cele două șuvițe rebele care i se Înălțau Îndărătul capului ca niște pene de indian, și cu urma cearceafului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
monstru, așa e? Dar n-am făcut niciodată nimic fără motiv! Mi-am ucis copiii pentru că erau atît de diformi că viața lor ar fi fost un calvar! Iar debilul de Pierric, dacă m-am luat de el, e pentru că reîncepuse să vorbească, trebuia să-l fac să tacă! Voia să spună tot, despre femeia cu gîtul tăiat, despre aur, despre tot! Eu trebuia să-mi ocrotesc fiica, să-i protejez averea, viitorul! Fiica mea era viața mea! Toate grozăviile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
v-am spus. - Dar, de Îndată ce tata ne-a dezvăluit unde era aurul, te-ai aruncat asupra mea, nu voiai să Împarți, așa e? - Ce? - M-ai Înjunghiat și m-ai aruncat peste bord! PM se sculă ca un smintit și reîncepu să urle că totul era fals, o minciună, că nu se atinsese de el. Ryan, cu regret parcă, Își ridică atunci puloverul și dădu la iveală un bandaj improvizat care ascundea destul de prost o tăietură plină de sînge. PM, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nu admiteam s-o pierd... Aș face orice pentru asta... Orice... Glasul tăcu, lăsînd-o pe Marie prăbușită. Deziluzia ei În legătură cu Christian era totală, mai ales cînd se gîndea cum se Învinovățise și se acuzase că-l trădase pentru Lucas... Ryan reîncepu să vorbească, Îl ghidă pe skipper să vorbească despre un alt naufragiu, cel din 1968... Marie Își ținu respirația. Ce avea să mai descopere? Glasul lui Christian se făcu mai subțire. De parcă ar fi avut din nou zece ani... vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
rapid pe tabla albă, oprindu-se brusc uneori; pe craniul mare și pleșuv, pielea se Încrețea atunci de efortul gândirii, iar sprâncenele se ridicau Într-o mimică ce se voia amuzantă; cu marcherul În mână, rămânea imobil câteva secunde, apoi reîncepea să scrie și să se bâlbâie și mai dihai. La sfârșit, cinci-șase persoane aplaudară, mai mult din compasiune. El roși violent; asta fusese tot. În zilele următoare, Bruno Îl evită de mai multe ori. De obicei, insul purta o pălăriuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mână, privi printre ramuri. Păreau să fie două sau trei cupluri: nu făceau zgomot, se auzea doar clipocitul ușor al apei pompate sub presiune. Luna ieși din nori. În același moment sosi un alt cuplu, Începură să se dezbrace. Șușotelile reîncepură. Bruno puse jos punga din plastic, Își scoase sexul și Începu să se masturbeze. Ejaculă foarte rapid, În clipa În care femeia intra În apa caldă. Era deja vineri seara, trebuia să-și prelungească sejurul cu o săptămână. Avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
vaginului. Curând, Michel Încetă să se miște, frapat de evidența geometrică a acuplării, uimit, de asemeni, de suplețea și bogăția mucoaselor. Annabelle Îl sărută pe gură, Îl cuprinse În brațe. El Închise ochii, Își simți mai clar existența propriului sex, reîncepu să facă mișcări de du-te-vino. Cu puțin Înainte de a ejacula, avu viziunea - extrem de clară - a fuziunii gameților, și imediat după aceea a primelor diviziuni celulare. Era ca o cădere În gol, ca o mică sinucidere. Un val de conștiință Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ajunsese la acel sentiment, atât de frecvent la bătrâni: nu mai voia să fie o povară pentru ceilalți. Viața ei, spre sfârșitul adolescenței, Începuse să curgă foarte repede; urmase apoi o lungă perioadă de lâncezeală; spre sfârșit, din nou, totul reîncepea să meargă foarte repede. Puțin Înainte de zori, răsucindu-se În pat, Michel Își dădu seama că Annabelle lipsea. Se Îmbrăcă și coborî: trupul ei inert zăcea pe canapeaua din salon. Lângă ea, pe masă, lăsase o scrisoare. Prima frază era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
vedem. Imaginea lor se formează pe cristalin, traversează coroida, impresionează retina. Singur În casa pustie, Michel asistă la o modestă defilare de amintiri. O singură certitudine, de-a lungul serii, Îi umplea mintea puțin câte puțin: curând va putea să reînceapă lucrul. Pretutindeni pe suprafața planetei, umanitatea vlăguită, secătuită, Îndoindu-se de ea Însăși și de propria-i istorie, se pregătea de bine de rău să treacă pragul unui nou mileniu. 7 Unii spun: „Civilizația noastră e Încă plăpândă, Din noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
în mâinile tale ? Mă uit la aluatul dintre degetele mele, dar nu mă pot conecta în nici un fel la el. Nu simt senzațiile despre care vorbește. Simțurile mele nu sunt aici. Mintea îmi glisează haotic, ca o pasăre pe gheață. Reîncep să frământ coca, cu și mai multă forță decât înainte, încercând să revin la prezent. Vreau să simt iar mulțumirea pe care am simțit-o ultima dată când am fost aici ; senzația aia de simplitate și de pământesc. Dar îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
rău, nu ? — Va trebui să ți-l refacem. O spune pe un ton tăios, supărat. E tot ce-mi lipsea acum. Se îndepărtează ofuscată și-și strigă una dintre asistente. Încă trei minute. Trei minute până când vechea mea viață va reîncepe. — Deci... o să mă întorc pentru petrecerea lui Eamonn, spun, încă ținându-l de mână pe Nathaniel. Mai sunt doar câteva zile. O să iau trenul vineri seară și-o să ne petrecem weekendul... Nu weekendul viitor, intervine Guy, presărând niște ciocolată rasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
BĂRBATUL CU ZIARUL: De ce să se supere? E dreptul nostru să fie liniște. (Către DOAMNA CU VOAL.) Nu? Nimic mai înalt decât liniștea. (BĂRBATUL CU VIOLONCELUL își împăturește batista, și-o pune în buzunar, își culege arcușul de pe scaun și reîncepe să cânte netulburat.) BĂRBATUL CU ZIARUL (După ce așteaptă încremenit câteva secunde.): A, nu, că asta e prea de tot! BĂTRÎNUL CU BASTON (Pe jumătate amuzat.): Înseamnă că e pornit rău. DOAMNA CU VOAL: Oricum, parcă sună mai bine acum. BĂTRÎNUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
secunde, că a rămas singurul care cântă, se oprește și el.): Ce-i? Ce vă uitați așa? (Pauză lungă. Toată lumea îl privește în tăcere. BĂRBATUL CU VIOLONCELUL pare că oftează - sau poate doar își trage mult aer în piept - și reîncepe să cânte la violoncel.) BĂTRÎNUL CU BASTON (Total dezorientat.): Ce v-a apucat? Ce-i asta? BĂRBATUL CU ZIARUL (Mohorât.): Nimic. Ascultam și noi. (BĂTRÎNUL CU BASTON scoate o batistă și începe să se șteargă de sudoare. Tăcere lungă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de ce vreți să ne tulburați viața, de ce? (Tremur al capului, un acces nervos, gesturi haotice.) Unde sunt ploile pe care le-am trăit în copilărie, unde vă este ploaia, domnule? S-a oprit! Ha! S-a oprit! N-o să mai reînceapă, vă jur, s-a zis! Ha-ha! Gata cu ploaia, domnule, ați rămas de căruță, vă vom privi cum muriți, încetul cu încetul... Ha! Vom fi lângă dumneavoastră, veți muri frumos, toți călătorii prin ploaie mor frumos, da. Vă știu... Ha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pas înaintea ieșirii din scenă, istovit, cu privirile în gol; HAMALUL s-a trântit pe valizele lui și-și ține capul în mâini; acest tablou durează câteva zeci de secunde; brusc, din spatele, lor, se aude tic-tacul ceasului gării care a reînceput să meargă; toate privirile personajelor sunt îndreptate spre ceasul gării, pe care îl urmăresc o vreme, în tăcere; apoi, HAMALUL își caută prin buzunare și scoate un fir de iarbă; și-l pune între dinți, se ridică și începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să nu-i mai toarne astronomului. Nu-i obișnuit, nu ține la băutură. Hai să mai așezăm odată cărțile, mai zice Pascal. De data asta dați-mi-le mie. Poftim, i le întinde Aurora. Și în timp ce Pascal reia pasiența, ea reîncepe să sporovăiască. Nu trebuie să vă mai spun că arheologia e pentru mine mai mult decât o pasiune. Când am auzit de Ozymandias, regele din poemul lui Shelley, pe care îmi voi permite pentru început să vi-l recit, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
consultare rapidă, exploratorul îl închise. Erau colibri. Stoluri de colibri. Colibri? Păsările astea nu zboară în stoluri. Și nici nu se ridică atât de sus. Poate că erau un roi de albine sau ceva de genul ăsta. Continuă programul. Animația reîncepu. Trecerea rapidă de la repaus la cădere accelerată îi prinse pe nepregătite și le tăie respirația. Înainte de deschiderea parașutei, Samuel îi arătă Margaretei că se apropie încă un stol și îi făcu semn să-și protejeze fața cu mâinile. Păsările mărunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Paharul de plastic cu Cola, umed și răcoros, pe pereții căruia se făcea un condens apetisant, sosea ca un corespondent al ultimelor acorduri. Angajații loveau de două ori în tavă înainte să-i dea drumul - și, odată clientul servit, melodia reîncepea. Cumpărătorii întorc spatele și caută o masă. Ascultă radioul, poate vor să citească ziarul; atâtea muzici se îngrămădesc în capul lor. Prin ușa mereu deschisă și închisă își croiesc drum vuietele străzii. Oamenii vorbesc, stârniți de foamea și setea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
în cazul părului umflat. Îmi place să desenez fiecare fir și fiecare cută a hainelor, chiar dacă pierd uneori și o oră întreagă. Scrijelitul mă relaxează. Mă gândesc că aș fi putut foarte bine să iau dicționarul din raft și să reîncep să caut cuvinte haioase, dar adevărul e că odată ce te pomenești cu el smuls așa din mâini parcă nu-ți mai vine să-l iei a doua oară. Azi doamna director a spus că în bucătărie curățenia lasă de dorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]