1,619 matches
-
foarte atent, măcar mai prezent — dar și Emmy fusese altfel. Ea tocmai renunțase la un post de chelneriță în Los Angeles ca să se întoarcă la școala de artă culinară, visul ei din copilărie. Pentru prima dată după colegiu s-a reîntâlnit cu Leigh și Adriana, era entuziasmată de Manhattan și mândră că a luat o astfel de decizie. E adevărat, școala de arte culinare n-a fost chiar ce se așteptase ea. Cursurile erau adesea stufoase și plictisitoare, iar colegii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
lui medical. Îi ținea zdravăn pe pacienții care se operau de polipi și amigdale ca să nu miște În timpul operației. După război el s-a Întors În Cluj și de atunci nu s-au mai văzut ani de zile. L-a reîntâlnit Într-o zi pe la Hala Traian, În piață și de atunci se văd aproape săptămânal, el este bătrân și ea Îl ajută la cumpărături și la treburile de prin casă. Domnul Doctor se bucură că ești elev de liceu și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Bologa o pățește la fel. Tu Îi spui că ai cunoscut În carne și oase un condamnat la moarte, care a scăpat de pedeapsă și a ieșit din pușcărie. Acolo, În pușcărie, l-a cunoscut pe Maniu, adică l-a reîntâlnit pe Maniu, că el era prieten cu Maniu mai demult și când venea Maniu la Sibiu, nu stătea la hotel, stătea la spitalul de pe strada Trei Stejari, Îi plăcea că totul este alb și curat. În Închisoare, deși era bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
nu ai intrat la facultate. Ești crai de Magheru și gașca ta de la Boema face joncțiunea cu o gașcă de la Grădinița. Mergeți la un ceai cu unul care zice că este băiatul lui Silviu Brucan. Peste doi-trei ani, te vei reîntâlni cu el Întâmplător, tot prin Piața Romană. Îți va da o carte grena, cartonată, intitulată Originile politicii americane, scrisă de taică-su. Nu vei pricepe mare lucru, pentru că, În general, nu prea te interesează diplomația, dar citești acolo o chestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
la Eduardo Bonet cu scopul de a-i citi un sonet, din cap. XVII); în aceeași ordine de idei intervin în narație cu istorisirea propriilor suferințe deja amintitul don Avito Carrascal, protagonistul romanului Dragoste și pedagogie, pe care Augusto îl reîntâlnește într-o biserică, și amara relatare a lui don Antonio, părăsit cândva de soția cu care se căsătorise din dragoste și refăcându-și viața, fără a se mai recăsători, alături de soția, și ea abandonată, a amantului soției sale, cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și cine zice un roman zice o istorie -, și cine citește un poem, o creatură - poemul este creatură și poezia creație - îl poate recrea. Între ei, și autorul. Și oare întotdeauna un autor, când își recitește o operă din trecut, reîntâlnește eternitatea acele clipe trecute care face prezentul etern? Nu ți s-a întâmplat oare niciodată, cititorule, să cazi pe gânduri în fața unui portret de-al tău, de-al tău însuți, de-acum douăzeci sau treizeci de ani? Prezentul etern este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
al anginei pectorale. A trebuit să se oprească și atunci, privind în toate părțile pe cei ce treceau și privind mai cu seamă apele Senei, oglinda fluidă, a deschis cartea și a citit câteva rânduri. A închis-o însă numaidecât. Reîntâlnea ceea ce, cu ani în urmă, numise dispneea cerebrală, poate maladia X a lui Mac Kenzie, ba chiar i se părea că simte o furnicătură fatidică de-a lungul brațului stâng și între degetele mâinii. Alteori își spunea: „Când voi ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pat o statuie de argilăă Într-adevăr Amidé mirosea a pământ galben. - Vrei să ne întâlnim? îmi zise Amidé cu glas mecanic și abia perceptibil. - La salonul oficial, răspunse în locul meu, piticul, învingător de astă dată. Plecai grăbit, să mă reîntâlnesc cu maiestatea apelor. - Ramses, hai acasă, îmi șopti neliniștit piticul, suflându-mi la ureche întâia strofă dintr-un poem marin. Nu era loc de împotrivire. Intrai în colibă să scriu după dictat: Dumnezeu deșartă parcă, noaptea, tancuri mari, - Larmă-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
marea calmă. Cu ceva regret, renunță la mersul pe bicicletă: dealurile din apropiere erau prea abrupte pentru el și se pictisise să parcurgă Meadfoot de la un capăt la altul. Ca să facă mișcare, mergea pe jos și Într-o zi o reîntâlni pe micuța Agatha, Însoțită de bonă și trăgând după ea, În lesă, un cățel pe care tocmai Îl primise la Împlinirea vârstei de cinci ani. Se opri și conversă un timp despre Îngrijirea acordată câinilor, pentru a demonstra că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
unicității persoanei este motorul și amăgirea umanității. Și muribundul speră că va împăca și capra și varza. Că va rămîne el, cel care se visează a fi, veșnicul tînăr. Că se va transporta, doar într-un spațiu unde se va reîntîlni cu cei iubiți, păstrînd, totuși, legătura cu podul ăsta suspinător al vieții. Se crede că decedatul e susținut, acolo unde e și că cei dragi vor ține legătura cu el prin amintirea lor, prin încrîncenarea nădăjduitoare e rugăciunii.” Cuvintele tînărului
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pretutindeni unde există copii și părinți care le pot clădi și apăra această lume. Cred că toți copiii au dreptul să trăiască în lumea copilăriei, adică să fie fericiți. După fiecare vacanță de vară, cea mai mare vacanță, copiii se reîntâlnesc cu mare bucurie. Să se vadă și să își povestească unul altuia în ce mod au petrecut timpul. Unii au fost cu părinții la mare sau la munte. Cei mai norocoși, au fost chiar în alte țări. Alții au fost
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
de la fereastra căreia se zărește panorama apusă a Lisabonei trezindu-se la viață Într-un praf istoric roșu-gri, și Începe o partidă de dragoste solitară, privind În continuare orașul. Ca pe amantă bătrînă. Ducîndu-se, poate a doua zi, să-și reîntîlnească iubitul, Pascal străbate mai multe străduțe În pantă, Lisabona Își dezvăluie aerul semeț colonial, părăginit, static și totuși imprevizibil, gata de mișcare-n orice clipă, cum scria Saramago de pe pluta de piatră, peninsula iberică desprinzîndu-se de Europa Într-o tăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
legă pe Michael și pe Phoebe de scaune. Paza prizonierilor a fost lăsată pe seama domnului Sloane (și a Tabithei, atât cât era în stare), în timp ce Roddy, Hilary, Thomas și Pyles porniră în căutare prin casă, căzând de acord să se reîntâlnească în sufragerie peste douăzeci de minute. Hilary a fost prima care s-a întors, urmată în scurt timp de majordom. — Ai avut noroc? îl întrebă ea. Pyles clătină din cap. — N-o s-o mai vedeți, rosti el pe cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mâna, pe care credeam că are intenția să mi-o strângă, și și-a apăsat-o de buze, ținând-o astfel cu o fracțiune de secundă mai mult decât ar fi fost cazul, și a continuat: — Sper că ne vom reîntâlni curând. Reușisem de-acum să mă instalez pe banchetă fără să mă Împiedic sau să mă fac de baftă În vreun alt fel și mă străduiam din răsputeri să nu mă Îmbujorez, dar simțeam că e deja prea târziu. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
care o cunoșteam, vreau să zic, mi le-ar fi putut spune... Dar mi-au spus și povești minunate. Despre curajul oamenilor, bunătatea lor de neconceput. Cred că faptul că am auzit poveștile alea m-a făcut, cînd l-am reîntîlnit pe fratele tău... nu știu. A fost bun cu mine În Închisoare, asta ți-o jur. Ca prietena ta, femeia asta, așa cum ea a fost bună cu tine. — Nu-mi era nici măcar prietenă, cinstită să fiu. Nu ne cunoșteam. — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-nceput... Îmi pare rău, nu pot plăti cu bani S-au dus din viață cei mai frumoși ani, Acum îmi deplâng viața de flăcău Cu capul așezat pe brațul tău... Sper în finalul vieții fericit, Sunt mulțumit că te-am reîntâlnit, Destinul mi-a surâs să regăsesc, Persoana ce-am iubit-o și-o iubesc...
NE-AM DESP?R?IT... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83836_a_85161]
-
e alături de tine. Eu sunt vecina ta, Brooke, spuse întinzându-i mâna și făcând o reverență. (Jur că a făcut o reverență, pe cuvânt. Îmi venea să intru în pământ.) —Mulțumesc, răspunse Charlie stupefiat. Ah, contesă, sunt încântată să vă reîntâlnesc după atâta timp, continuă mama întorcându-se spre Caroline, care de-abia o băgă în seamă. Ea e Julie Bergdorf... —Bună, frumușico! o întrerupse Julie, grăbindu-se să mă îmbrățișeze. Afișa un bronz strălucitor, de Southampton, un inel de logodnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ura pe soții Hollinger. — Poate nu și-au dat seama cît de repede se-ntindea focul. Să fi fost o farsă scăpată de sub control? — Prea bine gîndit pentru așa ceva. Sistemul de aer condiționat reasamblat... a fost treabă serioasă. Ne-am reîntîlnit cu Cabrera Într-o cameră aflată de cealaltă parte a palierului. Ușa dispăruse, suptă În văzduhul noptatic de un vîrtej de combustibil În flăcări. — Asta era camera nepoatei, Anne Hollinger, ne explică inspectorul, privind mohorît la carcasa golită de conținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
răcnetele zidarilor de jos, angrenați totdeauna în competiții stahanoviste simulate, maimuțărindu-l pe Taylor, americanul ăla caraghios, care nu știe că pe la chindii, proletari în salopete, rătăcindu-se unul de altul, trebuie să dispară discret, care-ncotro, pentru a se reîntâlni în jurul halbelor de votcă. Atracția cârciumilor mereu pline, devansând interesul față de orice altă întrecere, plonjează totul într-un deșert dezolant, cu dune din cărămidă spartă, betoniere încremenite, lopeți aruncate, saci de ciment golindu-se singuri și pe nesimțite, astfel că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
erau de uz public. Pe câțiva Însă, probabil cei mai importanți, am reușit să-i reperăm. Așa că umblam vandra pe străzi, Înfiorați de o presupusă clandestinitate, cu gențile pline de scrisori, de pliante, de tot felul de hârtii. Așa am reîntâlnit-o pe Cristina. Retrasă o vreme, nemaiparticipând la adunările C.a., n-o mai văzusem din acea noapte de mai a mâinii pe genunchi. Trecuseră două săptămâni, era duminică, cea de dinaintea alegerilor. Eu umblam prin oraș cu tolba plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
prea schimbase față de ultima dată când îl văzuse, dar culoarea nu prea sănătoasă a feței și pungile de sub ochii osteniți dezvăluie o neîntreruptă încordare fizică și psihică. Bună dimineața domnule doctor. Am onoarea, domnule Rădulescu. Cât mă bucur să vă reîntâlnesc! Și eu. Ultima oară ne-am văzut acum trei ani. Da, la petrecerea de Crăciun. Nu ați stat mult, soția dumneavoastră trebuia să nască și erați un pic îngrijorat. Da, aveți dreptate, dar până la urmă totul a decurs foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
timp în urmă. Chiar atât de mult m-am schimbat? întreabă cu glas un pic amar Marius. În aceeași clipă, trăsăturile lui, destinse sub calmul zâmbetului, capătă recunoaștere în memoria maiorului. De necrezut! exclamă uimit von Streinitz. Speram să mă reîntâlnesc cu dumneavoastră pentru a vă strânge mâna, dar nu credeam că mai este posibil, mai ales după 23 august. Nădăjduiesc ca revederea să nu fie umbrită de încordarea momentului. Nici pe departe. Inamiciția actuală este dictată de fenomene politice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o paloare neîntîlnită. - Mă gîndeam: „Ecaterina Perussi”... un vînt ucigător bătea peste secol și ea Îmi puse mîinile pe umeri, prefigurînd o tulburătoare apropiere: „Să nu trădezi, Îmi spuse, vîrstele noastre de-atunci, lumea de suflet În care ne-am reîntîlnit. Ne vom mai Întîlni, curînd, tîrziu, ne vom recunoaște dar pentru asta nu trebuie să trădezi nimic din puritatea imperiului de atunci. Știu, e greu să străbați iadul printre altare, dar tu nu te vei schimba, oameni ca tine nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
mai multe...! „Rădăcinile” pentru mine au însemnat cei mai frumoși ani, cea mai importantă etapă din cartea trupei KRYPTON... Se spune că nimic nu e întâmplător, probabil nici reîntâlnirea voastră. Cum s-a petrecut și după câți ani te-ai reîntâlnit cu „Guriță” pe aceeași scenă? După aproape 20 ani din nou împreună... Da, cu siguranță nu a fost întâmplătoare reîntâlnirea noastră... Trecând prin multe etape KRYPTON am ajuns la ideea că, evident, cea care a conturat cel mai bine stilul
Krypton Reunion by Simona RUS () [Corola-journal/Journalistic/83447_a_84772]
-
vaporul-bibliotecă și cheiurile cu cărți. Dacă primul pare o făcătură, îmblînzind destinul, pe care nimeni nu-l poate prevedea, al răvașului trimis într-o sticlă, celelalte sînt o întîlnire naturală, cultura coborîtă la țărm. Consacrate de malurile Senei, le-am reîntîlnit pe Rin, unde un vas botezat Loreley te plimbă în sus spre Düsseldorf și-n jos spre Bonn. În zarea apropiată, printre copacii prin care privești clădiri noi și vechi, biserici, grădini sînt, cel puțin la sfîrșit de săptămînă, rafturi
Cărți pe apă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8344_a_9669]