2,032 matches
-
și certuri. Cum, cum va reuși el să scape? Se îmbolnăvise deja de-a binelea din cauza grijii și a nervilor, incapabil să mănânce și să doarmă. Mama lui încerca asta și aialaltă ca să-i trezească pofta de mâncare, ca să-i reînvie obrajii rozalii care-i păleau, dar nimic nu părea a avea vreun efect... Nici micii pești de râu care-i plăceau atât, nici ardeii iuți de temut, din propriul ei arbust de ardei iuți, deosebit de puternici, nici porumbeii cei dolofani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
trăiau. Forța combinată a puterii nelimitate, a învățăturii nelimitate și a unei atitudini detașate, vag interesate, în fața vieții, care le ridica pe primele două la statutul de scopuri supreme ale umanității, era una pe care eul-Vultur nu putea s-o reînvie. Eul-vultur îi văzuse efectele asupra lui Virgil Jones, Dolores O’Toole, Liv Jones și asupra Prepelicarului, sora lui, chiar dacă fuseseră mult timp înstrăinați. Nu, se gândi eul-Vultur. Trandafirul nu este darul suprem. Apoi orice discuție, fie ea rațională sau formă-gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu apă sfințită sau cu sângele unei victime sacrificate pe altarul zeului. Încăperea simbolizează locul morții omului vechi și al nașterii celui nou...” Cavoul său era oglinda În fața căreia, stând În genunchi, la miezul nopții, murea un Noimann vechi și reînvia unul nou, prinzând puteri nebănuite, pentru a putea porni Întins, spre Corso, a doua zi. Un Noimann obosit intra În oglindă și din ea ieșea un Noimann cu fața proaspătă și ochii strălucind de viață. Vârsta de cincizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
are să ne Întoarcem cu fața spre trecut?” Oricum, medicului Îi păsa prea puțin de prezent și viitor. Singurul lucru care Îl menținea În stare de funcțiune era trecutul, pe care nu-l ignora, ci dimpotrivă, Îl accesa, făcându-l să reînvie În fața lui. Viitorul putea fi Întâmpinat și cu spatele: dacă Îți aplecau fața spre trecut, automat viitorului și chiar prezentului Îi arătai dosul. Asta era. Oamenii trăiau În utopie. De aceea, Noimann prefera să trăiască tot ce-a mai trăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mai absurde. La un moment dat, inginerul avansă chiar ideea că omenirea s-a născut dintr-o lume de mult moartă. Că În momentul ispitirii, Adam și Eva erau doar niște spectre. Și că dorința lor carnală i-ar fi reînviat. Satanovski Îl Întrebă din nou pe Noimann dacă s-a gândit vreodată ce s-ar fi Întâmplat cu lumea dacă Eva ar fi avut În preajma ei doi bărbați. Medicul fu de părere că Între cei doi Adami ar fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
conversația cu pictorul, stomatologul Paul se simțea În largul lui. Nu exista atunci nici o opreliște care să-l țină În loc. Replicile veneau una după alta. Ceea ce urmărea medicul era să aducă dialogul Într-un punct mort. După care punctul era reînviat și conversația reîncepea, pornindu-se de la o altă ipoteză. Același lucru Îl făcea și atunci când ținea discursuri lungi sau când conversa cu sine Însuși În fața oglinzii de pe hol. Martorul acestor conversații era imaginea Mathildei. Observându-l pe celălalt Noimann târându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cer asupra lui trebuia sărbătorită. Noimann Își duse mâna spre buzunarul de la piept, unde se afla sticluța plată de coniac, pe care o folosea, de obicei, În situațiile de criză. Dar se răzgândi: mahmureala Îi trecuse aproape cu totul. Noimann reînviase. Pe stradă pășea acum un alt Noimann. Prospăt ca un nou-născut. Stomatologul Își privi din nou umbra. Umbra sa degaja lumină. Bucurie de a umbla, dimineața, hai-hui, pe stradă. Un gând, totuși, nu-i dădea pace. În sufletul lui mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
eroi care vor face glorie și vor umple întreaga lume cu faima lor. Mari căpitani vestiți se vor număra printre urmașii tăi, ei vor apăra biserica și vor reda patriei strălucirea din trecut. Prinți înțelepți ca August și Numa, vor reînvia epoca de aur. Pentru ca acest strălucit destin să se împlinească, s-a hotărât ca tu să te unești cu ilustrul Rogero. Aleargă,deci, să-l eliberezi și zdrobește-l pe trădătorul care l-a smuls de lângă tine,iar acum îl
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
lupta cu diavolul roșu sunt tămâie și smirnă care arde neîncetat, sunt altarul lui Dumnezeu. Rămași acolo, în munți, neștiuți de nimeni, sunt prohodiți doar de susurul izvoarelor și de tremurul frunzelor. Luptătorii din munți și cei căzuți acolo au reînviat pururi vuietul de altădată al codrilor, au reînviat morminte și au deschis altele noi. Au reînviat zăcămintele de vitejie ale străbunilor noștri, dangăt de clopot, chemare sfântă, au doborât primejdii și au reaprins nădejdi mistuite de prigonitori. Acolo, în munți
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
care arde neîncetat, sunt altarul lui Dumnezeu. Rămași acolo, în munți, neștiuți de nimeni, sunt prohodiți doar de susurul izvoarelor și de tremurul frunzelor. Luptătorii din munți și cei căzuți acolo au reînviat pururi vuietul de altădată al codrilor, au reînviat morminte și au deschis altele noi. Au reînviat zăcămintele de vitejie ale străbunilor noștri, dangăt de clopot, chemare sfântă, au doborât primejdii și au reaprins nădejdi mistuite de prigonitori. Acolo, în munți, pieptul lor clocotea răsunător. Sub ploaie de gloanțe
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
acolo, în munți, neștiuți de nimeni, sunt prohodiți doar de susurul izvoarelor și de tremurul frunzelor. Luptătorii din munți și cei căzuți acolo au reînviat pururi vuietul de altădată al codrilor, au reînviat morminte și au deschis altele noi. Au reînviat zăcămintele de vitejie ale străbunilor noștri, dangăt de clopot, chemare sfântă, au doborât primejdii și au reaprins nădejdi mistuite de prigonitori. Acolo, în munți, pieptul lor clocotea răsunător. Sub ploaie de gloanțe au căzut mulți, luminând cerul cu zâmbetul și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
nu fraternizării cu echipajele Comitatului în timpul misiunii; nu petrecerilor nocturne la lumina lămpilor de laborator, de teamă ca unele cadavre neidentificate să fie greșit etichetate și unele fragmente confiscate ca suveniruri, pentru a nu da naștere la scandaluri menite să reînvie cazul Brenda Allen. Danny Upshaw urmări brancarda care conținea Cadavrul Neidentificat nr. 1 - 1/1/1950 până la rampa de transbordare aparținând morgii Orașului, știind foarte bine că șansele lui de a colabora cu patologul său preferat erau aproape nule. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Pentru a evita astfel de situații. Danny simți cum coniacul își face efectul, combinându-se și cu porția de acasă. Domnule Gordean, sunteți homosexual? — Nu, domnule detectiv. Dumneata ești? Danny roși, ridică paharul și văzu că era gol. Își reveni reînviind o replică din dialogul cu Considine. Povestea asta veche cu înfierarea mă lasă rece. Gordean spuse: — Nu înțeleg la ce te referi, domnule detectiv. — La faptul că sunt un profesionist și că nu pot fi intimidat. Atunci n-ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
sub semnul șarpelui și al săgeții. Acesta spunea că În cazul În care un nou conducător decidea desființarea Ordinului, acesta trebuia să asigure preluarea războinicilor de către forțele militare ale țărilor asiatice. În acest fel, unii puteau avea șansa de a reînvia Ordinul. Conducătorul era legat de Ordin timp de opt luni de la comunicarea deciziei de desființare. Răspundea de viața lor și de transferul lor spre noile structuri militare. Dacă această prevedere era Încălcată, Cuceritorii aveau obligația de a iniția procedurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și apelul la memorie se întâlnesc în chip fericit în ceea ce numim evocare. Autorul își retrăiește cu anume foame și sete copilăria, propria istorie. Cu o mare disponibilitate aperceptivă, făcând apel la acele „senzații cu afinități mentale” (Șt. Odobleja), el reînvie cu har, în câteva tușe chiar, vremuri, locuri și oameni. Starea profundului acord memorie-copilărie iscă de la sine relevante și consistente evocări. Drept constantă a vieții și operei truditorului pedagog și scriitor o constituie cultul pentru muncă. În acest sens, mediile
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
contribuit la situația mea, mă simt pe punctul de a mă sufoca. China a devenit o lume otrăvită în propria-i murdărie. Spiritul meu este atât de istovit, încât preoții de la cele mai bune temple nu sunt capabili să îl reînvie. Și asta nu este cea mai proastă parte. Cel mai rău este că poporul meu continuă să își arate credința în mine și că eu, la chemarea conștiinței mele, trebuie să le-o distrug. În ultimele câteva luni am tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
dureroasă din vocea și comportamentul său e ceva care mă mișcă. Cunosc harta despre care vorbește: e aceeași hartă pe care mi-a arătat-o tata. Bărbatul din fața mea îmi amintește de tatăl meu. Și el dorea cu disperare să reînvie onoarea manciurienilor și, cu toate astea, a ajuns să dezerteze din postul său. Simt rușinea pe care o îndură Majestatea Sa. E aceeași rușine care mi-a omorât tatăl. Mă uit la Hsien Feng și mă gândesc că e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
etc. Parcurgând cu interes tot mai sporit paginile dense ale cărții, mă gândeam în același timp la imensul volum al muncii de documentare la fața locului în acea mirifică „Țară a Loviștei”, adusă la cunoștința lumii din negura vremii și reînviată prin magia cuvântului scris și mai ales a dragostei de neam și țară. Am surprins pe parcurs pagini atât de frumos inserate, încât și venerabilul matale (moldovenism curat) naș de turtă la tăierea moțului, Mihail Sadoveanu, ar surâde mucalit-moldovenește. Nu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
footnote Constantin A. Stoide, Prima domnie a lui Gheorghe Duca Vodă, în: „Revista Istorică Română”, vol. XV, anul 1949, p. 40 footnote>. Contemporanii l-au considerat pe Gheorghe Duca ca fiind unul dintre cei mai bogați boieri moldoveni. Urmărind să reînvie vremea din timpul lui Vasile Lupu, imediat ce a preluat a doua oară cârma țării, a acumulat bogății și a întreprins o serie de construcții, care au făcut să i se uite în parte comportarea reprobabilă. „La 20 iulie 1670, precum și
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
s-a străduit să încheie și alte lucrări rămase neterminate, îndemnat fiind de Patriarhul Ierusalimului. „Sprijinit de Gheorghe Duca, Mitropolitul Dosoftei a căutat să refacă tipografia lui Vasile Lupu de la Sfinții Trei Ierarhi, ruinată de mult și astfel să poată reînvia mișcarea culturală, dar nu în limba greacă, ci în cea română. Mitropolitul a tipărit în tipografia de la Sfântul Nicolae Domnesc, Liturghierul, în 1679”<footnote I. Bianu și Nerva Hodoș, Bibliografia românească veche, vol. I, București, 1903, p. 212 footnote>. Voievodul
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Înalt Prea Sfințitului Dr. Pimen Georgescu Mitropolitul Moldovei, care în lunga și rodnica sa arhipăstorie au avut grijă de refacerea acestui Sfânt Locaș reparându-se însemnatele așezăminte monastirești cu sala gotică, palatul domnesc și altele, plantându-se dealul Cetățuia și reînviind viața duhovnicească și culturală, care de multă vreme erau părăsite în această Monastire. În timpul de viață simțindu-se nevoie de slujbele religioase de toate zilele s-a înființat acest Paraclis cu hramul Sfântul Nicolae, în fostul palat domnesc al ctitorului
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
luminos al vreunui vehicul. Trecut de miezul nopții, liniște deplină. Barul Levcenco, de la parterul blocului, murise în urmă cu 40 de ani, pierdut în noaptea care tot înghite orașul, deceniu cu deceniu, felie cu felie. Noaptea în care familia Vancea reînvie, revendicându-și întrebările vechi. Da, știa deja cele două secvențe în care vor reveni, văzuse și revăzuse și notase de zeci de ori cele două scene. Prima secvență: August târziu, război. Seară placidă, astm și arșiță. Sufrageria familiei Vancea. Încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cea din urmă cu un veac, cu o jumătate de oră, cu o mie de ani. Dacă subalternul Vancea Voinov ar fi amânat repriza de ozonificare pentru luna mai, cum îl sfătuise înțeleptul Gică, întâmplarea ar fi putut, cine știe, reînvia sub alt nume... — Biografia mă culpabiliza, deși nu-mi știam nici o vină. Reluasem facultatea de câteva ori, mereu apărea o noutate la dosar și iar mă dădeau afară. Eram în sfârșit aproape de absolvire când, din nou... După ratarea mariajului doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
atâtor descurcăreți cărora le știa prea multe dintre afaceri. Prudența era necesară, o știa bine prudenta Veturia. Decisă să nu ia nici un ban pentru aceste lecții, presimțise primejdiile popularității; inevitabilă, într-adevăr, cum avea să se dovedească. Răbdătoare și vetustă, reînviind pentru nou-veniți imaginea cine știe cărei mătuși anacronice din patria de peste mări, gata să ignore obrăznicia și lenea și bădărănia, totdeauna atent îmbrăcată, cu părul, mâinile și rotunda față palidă scrupulos îngrijite, grăsuța bătrână încă în putere își câștigase repede celebritatea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dădu scurt din picioare și privi cadranul electronic. 1:00:2, 1:00:3, 1:00:5. — Aa, să-ți dau ceva de mâncare. Cum a trecut timpul... Am pregătit prânzul. Să merg să-l încălzesc. Ia te uită, domestica reînviase. Peste o clipă, ne vom freca la ochi, parcă nici n-am fi auzit vreodată subtila disertație. N-a fost decât o vedenie, stăm în fața aceleiași tăcute gospodine dintotdeauna, n-avem decât să contemplăm la nesfârșit leguma spălăcită și bleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]