1,181 matches
-
Țărmului Sirtelor, „reacționari de șarm” (explicitează Compagnon: „reacțiunea plus șarmul, adică traversarea reacțiunii, reacțiunea contra reacțiunii, sau ironia reacțiunii și recalificarea pesimismului”) Își iau discursul - șarmant de inactual - „În actual”; și, mai ales, cînd publicul nu vrea să vadă „șarmul” reacțiunii, ci „acțiunea” reacțiunii: nu să admire o compoziție pictată, ci să intre În atmosfera unei scenei de luptă reprezentate și, acolo, să se ia la trîntă cu realitatea. Stîngiștii fac exact jocul acestui public, dacă nu cumva Îi determină abordarea
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de șarm” (explicitează Compagnon: „reacțiunea plus șarmul, adică traversarea reacțiunii, reacțiunea contra reacțiunii, sau ironia reacțiunii și recalificarea pesimismului”) Își iau discursul - șarmant de inactual - „În actual”; și, mai ales, cînd publicul nu vrea să vadă „șarmul” reacțiunii, ci „acțiunea” reacțiunii: nu să admire o compoziție pictată, ci să intre În atmosfera unei scenei de luptă reprezentate și, acolo, să se ia la trîntă cu realitatea. Stîngiștii fac exact jocul acestui public, dacă nu cumva Îi determină abordarea. Ei văd În
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o compoziție pictată, ci să intre În atmosfera unei scenei de luptă reprezentate și, acolo, să se ia la trîntă cu realitatea. Stîngiștii fac exact jocul acestui public, dacă nu cumva Îi determină abordarea. Ei văd În fructele intelectuale ale reacțiunii de șarm orice altceva decît exerciții de stil. Dimpotrivă, stilul e primul semn de Înregimentarea ideologică pentru ei, cînd de fapt tocmai ea, imprecația și tocmai ea, antimetabola (aceleași cuvinte repetate În chiasm de o parte și de alta a
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pregătit spectacolul ce reconstituie scenic una dintre loviturile date Revoluției Franceze și care a contribuit la eșecul acesteia. Se impune mai întâi metafora închisorii, în care se joacă un episod din Revoluție pus în scenă de către marchiz, evident sedus de reacțiunea aristocratică. Deși supravegheat, la rândul său, de către directorul închisorii, Sade, în calitate de regizor, urmărește spectacolul și practică, ceea ce e propriu oricărui regizor, o supraveghere de traseu, cu atât mai legitimă cu cât actorii, dată fiind starea precară a sănătății lor mintale
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
se conturează direct prin descriere și indirect, din propriile fapte, gânduri și vorbe, cu ajutorul dialogului și al monologului interior. ION LUCA CARAGIALE (30 ianuarie 1852 8/9 iunie 1912) Opera Comedii: -1879 "O noapte furtunoasă", 1880 "Conul Leonida față cu Reacțiunea"; "O scrisoare pierdută", "D-ale carnavalului". Drame: "Năpasta". Proză: 1901"Momente și schițe"; "Nuvele" ("Păcat", "O făclie de Paște", "La hanul lui Mânjoală", "în vreme de văzboi", "Două loturi" etc). O scrisoare pierdutA (1884) I.L. Caragiale PERSONAJELE: ȘTEFAN TIPĂTESCU, prefectul
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
că am trăit cu ochii deschiși și că spectatorul din mine, ce mai sunt cu prisosință, nu a dus lipsă de material”. 30 octombrie, 1984: „Dragul meu, din inimă Îți mulțumesc pentru urări și mai cu seamă, pentru afectuoasele tale reacțiuni și sfaturi privitoare la marea plecare. Sunt foarte mișcat de motivele care te-au Împins să-mi scrii. Tare Îmi este Însă teamă că nu voi mai schimba nimic din hotărârea mea, luată deja de mai mulți ani. Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Totul va fi timbrat, Împachetat și dăruit Înainte de sfârșit. Pilulele obișnuite Își vor face datoria, Într-o oră, două. Îmi voi explica gestul În trei scrisori, scrise În trei limbi diferite. Nu am nici o teamă”. 9 mai, 1985: „Mulțumesc pentru reacțiunile tale atât de afectuoase cu privire la planurile mele de viitor. Acum nu mai doresc decât ca totul să fie bine pregătit, pentru a nu plictisi pe nimeni. Soluțiunea mea este cea mai realistă. Vei primi un răvaș la momentul oportun. În
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Traian Radu, Ed. Minerva, 1998, p. 258. 10. Loc. cit., p. 130-131. De acord cu Petre Pandrea (care își semnase opinia cu numele lui Petru Marcu-Balș), Ralea adăuga că „Alături de această nenorocire există o alta mai adîncă: absența totală de reacțiune a opiniei publice la orice rău, răbdarea pasivă 202 Constantin Călin a unui popor pînă mai ieri iobag (articolul său e din 1928 - n.n.) care primește orice abuz”. 11. Mémoire,Les promesses de l’Équinoxe, 1907 1937, Ed. Gallimard, 1980
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
îndoielii și criticii provenite din însuși exercițiul rațional. Ea se va alimenta din ce în ce mai mult, mai ales în țările nordice, din experiențele interioare (Swedenborg 1688-1772) și din exigențele interioare (Kierkegaard 1813-1855) ale subiectului. După deziluzia Luminilor și eșecurile Revoluției, Romantismul și Reacțiunea favorizează redescoperirea Creștinismului lucrarea Geniul creștinismului a lui Chateaubriand datează din 1802 și revenirea la Credință. Către sfîrșitul secolului, dialogica va căpăta un caracter ciclonic: oamenilor le este din în ce mai greu să creadă, dar le este din ce în ce mai greu
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
identificarea devenirii istorice cu progresul uman, iar această idee, în ciuda lui Rousseau, capătă la Condorcet o certitudine de neclintit. Revoluția franceză va declanșa în ideea însăși a devenirii istorice un antagonism între glorificarea noului (evoluție, revoluție) și glorificarea vechiului (tradiție, reacțiune). Acest antagonism nu va înceta, nici unul dintre parteneri nefiind zdrobit de celălalt, ci dimpotrivă va renaște, sub forme noi, din însuși excesul victoriei rivalului său. Europa înregistra un proces de devenire rapid din secolul al XV-lea. La sfîrșitul secolului
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
față în față religia și rațiunea; credința și îndoiala; gîndirea mitică și gîndirea critică; empirismul și raționalismul; existența și ideea; particularul și universalul; problematizarea și refondarea; filozofia și știința; cultura umanistă și cultura științifică; vechiul și noul; tradiția și evoluția; reacțiunea și revoluția; individul și colectivitatea; imanența și transcendența; pe Hamlet și pe Prometeu; pe Don Quijote și pe Sancho Panza etc. Desigur, în orice cultură există dialogică, însă în majoritatea culturilor această dialogică a fost mai mult sau mai puțin încorsetată
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
lui disperate Eminescu punea accentul, firesc, pe renovația morală, preconizată astfel în Geniu pustiu: "Schimbați opiniunea publică, dați-i o altă direcțiune, răscoliți, răscoliți geniul național, spiritul propriu și caracteristic al poporului, din adâncurile în care doarme; faceți o uriașă reacțiune morală, o revoluție de idei..." A crea un spirit public, o societate civilă, care să-și exprime voința la toate nivelele, în orice împrejurare, e un fapt pe cale de a se împlini. Umbra Poetului ne asistă în permanență și, la
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
orice, până la pierderea de sine. Disprețuit de dictatură, umilit și redus la condiția animalului de povară, el nu are încă puterea unei reacții convenabile. N-o avea nici cu un secol în urmă, când Eminescu încerca să explice lipsa de "reacțiune" a poporului, aparenta lui indiferență la tot ce se întâmplă în jur. Însă de indiferență putea fi vorba? Mai curând de o disperare geamănă cu atitudinea impasibilă. E nevoie de răbdare și perspicacitate pentru a-i descoperi, sub crusta de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
internaționale, cea mai consolidată dintre teoriile care operează cu comparații, alături de ceea ce anglosaxonii numesc economie politică internațională, ordinea de prevalență care configurează analiza este următoarea: 1) sistem; 2) procesul sau dinamica interacțiunii părților; 3) modelul sau tiparele de acțiune și reacțiune și 4) structura (Buzan, Little, 2009). Dintre toate cele patru elemente ale grilei conceptuale de analiză structura vizează aspectul rigid al sistemelor, osatura, deși sensul real ar fi de aspect greu schimbător, inerțial, invariant sugerat mai bine de rețeaua de
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
Dietzenbach), 1992, 139-141; Mircea Iorgulescu, Ideologie națională și antisemitism, „Dialog”, 1993, 147-151; Solo Har, Generația confruntărilor, Tel Aviv, 1994, 293-300; Andrei Oișteanu, Infelix culpa: naționalism și antisemitism în România interbelică, „22”, 1995, 23, 24; Mircea Handoca, Leon Volovici față cu reacțiunea, JL, 1997, 47-52; Liviu Grăsoiu, „Eu sunt format în cultura română” (interviu cu Leon Volovici), JL, 2000, 9-12; Mircea Iorgulescu, Evrei români și români evrei, „22”, 2002, 663; Cristofor, Țara Sfântă, II, 138-145; Dicț. scriit. rom., IV, 803-804; Aczél, Scriitori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290640_a_291969]
-
realizează sprijinul este mai dură, cu atât forța de reacție va fi mai mare. Forțele interioare Forțele interioare sunt cele care iau naștere în interiorul corpului omenesc, manifestându-se prin interacțiunea părților acestuia. Aceste forțe pot fi: active, pasive și de reacțiune. Forțele active se datorează contracției mușchilor, care mobilizează, prin tracțiunea lor, oasele, determinând efectuarea mișcărilor. În funcție de tipul de contracție, forțele active pot fi statice (izometrice) și dinamice (izotonice), cele din urmă manifestându-se în regim miometric (de învingere) și pliometric
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
statice (izometrice) și dinamice (izotonice), cele din urmă manifestându-se în regim miometric (de învingere) și pliometric (de cedare). Forțele pasive sunt reprezentate de rezistența mușchilor la întindere, mobilitatea articulară, vâscozitatea mușchilor, forța de frecare dintre diferite organe. Forțele de reacțiune interioară apar în cazul mișcărilor cu accelerație și reprezintă forțele de inerție ale diferitelor părți ale corpului. Forțele interioare au următoarele proprietăți (Albu, 1971, p. 86): pot modifica poziția segmentelor; pot modifica forma corpului (sub raport structural); nu acționează asupra
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
înțeleasă ca "procesul de organizare sau de întrepătrundere reciprocă a faptelor de conștiință"161 care își urmează cursul în interiorul eului. Ea este eterogenă în raport cu sine, pentru că nu conține momente identice. C. Rădulescu-Motru înțelege prin durată un fapt sufletesc conștientizat, "conștiința reacțiunilor biologice prin care organimul își mijlocește adaptarea"162. Ea se trăiește așa cum este trăită orice simțire organică internă; și este condiția intuiției timpului și a intuiției raționale a acestuia. Diferența dintre ideile celor doi filosofi iese în evidență și atunci când
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
facto sistemul personalismului energetic. Totuși, s-ar putea susține cu destulă îndreptățire că aceste din urmă lucrări nu transferă termenul culturii într-un plan secund. În Puterea sufletească (1908), cultura este termenul central. Ea este concepută ca un rezultat al "reacțiunilor sufletești" ale omului angajat în adaptarea la mediul natural; numai în urmarea configurării mediului cultural și datorită influențelor lui se formează personalitatea individului. Acest raport accentuat "aristotelician" apare și în Personalismul energetic: "Poporul este nu numai înaintea individului, dar este
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Rolul său este, prin urmare, acela de conștiință critică, însă legată încă de condiția unui fel de "conștiință nefericită" (în sens hegelian, ca o conștiință ce-și ratează continuu împlinirea); ea are totuși puterea de a arăta calea prin care reacțiunea (retragerea resentimentară din fața vieții) se poate transforma în acțiune. El doar răstoarnă valorile; supraomul le transmută. După socotința lui G. Deleuze, omul superior acceptă încă afirmația incompletă care nu cuprinde și negația, anume afirmația măgarului: I-A (în germană ja
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
al rolului său dialectic. Vezi splendida sa carte A Theory of the Secondary. Literature, Progress, and Reaction, The Johns Hopkins University Press, Baltimore și Londra, 1989. Vezi versiunea românească, care prezintă unele diferențe, O teorie a secundarului. Literatură, progres și reacțiune, traducere de Livia Szász Câmpeanu, Univers, București, 1997. Exemplul meu favorit în privința unei geografii simbolice a producției intelectuale este următorul: confruntarea pe teren românesc dintre modelele (sau numai modele) occidentale. În acest sens, povestea cea mai elocventă și mai mișcătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
bucureștene și recenzează acid câteva cărți (Aphorismes du coeur de Lelia Georgesco, A New Catechism de Leclerc de Pulligny), cel mai dur tratament aplicându-l Istoriei lui Ștefan cel Mare de N. Iorga, „scrisă greoi și încurcat” în ciuda „erudițiunii”, vădind „reacțiuni retrograde, bizarerii, capricii” și, prin urmare, condamnată la refuzul publicului de a o citi. Cu anunțul că numărul 6 al revistei va ieși după lunile de vilegiatură, L. d. își încheie, de fapt, apariția. G.O.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287819_a_289148]
-
Flonta, Cluj-Napoca, 2001; Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir, În căutarea comunismului pierdut, Pitești, 2001; Vasile Pistolea, Generația ’60 și redescoperirea modernității/modernismului, Reșița, 2001, 73-108; Popa, Ist. lit., I-II, passim; Sanda Cordoș, Literatura între revoluție și reacțiune, ed. 2, Cluj-Napoca, 2002; Florin Mihăilescu, De la proletcultism la postmodernism, Constanța, 2002, passim; Eugen Negrici, Literatura sub comunism. Proza, București, 2002; Eugen Negrici, Literatura română sub comunism. Poezia, I, București, 2003; Aurel Buzincu, Literatura română și realismul socialist, Suceava, 2003
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289155_a_290484]
-
cuprindere a "națiunii" care devine superpozabilă acum cu românitatea ardeleană în integralitatea sa etnică, fără osebire de stația socială a membrilor săi. În contextul socio-politic și religios agitat în care s-a desfășurat acest sinod (ținând cont de mișcarea de reacțiune a ortodoxiei împotriva unirii inițiată de călugărul sârb Visarion mai devreme în același an), gândirea politică în privința națiunii a lui Klein își atinge limitele maximale. Evoluția concepției sale asupra națiunii române este spectaculară, marcată fiind de un moment de străpungere
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
al marii istorii - refuzată pentru totdeauna românismului -, nici în autarhia organică anistorică în care și-a trăit netulburată mia de ani de la retragerea aureliană. "Istoria noastră nu mai putea să fie decât cvasiistorie, sau pseudoistorie, istorie deviată sau istorie prin reacțiune, dar nu istorie de evoluție firească" (p. 240). După cum nota V. Muscă (1996), încercând să situeze sistemul lui Blaga în categoriile binare în care se împart "filosofia existenței" și "filosofia devenirii", formula în care se organizează atât de sistematic gândirea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]