1,185 matches
-
autorul Considerațiilor inactuale. Pe de altă parte, putem vedea În antimoderni o replică a postmodernilor. Originalitatea demersului lui Compagnon n-ar trebui scăpată. Criticul, metamorfozat În istoric al ideilor, demontează În primul rînd clișee ideologice apodictice: dacă modernitatea e și reacțiune - și e - poate ar fi bine să ne gîndim că nici stînga nu e doar progresism năuc, corectitudine politică tîmpă și mult cabotinism; poate nu toți cei „din stînga” sînt, moral și intelectuali niște siniștri... Atunci cînd, În România, cineva
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Ciprian șiulea În Retori, simulacre, imposturi, vine să sancționeze exact retorica imprecației și estetica sublimului care o caracterizează. Problema apare Însă În momentul În care antimodernii, numiți de Julien Gracq, excepționalul autor al Țărmului Sirtelor, „reacționari de șarm” (explicitează Compagnon: „reacțiunea plus șarmul, adică traversarea reacțiunii, reacțiunea contra reacțiunii, sau ironia reacțiunii și recalificarea pesimismului”) Își iau discursul - șarmant de inactual - „În actual”; și, mai ales, cînd publicul nu vrea să vadă „șarmul” reacțiunii, ci „acțiunea” reacțiunii: nu să admire o
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
imposturi, vine să sancționeze exact retorica imprecației și estetica sublimului care o caracterizează. Problema apare Însă În momentul În care antimodernii, numiți de Julien Gracq, excepționalul autor al Țărmului Sirtelor, „reacționari de șarm” (explicitează Compagnon: „reacțiunea plus șarmul, adică traversarea reacțiunii, reacțiunea contra reacțiunii, sau ironia reacțiunii și recalificarea pesimismului”) Își iau discursul - șarmant de inactual - „În actual”; și, mai ales, cînd publicul nu vrea să vadă „șarmul” reacțiunii, ci „acțiunea” reacțiunii: nu să admire o compoziție pictată, ci să intre
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
vine să sancționeze exact retorica imprecației și estetica sublimului care o caracterizează. Problema apare Însă În momentul În care antimodernii, numiți de Julien Gracq, excepționalul autor al Țărmului Sirtelor, „reacționari de șarm” (explicitează Compagnon: „reacțiunea plus șarmul, adică traversarea reacțiunii, reacțiunea contra reacțiunii, sau ironia reacțiunii și recalificarea pesimismului”) Își iau discursul - șarmant de inactual - „În actual”; și, mai ales, cînd publicul nu vrea să vadă „șarmul” reacțiunii, ci „acțiunea” reacțiunii: nu să admire o compoziție pictată, ci să intre În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sancționeze exact retorica imprecației și estetica sublimului care o caracterizează. Problema apare Însă În momentul În care antimodernii, numiți de Julien Gracq, excepționalul autor al Țărmului Sirtelor, „reacționari de șarm” (explicitează Compagnon: „reacțiunea plus șarmul, adică traversarea reacțiunii, reacțiunea contra reacțiunii, sau ironia reacțiunii și recalificarea pesimismului”) Își iau discursul - șarmant de inactual - „În actual”; și, mai ales, cînd publicul nu vrea să vadă „șarmul” reacțiunii, ci „acțiunea” reacțiunii: nu să admire o compoziție pictată, ci să intre În atmosfera unei
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
imprecației și estetica sublimului care o caracterizează. Problema apare Însă În momentul În care antimodernii, numiți de Julien Gracq, excepționalul autor al Țărmului Sirtelor, „reacționari de șarm” (explicitează Compagnon: „reacțiunea plus șarmul, adică traversarea reacțiunii, reacțiunea contra reacțiunii, sau ironia reacțiunii și recalificarea pesimismului”) Își iau discursul - șarmant de inactual - „În actual”; și, mai ales, cînd publicul nu vrea să vadă „șarmul” reacțiunii, ci „acțiunea” reacțiunii: nu să admire o compoziție pictată, ci să intre În atmosfera unei scenei de luptă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Țărmului Sirtelor, „reacționari de șarm” (explicitează Compagnon: „reacțiunea plus șarmul, adică traversarea reacțiunii, reacțiunea contra reacțiunii, sau ironia reacțiunii și recalificarea pesimismului”) Își iau discursul - șarmant de inactual - „În actual”; și, mai ales, cînd publicul nu vrea să vadă „șarmul” reacțiunii, ci „acțiunea” reacțiunii: nu să admire o compoziție pictată, ci să intre În atmosfera unei scenei de luptă reprezentate și, acolo, să se ia la trîntă cu realitatea. Stîngiștii fac exact jocul acestui public, dacă nu cumva Îi determină abordarea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de șarm” (explicitează Compagnon: „reacțiunea plus șarmul, adică traversarea reacțiunii, reacțiunea contra reacțiunii, sau ironia reacțiunii și recalificarea pesimismului”) Își iau discursul - șarmant de inactual - „În actual”; și, mai ales, cînd publicul nu vrea să vadă „șarmul” reacțiunii, ci „acțiunea” reacțiunii: nu să admire o compoziție pictată, ci să intre În atmosfera unei scenei de luptă reprezentate și, acolo, să se ia la trîntă cu realitatea. Stîngiștii fac exact jocul acestui public, dacă nu cumva Îi determină abordarea. Ei văd În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o compoziție pictată, ci să intre În atmosfera unei scenei de luptă reprezentate și, acolo, să se ia la trîntă cu realitatea. Stîngiștii fac exact jocul acestui public, dacă nu cumva Îi determină abordarea. Ei văd În fructele intelectuale ale reacțiunii de șarm orice altceva decît exerciții de stil. Dimpotrivă, stilul e primul semn de Înregimentarea ideologică pentru ei, cînd de fapt tocmai ea, imprecația și tocmai ea, antimetabola (aceleași cuvinte repetate În chiasm de o parte și de alta a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
satisfac cerința relației dintre circumstanțele naturale și sociale și viața socială. Această relație este multiformă: provooacă acțiuni și reacții, luptă necontenită, influență reciprocă, constrângere, presiune, conformism, autonomie, inovație, supraviețuire etc. „Mecanismul vieții sociale e doar declanșat, dezlănțuit de cadre, dar reacțiunea se săvârșește după o structură care-i aparține” voinței sociale (Herseni, 1934, 100). Izbindu-se de împrejurările diferite de mediu, precizează Gusti, voința socială este înrâurită în expansiunea ei, dar în același timp ea câștigă o resursă esențială, și anume
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
este adevărată. Toți legiuitorii pleacă de la considerația că realitatea nu este definită, nu este conturată și nici fericită. Această realitate trebuiește prefăcută prin măsurile conducătorilor politici. Nu este om care să nu găsească că realitatea e rea. Și atunci vine reacțiunea menită a găsi mijloace de reformă. Aceste mijloace stau în cutele viitorului de unde doctrinarul politic are misiunea de a le desprinde. Aceasta face să apară încrederea în viitor. Pesimism pentru prezent și încredere pentru viitor. Răul din realitate duce la
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
naționalistă, dezvăluită încă din titlu și justificată prin „falimentul «Ideii europene»”, este îndeobște moderată. În cele zece numere (dintre care unul triplu și unul cvintuplu), se publică ample studii și eseuri semnate de Pavel Costin Deleanu (Mihail Kogălniceanu. Interpretare radical-reacționară, Reacțiune radicală și revoluție în România), Mircea Vulcănescu (Logos și Eros), Horia Stamatu (Schițe pentru o artă poetică), Ștefan Ion George (Istoria Europei), Eugen Ionescu (Victor Hugo, Mircea Eliade și „Șantierul”, Efortul Arghezi), Virgil Godeanu (Procesul ortodoxiei), Andrei Flor (Ideile d-
IDEEA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287503_a_288832]
-
Cei care plătesc cu viața, București, 1987; Mlaștina, București, 1992; Nimic despre Hamlet, București, 1995; Gimnastica de dimineață, București, 2000. Repere bibliografice: Iorgulescu, Scriitori, 176; Mircea Iorgulescu, Viziune morală, RL, 1981, 3; Mirodan, Dicționar, I, 39-40; Romanița Constantinescu, Presiunea și reacțiunea, RL, 1992, 36; Dicț. scriit. rom., I, 53; Radu F. Alexandru, DRI, I, 7-15; Iulia Deleanu, „Nimic despre Hamlet”. Cât mai multe despre noi, cei de azi, „Realitatea evreiască”, 2000, 111; Ghițulescu, Istoria, 403-405; Popa, Ist. lit., II, 959-960. L.H.
ALEXANDRU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285246_a_286575]
-
sale, să mai apere și libertățile celor obijduiți. Și astăzi (1908) se mai află între manuscriptele de la Academia Română acest proiect al primei constituțiuni românești. Domnitorul este secondat de un grup de boieri cu idei liberale - se formează un partid politic. Reacțiunea, însă, reprezentată prin alt grup - de boieri care se refugiaseră peste hotar, nemulțumită de liberalismul „cărvunarilor" (nume disprețuitor cu care tratau pe cei dintâi), se aținea la Sibiu sau la Brașov, ba chiar dincolo de Prut, la pravoslavnicii moscoviți și luptă
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
mai înainte, mai ales în Muntenia, unde sub domnitorul Alexandru Ghica s-a încercat fondarea a 3000 de școli lancasteriene. Școlile însă, care s-au putut atunci crea, au avut o existență mai mult efemeră în privința organizării lor, iar în urma reacțiunii ce s-a produs la 1848, le-a desființat totalmente. În aceste școli se învăța scrierea, citirea, catehismul, cele patru operațiuni aritmetice, oarecare noțiuni de geografie și de plugărie. Cu toate acestea, se pare că în realitate școlile rurale, atât
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
dezvoltat, cu toate acestea profesorul Robert Jervis a scris unul dintre cele mai importante articole din domeniul relațiilor internaționale (în 1978, Cooperation under the Security Dilemma) în care prezintă conceptul de "dilemă securității" ca pe un proces de acțiune și reacțiune care presupune că dacă un stat își mărește propria securitate, dar nu și securitatea celorlalți, atunci automat va crește gradul de insecuritate al celorlalte state, însă aceste state la rândul lor vor acționa în sensul șporii securității. 82 Alexandra Sarcinschi
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
de gândire cei aduce împreună, dea lungul a două secole, pe Edmund Burke și pe François Guizot, pe Alexis de Tocqueville și pe Michael Oakeshott. În cadrul acestei familii de spirite, junimismul își află locul natural, valorizabil nu ca forță a reacțiunii, ci ca etos al echilibrului și al prudenței. Simbolic, moderația este valoarea centrală în jurul căreia am ales să organizez această analiză a imaginarului junimist. Drumul de mijloc, căutat de la 1866, se plasează sub semnul delimitării de fanatism și de în
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
Nevoia de ade văr implică în fine modestia. Și de unde, printre înaintași sau contimporani nu lipseau visătorii romantici, naturile gigantice, gânditori și savanți urmărind mari sinteze haotice, superioare nivelului contimporan al culturii noastre și desigur propriilor puteri, Junimea provoacă o reacțiune, rechemând spiritele la conștiința limitelor și a condițiilor de fapt. Sarcina modestă, bine împlinită, li se pare superioară marilor năzuințe, condamnate în premisele lor. Un suflu de temeinicie trece astfel prin cultura noastră, întrun moment în care avea atâta nevoie
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
mimetică și falsă a noilor forme culturale, E. Lovinescu dă o formă memorabilă și definitivă acestei opoziții de temperament dintre cele două provincii ale micii Românii. Este vorba de o opoziție care explică și contextualizează plasarea Junimii înseși în câmpul „reacțiunii“. Întâietatea simbolică revine în sinteza lui Lovinescu acelor forțe care își află inspirația în energia creatoare și revoluționară a muntenilor. Contrastul dintre cele două lecturi ale modernizării este responsabil pentru misiunea Moldovei de a fi, cel puțin până la un punct
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
intelectual și temperamental. Spre a relua formula memorabilă a lui Virgil Nemoianu, junimismul ține de această serie istorică a manifestării „secundarului“ în istoria intelectuală românească.<ref id=”1”>A se vedea Virgil Nemoianu, O teorie a secundarului: literatură, progres și reacțiune, în românește de Livia Szász Câmpeanu, Editura Univers, București, 1997, pp. 11-71. </ref> Există, negreșit, un temperament moldovenesc, contemplativ, tradiționalist și, deci, statariu, visător și inactual, care, în domeniul creațiunii poetice, sa ridicat la cea mai înaltă expresie artistică, pe când
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
Lovinescu, cel din Istoria civilizației române moderne. Plasând junimismul în tabăra „reacționară“, E. Lovinescu deschidea o linie de interpretare extrem de influentă în posteritate. În pofida meritului istoric deținut de junimism în materia descurajării mediocrităților, acesta rămânea, fundamen tal, parte din trunchiul „reacțiunii“. Critica junimistă se situează, sar putea spune, contra sensului progresului istoric. Ea ignoră, în mod fatal, sugerează E. Lovinescu, determinismul ce obligă România și elitele sale să îmbrățișeze un model de evoluție care mizează pe sincronizare și adaptare a formelor
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
fie dominante. Evocarea sa este o celebrare a libertății și a moderației. * Odată identificată această vocație libertară a pedagogiei junimiste, interogarea corpului de texte doctrinare devine posibilă prin depășirea recursului la tipul de paradigmă de interpretare întemeiat pe opoziția dintre „reacțiune“ și „progres“. Ca și în alte ocazii, prudența este necesară în opera de examinare a textelor politice românești - Junimea nu a produs contribuții sistematice, ci șia decantat viziunea prin intermediul polemicilor. Articolele din Critice, nota țiile din Istoria contimporană a României
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
conservatori, egalitatea socială este contrapusă libertății individuale. Amintirile lui Tocqueville sunt un document ce reconstituie patul germinativ al tulburărilor franceze. În acest context al tentației egalitare, sinteza liberal conservatoare este întruchiparea drumului de mijloc. Abandonând opoziția ireconciliabilă dintre progres și reacțiune, ea oferă calea de întâlnire între tradiție și inovația instituțională. În câmpul semantic al conservatorismului, astfel cum sugerează Virgil Nemoianu, conservatorismul moderat mizează pe domesticirea progresului și pe adaptarea solului național la noutatea momentului istoric. Sinteza liberal conservatoare are rolul
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
confruntare, încercări și tribulații politice nu poate fi înțeles. Umbra lui 1789 se întinde asupra întregii Europe, aducând, odată cu ea, spectrele unei ridicări generale în numele națiunilor și al progresului. Câmpul intelectual se ordonează gradual în funcție de tensiunea dintre reflecția „progresistă“ și „reacțiune“. Înșiși „intelectualii“ se nasc în acest creu zet din care nu sunt absente fanatismul, intransigența și monomania ideologică. Pasiunea cu care sunt dezbătute ideile este ea însăși un legat al acestei metode revoluționare pe care fervoarea anului 1789 o impune
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
Faith, Basic Books, New York, 1980, pp. 1-24.</ref> Promisiunile neîmplinite ale lui 1789 sunt magma din care se hrănește fascinația revoluționară. Precedentul iacobin oferă modelul de la care se revendică o nouă specie antropologică, fascinată de investigarea posibilităților schimbărilor sociale. Opoziția „reacțiunii“, severitatea represiunii, solitudinea insurgen ților sunt factorii care explică, încă de la finele secolului al XVIIIlea, fizionomia particulară care va marca sensibilitatea revoluționară. Conspirația lui Babeuf este retorta în care se topesc elementele originare ale pasiunii moderne. Radicalismul egalitar al conjuraților
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]