1,394 matches
-
Mark Philp, "Realism without Illusions", în Political Theory 40, 5 (2012), p. 633). Vezi, în această chestiune, și Hans-Jörg Sigwart, "The Logic of Legitimacy: Ethics in Political Realism", în The Review of Politics 75 (2013), pp. 407-432. 34 Scheuerman, "The Realist Revival", p. 808. 35 Oarecum surprinzător, cercetătorii nu s-au grăbit până în prezent să investigheze în profunzime relațiile și diferențele dintre realismul din filosofia politică și curentele realiste din celelalte discipline politice (precum teoria relațiilor internaționale). Singura analiză serioasă a
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
realiste a lui Williams sunt interpretări "radicale". Vezi, spre exemplu, Alex Bavister-Gould, "Bernard Williams: Political Realism and the Limits of Legitimacy", în European Journal of Philosophy 21, 4 (2013), pp. 593-610, Richard Flathman, "In and Out of the Ethical: The Realist Liberalism of Bernard Williams", în Contemporary Political Theory 9 (2010), pp. 77-98, Katrina Forrester, "Judith Shklar, Bernard Williams and Political Realism", în European Journal of Political Theory 11 (2012), pp. 247-272, Elizabeth Frazer, "What's Real in Political Philosophy?", în
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
p. 39). 3 Williams, Essays and Reviews, pp. 83-84. 4 Ibidem, p. 114. 5 Ibidem, p. 114 (sublinierea lui Williams). 6 Ibidem, p. 120. Mai mult, Williams adaugă, într-o altă afirmație care, cu siguranță, i-a iritat pe mulți realiști radicali, că ideile lui Rawls și Nozick sunt, "fără îndoială, influente asupra opiniei publice și în formarea opiniilor studenților, prin intermediul publicațiilor lor și al activității profesorilor de filosofie" (Ibidem, p. 120). Realiștii radicali pe care i-am avut în vedere
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
recent, Thom Brooks, "Why Political Theory Matters", în The Relevance of Political Science, (ed.) Gerry Stoker, B. Guy Peters și Jon Pierre (Palgrave Macmillan, Londra, 2015), pp. 136-147). Cele mai interesante întrebări în acest context sunt însă următoarele: au oare realiștii, în baza unei simple diferențe metodologice în fundamentarea teoriilor lor, mult mai multe șanse decât moraliștii de a avea un impact "aici și acum" asupra politicienilor? Nu este oare aceasta o asumpție sau expectație nerealistă? Să ne reamintim de teoria
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
de teoria "selectoratului" dezvoltată de Bruce Bueno de Mesquita și colaboratorii săi (Bruce Bueno de Mesquita, Alastair Smith, Randolph M. Siverson și James D. Morrow, The Logic of Political Survival (MIT Press, Cambridge, 2003)). Dacă această teorie este corectă, șansele realiștilor de a influența "aici și acum" deciziile politicienilor sunt, de fapt, tot atât de mici (i.e., aproape nule) ca și cele ale moraliștilor (vezi și supra, primul capitol, nota 71). În acest context, opinia lui Matt Sleat (din "What Is Realism For
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
ocupă cu proiectarea și implementarea politicilor publice și să se bucure de "impactul" în lumea reală pe care și l-a dorit dintotdeauna", pare una cu totul naivă (și - aș adăuga - cu totul surprinzătoare pentru cineva care se declară un realist). 7 Williams, Essays and Reviews, p. 124. 8 Ibidem, p. 124. 9 Jeremy Waldron, "Political Political Theory: An Inaugural Lecture", în Journal of Political Philosophy 21, 1 (2013), p. 6. 10 Ramin Jahanbegloo, Conversations with Isaiah Berlin (Charles Scribner's
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
ar dori ca filosofia politică să fie abandonată sau dizolvată în cadrul științelor politice. De altfel, deși astfel de exprimări, ce ar putea fi suspectate, pe lângă cinism, diletantism, superficialitate sau lipsă de seriozitate, și de aroganță sau, după cum le place unor realiști să se exprime, hubris, pot fi identificate cu ușurință în lucrările anumitor politologi (i.e., John Dunn, Rethinking Modern Political Theory (Cambridge University Press, Cambridge, 1985)), eu nu cunosc nicio lucrare de filosofie politică în care să fie măcar sugerată ideea
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
doar pentru cercetările de tip normativ-moral (sau cercetările care includ și o componentă normativ-morală) ale politicului sau ale valorilor dezirabile în cadrul său, în vreme ce "teorie politică normativă" ar trebui invocat doar în cazul argumentărilor pur instrumentale, de tipul celor dorite de realiștii radicali, pentru idealurile sau regulile de organizare socială, politicile publice imperative în cadrul societății etc. 39 Așa cum indică, spre exemplu, Rawls, Political Liberalism, p. 11, Rawls, Justice as Fairness, p. 14 sau Quong, Liberalism without Perfection, p. 14. 40 Cheryl Misak
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
on the Concept of Justice", în The Philosophical Quarterly 63, 252 (2013), pp. 445-464, David Estlund, "Utopophobia", Philosophy & Public Affairs 42, 2 (2014), pp. 113-134. Sunt conștient, desigur, că acestor argumentări li s-au adus diverse obiecții, inclusiv din partea unor realiști (i.e., Robert Jubb, "Logical and Epistemic Foundationalism about Grounding: The Triviality of Facts and Principles", în Res Publica 15 (2009), pp. 337-353, William Galston, "Realism in Political Theory", în European Journal of Political Theory 9, 4 (2010), pp. 405-407, Edward
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
faptului că filosofii politici îl utilizează mai mult ca principiu ex ante decât ca principiu ex post. Vezi Huzum, " Despre baza principiului egalității", pp. 3-4. 4 După știința mea, doar Raymond Geuss face excepție de la această regulă, el fiind un realist cu preferințe politice de sorginte marxistă. Orice defecte ar avea el, marxismul este totuși un curent care poate fi considerat în mod legitim drept o interpretare (mai bună sau mai rea) a principiului egalității și libertății umane fundamentale sau/și
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
2011), pp. 371-386, F. M. Kamm, "Sen on Justice and Rights: A Review Essay", în Philosophy & Public Affairs 39, 1 (2011), pp. 82-104, Andrea Sangiovanni, "Normative Political Theory: A Flight from Reality?" în Political Thought and International Relations: Variations on a Realist Theme, (ed.) Duncan Bell (Oxford University Press, Oxford, 2008), pp. 219-239, Christian Schemmel, "Sen, Rawls - and Sisyphus", în Indian Journal of Human Development 5, 1 (2011), pp. 197-210, Laura Valentini, "A Paradigm Shift in Theorizing about Justice? A Critique of
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
of Political Theory 13, 3 (2014), pp. 241-263 sau Francisco García Gibson, "Utopias and Comparative Assessments of Justice", în Metaphilosophy 47, 1 (2016), pp. 92-107. 23 De altfel, Rawls nu a negat acest lucru atunci când a afirmat teza primatului dreptății. Realiștii uită sau par să rateze înțelegerea faptului că teza sa a fost una de teorie ideală, o teză valabilă pentru o societate organizată la modul ideal, nu una caracterizată de circumstanțe nefavorabile. Ca atare, după cum ne-a atras atenția și
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
politică trebuie să devină o disciplină (complet) autonomă de filosofia morală. Nu văd totuși nicio problemă în a-l urma aici în această interpretare pe Larmore de dragul argumentării, de vreme ce, indiferent dacă Williams a susținut sau nu această opinie, există alți realiști care o împărtășesc (Raymond Geuss, Robert Jubb, Enzo Rossi etc.). 28 Ibidem, p. 292. 29 Ibidem, p. 292. 30 Ibidem, p. 293. 31 Edward Hall, "Bernard Williams and the Basic Legitimation Demand: A Defence", Political Studies 63, 2 (2015), pp.
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Princeton University Press, Princeton, 2007), Thomas Christiano, The Constitution of Equality: Democratic Authority and Its Limits (Oxford University Press, Oxford, 2008), Kasper Lippert-Rasmussen, Luck Egalitarianism (Bloomsbury, Londra & New York, 2016) etc. 48 Desigur, așa cum o arată argumentarea din această carte, dezacordul realiștilor față de moralism nu este, în opinia mea, unul tocmai rezonabil, epistemic vorbind, de vreme ce, așa cum încerc să arăt, el are la bază idei și argumente mult mai puțin plauzibile și solide, dacă nu chiar extrem de slabe, prin comparație cu argumentele care
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
3, Richard Bellamy, "Dirty Hands and Clean Gloves: Liberal Ideals and Real Politics", în European Journal of Political Theory 9 (2010), pp. 412-430. 33 În propriile lor investigații ale obiecțiilor realiste împotriva moralismului, Jonathan Leader Maynard și Alex Worsnip ("The Realist Narrative about 'Ethics-First' Political Philosophy", Draft, 2016, http://www.alexworsnip.com/downloads/RNAEFPP.pdf) sau Alice Baderin ("Two Forms of Realism in Political Theory", în European Journal of Political Theory 13, 2 (2013), pp. 132-153) se rezumă la concluzii mult
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Political Philosophy", Draft, 2016, http://www.alexworsnip.com/downloads/RNAEFPP.pdf) sau Alice Baderin ("Two Forms of Realism in Political Theory", în European Journal of Political Theory 13, 2 (2013), pp. 132-153) se rezumă la concluzii mult mai politicoase față de realiști. Maynard și Worsnip, spre exemplu, observă doar că portretizarea realistă a moralismului este "sever incorectă", că realiștii tind "să interpreteze în mod greșit obiectivele, susținerile, ambițiile și metodele curentelor de opinie din teoria politică pe care le critică" și că
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Realism in Political Theory", în European Journal of Political Theory 13, 2 (2013), pp. 132-153) se rezumă la concluzii mult mai politicoase față de realiști. Maynard și Worsnip, spre exemplu, observă doar că portretizarea realistă a moralismului este "sever incorectă", că realiștii tind "să interpreteze în mod greșit obiectivele, susținerile, ambițiile și metodele curentelor de opinie din teoria politică pe care le critică" și că "multe dintre obiecțiile realiste sunt obiecții împotriva unor poziții pe care moraliștii nu le împărtășesc" (Maynard și
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
interpreteze în mod greșit obiectivele, susținerile, ambițiile și metodele curentelor de opinie din teoria politică pe care le critică" și că "multe dintre obiecțiile realiste sunt obiecții împotriva unor poziții pe care moraliștii nu le împărtășesc" (Maynard și Worsnip, "The Realist Narrative"). 34 Mă refer aici la Edward Hall și la argumentarea sa din "The Limits of Bernard Williams's Critique of Political Moralism", în Ethical Perspectives 20, 2 (2013), pp. 217-243, invocată și în una dintre notele de subsol din
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
una dintre notele de subsol din finalul primului capitol. 35 De altfel, nu spun nimic nou dacă amintesc că, în ciuda legitimării lor pe căi diferite - argumentarea de tip instrumental vs. argumentarea prin apel la anumite teorii morale ideale -, moraliștii și realiștii (cu orientări politice similare) ajung adeseori la exact aceleași recomandări pe termen scurt sau pe termen lung pentru practica politică. Realiștii și moraliștii "de stânga" argumentează pentru (aproximativ aceleași) politici publice sau idealuri de organizare politică "de stânga", în vreme ce realiștii
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
lor pe căi diferite - argumentarea de tip instrumental vs. argumentarea prin apel la anumite teorii morale ideale -, moraliștii și realiștii (cu orientări politice similare) ajung adeseori la exact aceleași recomandări pe termen scurt sau pe termen lung pentru practica politică. Realiștii și moraliștii "de stânga" argumentează pentru (aproximativ aceleași) politici publice sau idealuri de organizare politică "de stânga", în vreme ce realiștii și moraliștii "de dreapta" argumentează pentru (aproximativ aceleași) politici publice sau idealuri de organizare politică "de dreapta". Cea mai bună comparație
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
realiștii (cu orientări politice similare) ajung adeseori la exact aceleași recomandări pe termen scurt sau pe termen lung pentru practica politică. Realiștii și moraliștii "de stânga" argumentează pentru (aproximativ aceleași) politici publice sau idealuri de organizare politică "de stânga", în vreme ce realiștii și moraliștii "de dreapta" argumentează pentru (aproximativ aceleași) politici publice sau idealuri de organizare politică "de dreapta". Cea mai bună comparație în acest sens mi se pare comparația între John Rawls (A Theory of Justice. Revised Edition (Belknap Press, Cambridge
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
à l'Époque de sa Reproduction Mécanisée", în Écrits Français, Editura Gallimard, Paris, 1991. Brandi, Cesare, Teoria generală a criticii, traducere de Mihail B. Constantin și Victor Ieronim Stichiță, Editura Univers, București, 1985. Casebier, Allan, Film and Phenomenology. Toward a Realist Theory of Cinematic Representation, Cambridge University Press, New York & Cambridge, 1991. Collingwood, R. G., The Idea of History, Oxford University Press, 1994. Collingwood, R. G., "The Principles of Art", în Theories of Art & Beauty, Milton Keynes, The Open University, 1991. Davies
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
filmlui este redată prin modul de activare a evenimentelor compoziționale cu ajutorul anumitor tehnici. Casebier înclină în favoarea realismului, întrucât filmul este angajat într-o reprezentare artistică ce folosește elemente specifice artei și esteticii. Cf. Allan Casebier, Film and Phenomenology. Toward a Realist Theory of Cinematic Representation, Cambridge University Press, New York & Cambridge, 1991. 14 "There is no primary real world which we subsequently subject to various types of representation. Rather it makes far more sense to speak of multiple worlds which individuals construct
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
respect și simpatie); - flexibil - să-i lase copilului o portiță de ieșire; să nu-l pună “la zid” fără a-i acorda o șansă; să-i arate că sunt gata să facă niște schimbări pentru ca lucrurile să intre în normal; - realist - să nu-i ceară copilului mai mult decât poate să dea, având în vedere vârsta lui, puterea lui de înțelegere;capabil să zâmbească - simțul umorului îi poate ajuta să iasă dintr-o situație dificilă; un zâmbet îl poate apropia chiar
ARTA DE A FI PĂRINTE by Camelia Acatrinei () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93076]
-
plece în exil, în Canada. Asta în vreme ce romancierul slovac Dominik Tatarka își marchează intrarea în disidență* cu Demonul conformității. în vara anului 1955, Festivalul Mondial al Tineretului de la Varșovia constituie pentru plasticieni o bună ocazie de a rupe cu academismul „realist socialist” și de a reînnoda cu avangărzile Wróbleski, Marek Oberländer și Jerzy Borowicz. în 1956, Tadeusz Kantor lucrează, la Cracovia, la o adevărată renaștere a teatrului polonez, sprijinindu-se pe anumite inovații ale regiei de avangardă dintre cele două războaie
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]