2,574 matches
-
Nu, nu-l iubești, i-a spus Vultur-în-Zbor. Ți-a fost bine cu el. Niciodată nu ți s-a părut atrăgător. Nu-l iubești. — Ba da! striga ea. Știu că-l iubesc! Apoi el s-a uitat cum femeia își recapătă stăpânirea de sine, iar lacrimile îi seacă în izvorul lor. Leagănul, Elfrida în el, Irina privind-o. Erau momente, se gândea Vultur-în-Zbor, când puteau fi luate drept gemene identice. Atât de asemănătoare și atât de neasemănătoare. Irina Cerkasova, căreia îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu tărie să nu îmbătrânească niciodată. Sper că n-a durut, a spus el mai târziu. — Nu, a răspuns ea nepăsătoare. E unul din avantajele călăriei. — Trebuie să plec, s-a agitat el, iar ea l-a privit cum își recapătă demnitatea hainelor. în timp ce bărbatul își aranja părul și-și pieptăna barba, fata a zis: — Posedată de un geniu. Ce început! La plecare Grigorii Patașin a spus: — Mă întreb care din noi a fost posedat? Seara aceea cu Grigorii Patașin a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Valhalla.. Era o dimineață liniștită, cețurile ușoare se învolburau, iar muntele rămânea impenetrabil în spatele norilor discreți. Virgil, transpirat de oboseală, cu picioarele îndurerate, cu limba umezindu-și agitată buzele și cu ochii mijiți, urmărea procesiunea ce se apropia. Brațele își recăpătau forțele. în curând vor trebui să repete munca depusă, dar în sens invers. Grămezi de pământ negru și ușor jilav stăteau în așteptare lângă morminte. Femme fatale. Dacă eticheta ți se potrivește, poart-o. Unul câte unul, toți cad în jurul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
îngăduitor Grimus. Dar modelându-te pentru mărețul meu plan, te-am recreat în întregime, ca și când ai fi fost făcut din lut umed. — Nu te cred, spuse Vultur-în-Zbor, iar Grimus râse. — O Moarte sceptică, zise el. Bun, bun. Vocea lui își recăpătă tonul ascuțit, oficial, iar degetele i se agitară mai mult ca niciodată. — Negi faptul că, alegându-te pe drept Subiect, ți-am remodelat viața de atunci încolo? Negi faptul că, luând-o pe sora ta din tribul axona, ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în poală. Eu m-am instalat pe fotoliul și am așteptat. Ea trebuia să vorbească. Pot să pun pariu că exersase un discurs în taxi. Am venit la tine deoarece... a început, dar i-a pierit vocea. Apoi a continuat, recăpătându-și-o: —...deoarece am auzit că ai putea să mă ajuți cu o problemă. Mi s-a spus că ai mai avut de-a face cu așa ceva înainte și că ți-a ieșit foarte bine. Ce tip de probleme? am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
dorit și se dorește ca insul să nu uite că este legat de un odgon, la capătul căruia un altul îi hotărăște pașii, întotdeauna alți pași decât cei ai libertății despre care este silit să se extazieze că și-o recapătă periodic. Câte vieți nenorocite aiurea, din tembelism contabilicesc, din încrâncenarea de a transforma un simplu carnet maroniu, cartea de muncă, în semn al puterii și al supunerii insului mereu atârnat de un înscris oarecare, al unui altuia. Printre alte nenorociri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Voastră și ordinul pe care cu atîta vitejie și pioșenie Îl reprezentați o merită din partea noastră, mitralie Fermín cu toată viteza. Părintele Fernando Îl observa, la limita buimăcelii. Am optat pentru a relua eu conversația, Înainte ca Fermín să-și recapete suflul. — Articolele la care face referință domnul Romero de Torres sînt de natură familială, amintiri și obiecte de valoare pur sentimentală. Ceea ce am dori să vă rugăm, părinte, dacă nu e prea mare deranjul, este să ne spuneți cîte ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
miraj apos sub ceruri de plumb. Am numărat pînă la trei și am rupt-o la fugă prin ploaie. CÎteva minute mai tîrziu, ud pînă la oase și tremurînd de frig, m-am oprit la adăpostul unui portal, ca să-mi recapăt suflarea. Am cercetat restul traseului. Adierea Înghețată a furtunii tîra un văl cenușiu care ascundea conturul spectral al vilelor și căsoaielor Îngropate În ceață. Printre ele se ridica turnul Întunecat și solitar la vilei Aldaya, ancorat În păduricea unduitoare. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
tăcere și l-am lăsat să plîngă. Oamenii se uitau la noi pieziș, iar eu le Înapoiam o privire de foc. Imediat se hotărîră să ne ignore. Mai apoi, În timp ce Îl Însoțeam pe Fermín pînă la pensiune, prietenul meu Își recăpătă glasul. — Ce ți-am povestit azi... Te rog, Bernardei... — Nici Bernardei, nici nimănui. Nici o vorbă, Fermín. Ne-am luat rămas-bun cu o strîngere de mînă. 37 Mi-am petrecut noaptea veghind, Întins pe pat, cu lumina aprinsă, contemplîndu-mi scînteietorul stilou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
monede și cîteva pagini Îndoite, scrise de mînă. Irene le-a citit și a crezut dă dăduse peste un autor faimos, bețivan de zile mari, și că poate vreun editor generos urma s-o recompenseze cînd el avea să-și recapete cunoștința. Asta, cel puțin, era versiunea ei, Însă Julián știa că Îi salvase viața din milostenie. Și-a petrecut șase luni Într-o cameră de la ultimul cat al bordelului Irenei, revenindu-și. Medicii o preveniseră pe Irene că, dacă individul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dacă individul acela se mai intoxica, ei nu răspundeau pentru el. Își distrusese stomacul și ficatul și urma să-și petreacă restul zilelor fără să mai poată mînca altceva decît lapte, caș proaspăt și pîine moale. CÎnd Julián și-a recăpătat darul vorbirii, Irene l-a Întrebat cine era. — Nimeni, Îi răspunse Julián. Nimeni ăsta trăiește pe cheltuiala mea. Ce știi să faci? Julián Îi zise că știa să cînte la pian. — Ia să vedem. Julián se așeză la pianul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
iubesc. Era instalat Într-un fotoliu, În fața ferestrei, acoperit de pleduri. Îl hrăneam cu sucuri, cu pîine prăjită și, cînd găseam, cu lapte. În fiecare zi Îi citeam timp de două ore. Balzac, Zola, Dickens... Trupul său Începea să-și recapete proporțiile. La scurt timp după ce am revenit În apartament, a Început să-și miște mîinile și brațele. Își rotea gîtul. Uneori, cînd mă Întorceam acasă, găseam pledurile pe jos și unele obiecte răsturnate. Într-o bună zi l-am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cel care avea să-mi deschidă era tatăl Beei. Am vrut să cred că, În intimitatea propriului cămin, acesta nu umbla Înarmat, cel puțin nu Înainte de micul dejun. Înainte să bat la ușă, m-am oprit cîteva clipe să-mi recapăt suflul și să Încerc să Însăilez cîteva cuvinte, care n-au sosit. Prea puțin mai conta. Am ciocănit de trei ori cu putere. După cincisprezece secunde am repetat operațiunea, și tot așa, ignorînd sudoarea rece care Îmi acoperea fruntea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
M-a azvîrlit pe scări ca pe un gunoi. Dacă i se Întîmplă ceva Beei, Îți jur că o să te omor, mi-a spus el din pragul ușii. M-am ridicat În genunchi, implorînd o secundă, o șansă ca să-mi recapăt glasul. Ușa s-a Închis, abandonîndu-mă În Întuneric. Am simțit o Împunsătură În urechea stîngă și mi-am dus mîna la cap, chircindu-mă de durere. Am simțit sînge călduț. M-am ridicat cum am putut. Mușchii pîntecelui care Încasaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o luase razna, umblând, cum se spune, prin alte galaxii. „Paracetamol. Urinex. 24 de capsule moi gastrorezistente. Made in Egipt.” „MENNEN SPEED STICK. Power of Nature. Lightning Deodorant. 60 gr. e. by Menen.” „By, by”, făcu Noimann, Încercând să-și recapete buna dispoziție. Inscripțiile curgeau una după alta. După Urinex, veni și rândul Nekavit-ului și al unui ketchup eXtra iute Tomi. „Întoarce-l să curgă...” Desigur, ketchupul fusese Întors și răsîntors, amestecat cu pastă de dinți și cremă Nivea. Nu lipsise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o fereastră cu gratii atât de tari încât nu puteau fi clintite din loc. Privind deznădăjduit în juru-i Rinaldo , în cele din urmă, a gasit o pilă, pe care Angelica o aruncase la plecare. Cu ajutorul acesteia a izbutit să-și recapete libertatea. Aventurile pe care le-a mai avut după aceasta vor fi povestite într-un alt capitol. ASEDIUL de la ALBRACA Tocmai când Carol cel Mare hotărâse să dea o mare petrecere cu jocuri și întreceri, regatul său a 19 fost
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
clipă i-a luat simțurile. Vederea i s-a întunecat, urechile-i țiuiau, calul speriat se întoarse să fugă, iar el era câtpe-ce să cadă din șa, când însăși, acțiunea căderii îi aruncă capul în sus făcându-l să-și recapete,astfel, cunoștința. Ce rușine! Gândi el. Cum voi mai cuteza să apar înaintea Angelicăi! Mă lupt de atâtea ore cu acest om, care nu e decât unul și eu mă numesc Ronald! Dacă lupta aceasta se mai prelungește, mă voi
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
târât către un izvor ce curgea în apropiere, și, simțindu-și cura uscată de sete, a băut cu lăcomie, aproape fără să-și dea seama, din apa dulce la gust, dar amară pentru inimă. După câteva înghițituri el și-a recăpătat puterile și memoria, și atunci a văzut că se afla tocmai în acel loc unde Angelica îl trezise cu o ploaie de flori, și de unde el fugise plin de dispreț pentru drăgălășenia ei. Amintindu-și această scenă el și-a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Armata creștină, bătută pe tot frontul, a fugit dinaintea sarazinilor; iar Angelica, indiferentă față de ambii admiratori, a încălecat pe unul dintre cei mai iuți armăsari și s-a afundat în pădure, bucurându-se, cu toată spaima ei, că și-a recăpătat libertatea. Prințesa s-a oprit după o bucată de vreme, într-un luminiș cu copaci tineri, udat de două pârâiașe limpezi ce se uneau și-și amestecau apele într-un susur plăcut. Crezându-se departe de Rinaldo și sleită de
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
să-l ducă la căsuța acestuia, om care avea o gospodărie închegată la marginea pădurii unde trăia cu nevasta și copii săi. Aici Angelica l-a îngrijit pe Medor și mulțumită devotamentului său rana lui s-a închis repede, flăcăul recăpătându-și pe deplin sănătatea. O conte Rinaldo! O rege Sacripant! La ce bun atâtea însușiri și atâta faimă? Ce-ați avut din marele voastre isprăvi? O mărite Agrican, nefericit rege!Dacă te-ai mai putea reîntoarce la viață, cum ai
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
faci manechin? Nu ți se mai Întâmplă chestia asta acum, nu-i așa?“ Sau: „Bette, scumpo, acum câțiva ani arătai așa de bine, fără machiaj, cu fața proaspătă, atât de naturală, - de ce nu-ți faci tu timp să Încerci să recapeți asta?“ Îl ascultam și știam că are dreptate - când nasturele unicei mele perechi de Sevens se cuibărise atât de bine printre cutele stomacului meu gras Încât devenise imposibil de localizat, era greu să neg că se adunaseră câteva kilograme. Faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
atât de extraordinară și cred că slujba aia nenorocită Îți inhiba toate astea. Își puse mâinile lui uriașe, bine manichiurate, În jurul mijlocului meu și aproape țipă. Dar ce văd aici? O talie? Pentru numele lui Dumnezeu, Simon, fata și-a recăpătat silueta. Doamne, arăți de parcă ți-ai fi petrecut ultimele săptămâni făcându-ți liposucție În părțile esențiale. Bine ai revenit, draga mea! Ridică unul dintre martini-urile pe care Simon le pregătise pentru noi (Will nu mai avea voie să prepare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
lucrători și aveau să ajungă la numele ei Într-un an și jumătate. Chiar În clipa aia a intrat la duș și a acceptat să iasă cu mine la prânz. Asta a fost acum șase luni. De atunci și-a recăpătat slujba și are alt iubit. Nu Înțelegi? Birkin-ul i-a oferit un motiv ca să trăiască! Pur și simplu nu poți să te sinucizi când ești atât de aproape... nu ai cum. Era rândul meu s-o privesc cu atenție, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Mechanics „The Living Years“ În timp ce-mi aranjam fața... era chiar amuzant, oarecum. A trebuit să recunosc că rezultatul final s-a dovedit demn de efortul suplimentar: colăceii de grăsime nu se mai umflau deasupra taliei pantalonilor, sânii Își recăpătaseră rotunjimile de fată durdulie, deși restul persoanei mele se Împuținase, iar rimelul pe care mi-l Întinsesem la risc peste gene atinsese Întâmplător perfecțiunea, conferind ochilor mei cenușii cam blânzi o expresie sexy, aprinsă. La ora nouă fără zece fix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
indiciu că încă mai ardea pe dinăuntru. Pieptul lui se umflă. Încercă să se gândească ce să spună. Audrey trăgea linii cu degetul pe cicatricile lăsate de cuțit. — S-ar putea ca treburile să se complice, spuse Audrey. Buzz își recăpătă suflul. — Înseamnă că deja te gândești la ce va urma? Audrey își întinse degetele ca pe niște gheare de animal și se prefăcu că-l zgârie. — Nu vreau să știu decât cum stă treaba. Momentul îi scăpa de sub control, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]