5,673 matches
-
său și buna dispoziție a acestuia față de mâna sa dreaptă. În funcție de vigoarea conexiunii, un Cronicar poate prelua de la cel pe care îl slujește o parte din abilitățile sale și tot în această măsură gânduri se pot comunica și percepțiile sunt recepționate de obicei doar în sensul Împărat-Cronicar. Aceste lucruri decurg inconștient și trebuie o anumită proximitate pentru ca ele să se întâmple. Totul depinde de puterea Cronicarului și de intensitatea trăirii Împăratului! Gândurile suveranului pot fi luate drept ale sale de către cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
întrebătoare a Antoniei îndreptată asupra lor. Răbufnește, agasată: Eu nu sunt ghicitoare în stele, dacă asta îți închipui. Nici profet. Suspină încet: Ceea ce disting sunt doar umbre. Luată din scurt, Agrippina se încovoaie și-și sprijină capul de umărul ei. — Recepționez doar mai mulți stimuli din lumea exterioară decât voi ceilalți, glăsuiește în surdină Vipsania. O respinge cu palma. Atât și nimic mai mult. Apăsarea din tâmple s-a accentuat. A ajuns de o intensitate dureroasă. Inspiră adânc și expiră. Nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cumva să moară de foame, făcând abstracție de insectele gustoase. L-a mustrat de asemenea pe Pată Neagră pentru că-i furase telefonul prin satelit. I-a spus că era inutil pentru trib să aibă un telefon În junglă; nu puteai recepționa nimic sub copaci. Pată Neagră i-a răspuns că oamenii lui păreau neajutorați fără telefon și că acum puteau să comande multe lucruri cu el. L-a asigurat pe Heinrich că vor plăti pentru el curând. Pată Neagră a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
tehnologia modernă, problema imposibilității ca un singur om să învețe tot ce trebuie știut într-o anumită știință. Dar, ca să ne întoarcem la lămpile radio - nu este cunoscut, în general, că de câțiva ani, un număr de laboratoare faimoase au recepționat semnale radio slabe, care se consideră că provin de pe Marte. Acum șase luni m-am hotărât să aflu de ce nu se face nici un progres în sensul amplificării acestor semnale. Am invitat trei dintre cei mai mari savanți din domeniul radiofoniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
și creierul lui înțelegea și își însușea tot ce știa celălalt atât de rapid, era atât de cuprinzător încât, atunci când ușa se deschise, își lăsă picioarele jos din pat și spuse: - Adu-mi, te rog, hainele, Peters. Creierul lui Peters recepționă impactul cererii cu o supunere totală. Omul ieși; Craig avu o imagine mentală a lui, cum cotrobăia într-o debara de haine. Reveni și se opri în prag, clipind sub impulsul unui gând. Era un bărbat scund, în cămașă, cărând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
asocie diagnosticului pus de doctor, alergie. Mâncând cu poftă, făcuse „Alergie”, care se declanșase mai violent, depășind cu mult simptomele normale binecunoscute!! Radio București anunță, la al cincilea semnal va fi ora trei. Și acum vă rugăm, dragi ascultători să recepționați un buletin de știri... Lăsă radioul mai Încet, continuând să se gândescă la zilele ce vor urma, mai cu seamă la București unde avea o sumedenie de prieteni și care În mod sigur Îl uitase. Încercă să nu adoarmă Încă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de fapt, Atena se dovedi a fi extrem de comunicativă. Își descărca sufletul, povestindu-i scene din viața familiară, În mod deosebit cu lacrimi În ochi Îi descrise marea tragedie ce se abătuse asupra părinților ei. Suficient absent, Tony Pavone nu recepționa vorbele fetei... Gândurile sale erau ocupate cu numeroasele șantiere pe care le coordona, la sărbătorile Crăciunului care se apropia și destul de Îngrijorat de timpul nefavorabil care-i diminua randamentul execuției. Avea suficiente motive să fie necăjit. Problema intoxicației cu pește
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
numărat până la șapte și jumătate, am redus-o iar, am auzit, „...ne putem ajuta unul pe celălalt...“ și pe loc am dat drumul potopului la capacitate maximă. Pe undeva, era ca atunci când încerci să prinzi un post de radio și recepționezi semnale. Radio Leon. În cele din urmă a terminat ce avea de spus, așa că m-am întors pe vârfuri din baie și am apăsat butonul de ștergere. — Toate mesajele au fost șterse, a spus robotul. —Mulțumesc, i-am răspuns. Către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Anna Walsh, vă sun pentru ședință. Eram curioasă. Curioasă, dar nu-mi făceam speranțe. OK, poate puțin. S-a lăsat tăcerea la celălalt capăt al firului. Avea să mă trimită iar pe pustii? Alți muncitori? Apoi a vorbit. —Anna, primesc... recepționez... da, e un bărbat aici cu mine. Un bărbat tânăr. Cineva care a fost luat înainte de vreme. Ei bine, notă maximă pentru că nu încerca să-mi bage pe gât un bunic mort, dar, când făcusem prima dată rezervarea, îi spusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
-mi răspundă la asta, aveam s-o cred. Sigură pe ea a zis: —Ouă. — Nu. O pauză. —Granola? — Nu. —Brioșă prăjită? Nu, las-o baltă. Uite o întrebare mai ușoară. Cum îl chema? După un răstimp de tăcere a zis: —Recepționez litera „L“. —Nu. —„R“? —Nu. —„M“? —Nu. —„B“? —Nu. —„A“? —OK. Da. —Adam? — Așa îl cheamă pe prietenul surorii mele. — Da, așa e, desigur! E aici cu mine și îmi spune... N-a murit. Trăiește, în Londra, probabil că acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fenomen cunoscut din natură : orientarea liliecilor se bazează pe faptul că aceștia emit semnale ultrasonore de scurtă durată, de frecvențe între 30 și 60 kHz. Liliacul în zbor emite, în medie, circa 30 semnale secundă. O parte dintre acestea sunt recepționate de urechile mari ale liliacului sub formă de semnale ecou, după un timp cu atât mai scurt cu cât obstacolul este mai aproape. Pe măsura apropierii de obstacol, liliacul emite din ce în ce mai multe semnale într-o secundă, ajungând ca, de exemplu
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
dând să se apere cu servieta diplomat de un val năprasnic, de un aisberg poate, am intervenit salvator, strigând cu tot entuziasmul studentului de demult care își revede profesorul iubit mai beat decât el: „Dom’ profesor! Ce mai faceți?“. A recepționat mesajul. Nu știa însă din care parte a agitatei mări vine chemarea. Și-a reluat scrutarea circulară a orizontului, mai curios decât Ulise ascultând cântecele sirenelor sau cercetând harta cerului, neștiind în ce parte s-o mai ia spre Ithaca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
verde pentru o treabă ca asta?” „Sunt băiat muncitor. Cine-i la recepție?” Bătrânul își șterse de perete degetul cu care se scobise. „Pot să jur că nu ești prea tare la conversații. Dr. Katz era la recepție, da’ a recepționat cam multă zeamă tare. Acum recepționează niște vise în caiacul ăla ovreiesc. Cum se face că ăștia toți conduc Cadillac-uri? Dacă ești detectiv ar trebui să dai un răspuns la asta, nu?” Danny își simți pumnii încleștându-se în buzunare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Sunt băiat muncitor. Cine-i la recepție?” Bătrânul își șterse de perete degetul cu care se scobise. „Pot să jur că nu ești prea tare la conversații. Dr. Katz era la recepție, da’ a recepționat cam multă zeamă tare. Acum recepționează niște vise în caiacul ăla ovreiesc. Cum se face că ăștia toți conduc Cadillac-uri? Dacă ești detectiv ar trebui să dai un răspuns la asta, nu?” Danny își simți pumnii încleștându-se în buzunare, semn că trebuia s-o lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ei câte una: lui Mal, Loew și Dudley Smith. Lesnick o refuză, clătinând din cap. Mal aruncă o privire la prima pagină. Era o declarație care dădea amănunte despre unele bârfe despre pichetele de grevă: membri AUFT emiteau platitudini socialiste, recepționate de camionagii de la Teamsters, inamicii lor. Mal trecu în revistă numele celor care semnau declarația, recunoscându-i pe Morris Jahelka, Davey Goldman și Fritzie „Piolet” Kupferman - acoliți cunoscuți de-ai lui Mickey Cohen. Satterlee își reluă poziția în fața lor. Mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ce era cu "Războiul troian", holbă ochii conform obiceiului, rotindu-i ca un veritabil cameleon: când spre profesor, când spre clasă. Aștepta să audă un cuvânt măcar, de care să se agațe cu dibăcie și să-l dezvolte până când va recepționa altul... Dar cuvântul salvator nu mai sosea! Marin Dumitrescu, observând că Chiorul era neliniștit, făcând impresia că poate să răspundă la întrebare, dar nu știe cum să-nceapă, și văzând că pare în același timp mirat de așa întrebare, în
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de trai și de mișcare, indiferent dacă stăpânii lipseau de acasă o zi întreagă sau, luați cu treburi, uitau să-l dezlege. În acest din urmă caz, el își atenționa stăpânii prin agitație sporită, prin lătrături codificate până ce aceștia îi recepționau semnalele și-l eliberau. Hrana și-o primea cu calm, s-ar putea spune chiar cu eleganță și o consuma fără grabă și lăcomie. O întâmplare petrecută cu puțin timp înainte ca fratele meu să fi trecut în lumea drepților
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
nimic constructiv de făcut? Nimic de învățat? La tine în cameră e curat? — Da, Ambaji. Nu. Da. Nimic. — O să întârziem. Îmi pare rău. Ea scutură din cap și pornesc spre doamna Pereira. Pe drum, Elspeth observă felul în care Chandra recepționează zgomotele și imaginile de pe Falkland Road. Câțiva comercianți îl salută. Acest băiat este un cameleon. Pare să absoarbă tot ce atinge. Când a venit, era atât de străin, de stângaci. Acum s-a integrat perfect. Tocmai o luaseră pe Grant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe buze când căpitanul Birmaq trăgând după el ceața văluroasă care ieșea din pipă intră pe punte. Se întoarse către el și cu un gest discret, un semn de avertizare asupra locotenent-gardianului, pe care căpitanul dădu de înțeles că-l recepționase, se întoarse la locul lui. Kaan urmări cu un zâmbet subțire reflexele argintii ale lucșilor care scăldau într-o lumină caldă țeasta pleșuvă a căpitanului. Privindu-l cum se apropie avu senzația unei plăcute moleșeli scurgându-i-se prin oase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
pe nava asta nu-i loc de nici o neregulă. Poate reușesc să-l duc de nas. La un control de rutină Angir nu va fi descoperit. La urma urmei nu-i un lucru imposibil. Datele despre numărul echipajului au fost recepționate de cei de pe stație așa cum trebuiau. Bine că nu știe că "Rândunica" este imună împotriva aparatelor lui. Dacă aș ști cu siguranță de unde a primit el informația asta... - Căpitane, îl cunoști pe preonorabilul Poha, nu? Chiar tu mi-ai spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
Pe scaun, pregătită costumația: ciorapi roșii, pulover alb, pantaloni de catifea albă. Întins, gol, pe canapea, ezita. Ferestrele zăngăne, a trecut autobuzul. Iată, realitatea există, a pornit din nou: autobuzul trece chiar prin dreptul ferestrei, geamurile vibrează îndelung, dom’ Dominic recepționează semnalul, grăbit să intre în zgomotele de rutină ale zilei. La ora zece fără douăsprezeceminute, locatarul Anatol Dominic Vancea Voinov părăsește imobilul. Se întoarce de două ori din drum, ca și cum ar vrea să inducă în eroare vreun urmăritor.Verifică sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
bine, ce s-a Întâmplat cu nenorocitele alea de pliculețe de ceai? 17 Când Lou m-a sunat a doua zi de dimineață ca să-mi dea veștile proaste, imaginea micii familii fericite a fost primul lucru pe care l-am recepționat. Era 11, iar eu abia coborâsem din pat și eram Încă În cămașa de noapte. Mi-ar plăcea să spun că era un chimono japonez de mătase, dar nu pot. Am vreo două chimonouri, ce-i drept, dar temperatura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
împiedica să joc fotbal, ședeam pe zidul scund de beton din fața casei, cu spatele rezemat de un grilaj negru de metal. M-am uitat înspre stânga, dintr-acolo nu venea nimeni. Printr-o fereastră deschisă se auzeau știrile de la radio. Recepționaseră imagini de pe lună, cu niște litere ciudate pe pietre. Se punea întrebarea dacă era vorba de extratereștri. Și tovarășul Mao murise. M-am uitat înspre dreapta, acolo, la capăt, trotuarul trecea printr-o casă, era o construcție veche, pe dedesubt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
daraveră, cu lux de amănunte și ultima babă din piața de flori. Însă, per ansamblu, scorul îi este net favorabil. Spre deosebire de cocalarul ăstălalt gras, din pat. Cârnatul ăsta mizantrop, trasează mai degrabă o problemă, decât o soluție! Ca și cum ar fi recepționat conștient ofensa, Sile geme deodată sumbru, gâtuit, vibrant, persuasiv și plângător; și se scutură violent, în transă, convulsionându-și epileptic membrele și înțepenindu-și degetele de la mâini, ca niște gheare! Hait! Ia vezi! Vezi...! Pericol! Delirium tremens! Boala lu' Spiridon
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Gonește-l! Rezolvă tevatura! Păi..., cum adică?! Eu?! Tot eu?! Nu comenta! Tais-toi! E ordin! Data viitoare, ești scutit! Ai înțeles? Nu zăbovi! Nu ezita! Nu sta! Fă-ți datoria! Iepurele Alb se îndreaptă scurt (și cam vexat...), din șold, recepționând în plin trepidațiile drăcești și valurile înecăcioase de căldură, care băhneau de pretutindenea. Luîndu-și elan, el ridică strâns, între lăbuțele de dinainte, mărul discordiei și al disputei. O cupă mică, scrijelită, fisurată, din argilă arsă, pe care o înalță tăcut
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]