4,483 matches
-
în colecții de ziare, mă interesam, dacă era cazul, de jurisprudențe. Când aveam toate amănuntele, mă închideam în casă. Mă așezam pe pat, ca pe vremuri când jucam șah, și începeam procesul. Audiam martorii, ceream probe, dădeam cuvântul acuzării, rosteam rechizitoriul, dădeam cuvântul apărării, rosteam pledoaria avocatului și pe urmă deliberam. Totul în gând, bineînțeles. Uneori procesul dura câteva zile. Nu ieșeam decât ca să-mi cumpăr ceva de mâncare. Atunci evitam să mă întîlnesc cu cineva, de teamă să nu-mi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
apărat chiar împotriva ei însăși. Am ajuns astfel, domnilor, la ceea ce spuneam că o să considerați, poate, o glumă împinsă prea departe. Până atunci îmi judecasem toate procesele de unul singur, întins în pat, cu ochii în tavan. Audiam martorii, pronunțam rechizitoriul, susțineam apărarea, dar totul în gând. Acum, pentru prima oară, am fost ispitit să fac totul ca în realitate. Să fac un proces adevărat în care să-mi rostesc cu voce tare pledoariile. Poate gara pustie m-a împins la
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
martoră. Și zicând asta am tras-o câțiva pași îndărăt. ― Trebuie să spui tot ce știi, pentru ca sentința să fie cât mai dreaptă. Pregătește-te, am zorit-o. Aveam de gând să las pentru mâine, dar amân pentru mâine numai rechizitoriul. Audierile le începem azi. Treci la locul martorilor, fetițo, i-am poruncit, arătîndu-i banca pe care stătusem amândoi mai devreme. Ea se supuse zâmbind. Se așeză pe bancă. Mi-am adus atunci din magazie o ladă goală și câteva foi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
tot ce știi? ― Tot. M-am sculat și am dus lada la magazie. Când m-am întors, nu mai aveam morga judecătorului. Ieșisem din rol. ― Azi am terminat cu martorii, fetițo. Mâine voi fi procuror, i-am spus. Voi pronunța rechizitoriul. 16. A doua zi, Eleonora s-a așezat din nou pe aceeași bancă. Am adus din magazie lada care trebuia să marcheze locul unde stăteau judecătorii, am aranjat-o cu meticulozitate de regizor și, câtva timp, m-am plimbat pe
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
bancă. Am adus din magazie lada care trebuia să marcheze locul unde stăteau judecătorii, am aranjat-o cu meticulozitate de regizor și, câtva timp, m-am plimbat pe peron ca în fața unei săli arhipline care aștepta cu sufletul la gură rechizitoriul meu. Vroiam să-mi compun și "o stare" de procuror... Pe care o simt și acum. Reînvie pe măsură ce vă povestesc. Ca o stare de febră. Parcă retrăiesc totul, fiecare gest, fiecare cuvânt. Și, de ce să nu recunosc, îmi place să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mine. A vrut să-mi spună ceva, pe urmă a renunțat. Dealtfel, probabil, fiecare simțea nevoia de puțină tăcere. A doua zi, am făcut aceeași minimă punere în scenă și am pronunțat apărarea. Mă urmăriți? " Am ascultat ieri cu surprindere rechizitoriul. Vă mărturisesc că nu credeam că se poate pleda cu atâta pasiune împotriva singurului sentiment care dă justiției un sens înalt. Pentru că nu dreptatea este lucrul cel mai înalt la care poate aspira cineva care a îmbrăcat roba de judecător
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nedreptățit-o", mi-am spus. De aceea, când am terminat i-am dat foile. Dacă vreți să aflați ce cuprindeau, iată, domnilor... Vă asigur că mă veți cunoaște astfel și mai bine. 23. "Cer îngăduința să încep mai puțin obișnuit rechizitoriul meu. Cu o mărturisire. Știu că asta e împotriva uzanțelor, dar un procuror e și el un om. Nu poate judeca în numele unor principii uscate, în afara experienței și problemelor sale. Și cred că e de datoria mea să mărturisesc ce
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ești în situația de a uita toată logica pe care ai învățat-o. Nu mai rămâne decât instinctul. De aceea, mai târziu, e foarte greu să pui în ordine ceea ce ai gândit despre asta. Și totuși, remarcați, vă rog, că rechizitoriul meu se desfășura destul de coerent. Cel puțin așa a fost până în momentul când m-au invadat amintirile. Dintr-odată, atunci, am început să înșir vorbele ca un om care are febră... "Eu știu acum bine ce este o grotă. E
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în întîmplările pe care le-am trăit n-am nici un merit. Dealtfel, ce merit e acela de a deveni victimă? Mărturisesc, domnilor judecători, că nu știu cum s-ar putea cântări vina altora câtă vreme te poticnești încă la primele fraze din rechizitoriul pe care trebuie să ți-l faci ție... Ar trebui să mă opresc aici. Ceea ce am spus până acum mi se pare de ajuns. Continui numai pentru a nu se crede că apărarea n-ar dispune și de alte argumente
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și ceea ce el n-a avut timp să facă și mai ales ceea ce au făcut alții în locul lui. Altminteri, ne-am comporta ca și cei care l-au huiduit după ce a fost înfrînt, și am recunoaște nu ideile, ci conjuncturile. Rechizitoriul a recunoscut astfel un lucru esențial. Că orice negație trebuie dusă până la capăt. Așadar, cineva care a dărâmat o opresiune nu se poate opri la jumătatea drumului. Trebuie să zdrobească această opresiune cu totul. Datoria lui, a unui asemenea om
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
face ca să se întîmple foarte ușor așezarea unei cărți în capitolul de același nume din celelalte biblioteci. Astfel, eu cred că acele cărți nu lipsesc în realitate, ci că trebuie să fie neregulat puse în bibliotecă. Întreb. Sunteți învinovățit prin rechizitoriul d-lui prim-procuror că d-voastră, în calitate de bibliotecar, ați sustras acele 71 volume din bibliotecă în profitul d-voastră, vă îndemn să arătați adivărul, cum ați comis asemenea faptă? Răspuns: O asemenea faptă n-am comis-o defel. Adevărul
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
să-l convingă pe inculpat să-și retracteze susținerile, să-și retragă autodenunțul și să declare că nu spusese adevărul. Lucru ce ar fi atras, implicit, menținerea ca justă a concluziei date de Silveșteanu în anchetă, precum și a procurorului din rechizitoriu și a instanței din hotărârea de condamnare. Iar toată lumea ar fi ieșit basma curată. În alte împrejurări, l-ar fi zdrobit pe inculpat să-și recunoască fapta. Acum, se rugau de el să o tăgăduiască. Îl scoseseră de mai multe
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
de carnaval, reproducând modelul cu fidelitate, dar și simplificându-l în același timp, și în fața cărora îți spui: "Mutra asta parcă mi-e cunoscută. Când portretul e gata, ca în astă-seară, îl arăt, plin de întristare: "Iată, vai, cine sunt!" Rechizitoriul a luat sfârșit. Dar, în aceeași clipă, portretul pe care-l întind contemporanilor mei devine o oglindă. Acoperit cu cenușă, smulgându-mi încet părul de pe cap, cu fața brăzdată de unghii, dar cu privirea pătrunzătoare, stau în fața omenirii întregi, recapitulându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
ca niște coarde slabe. Se gândi la gută și o grimasă mare de nemulțumire îl urâți încă; părea lecuit de sărutări virginale: "Fecioară nesocotită!" își zise cu severitate. în spatele lui, gemenii se adăposteau ca fugăriți. Muzica le căzuse ca un rechizitoriu. Se întrebau mereu laolaltă în gânduri suspecte: Ei sunt care au ucis-o? și la orice mișcare a lui Rim se strămutau în umbra lui, complici nedezlipiți și spectri ai nenorocirii. Așa ascunși, scăpară de ceremonia rămasului bun de la Sia
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
iar eu plângeam de rușine, și am fugit ca să nu mai aud râsetele care însoțeau fiecare lovitură; apoi m-am văzut la un proces, unde eram judecat pentru că furasem haine să mă îmbrac, iar procurorul citea cu o voce peltică rechizitoriul, "cer condamnarea lui Daniel Petric la...", restul n-am mai auzit deoarece, îmbrîncind ușierul, am fugit și de-acolo și m-am pierdut printre trecătorii care umpluseră străzile orașului în noaptea de Paști... Mirosea a primăvară, a sărbătoare, și tot
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
acuzatului. Nu ascultam aproape nimic, simțeam că voiau să-l omoare pe acest om viu și un instinct formidabil, ca un val, mă aducea alături de el, cu un fel de încăpățânare oarbă. Nu m-am trezit cu adevărat decât o dată cu rechizitoriul tatălui meu. Transformat de roba lui roșie, nici cumsecade și nici afectuos, gura lui viermuia în fraze nesfârșite care ieșeau fără încetare din ea ca niște șerpi. Și am înțeles că el cerea moartea acestui om în numele societății și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
o mai lăsase puțin și începuse să răsucească coarda de lăută cu sfoara de la pachetul cu prăjituri. Am niște arturite-ngrozitoare. — Mai șterg din când în când praful, îi explică Ignatius polițistului. În plus, în momentul de față scriu un lung rechizitoriu împotriva secolului nostru. Când încep să mi se învârtă creierii în cap din cauza eforturilor literare, prepar din când în când niște sos picant cu brânză. — Ignatius știe să fac-un sos cu brânză grozav. — Asta-i foarte frumos din partea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
confesorul tău și să-ți impui o penitență, mamă. Făgăduiește-i că vei evita în viitor calea păcatului și a băuturii. Povestește-i care a fost consecința decăderii tale morale. Spune-i că din cauza ta s-a amânat împlinirea unui rechizitoriu monumental împotriva societății noastre. Poate va înțelege gravitatea greșelii tale. Dacă este tipul de preot cu care sunt eu de acord, pedeapsa va fi neîndoielnic severă. Totuși, am învățat să nu mă aștept la mare lucru de la preoții din ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nuiaua, iar eu plângeam de rușine, și am fugit ca să nu mai aud râsetele care însoțeau fiecare lovitură; apoi mam văzut la un proces, unde eram judecat pentru că furasem haine să mă îmbrac, iar procurorul citea cu o voce peltică rechizitoriul, „cer condamnarea lui Daniel Petric la...”, restul n-am mai auzit deoarece, îmbrâncind ușierul, am fugit și de-acolo și m-am pierdut printre trecătorii care umpluseră străzile orașului în noaptea de Paști... Mirosea a primăvară, a sărbătoare, și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mințile. Nu știe ce să spună. Și-o fi pierdut Wakefield mințile, dar tot se Întreabă unde vrea omul ăsta să ajungă. SÎnt aici ca să ascult, așa cum ai cerut, ridică din umeri, dar sper să fie o conversație, nu un rechizitoriu. — Curu’, conversație. O să-ți arăt niște chestii, apoi să-mi spui tu mie ce dispare. Să-ți spun ceva, Wakefield. CÎnd stră-stră-străbunicul a venit aici din Philadelphia, orașul ăsta nu exista. A trebuit s-o ia de la zero, Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Liberă sau Adevărul: „Criminalii soților nu știu cum“ - că habar n-am cum îi cheamă - „i-au omorât cu nu știu câte lovituri. De cuțit - se așteaptă o condamnare între 15 și 25 de ani sau pe viață“. Au scris a doua zi, nici rechizitoriul nu-l aveau. E o chestie care deranjează, nu e bine. A fost la ProTV, că noi sperăm, că visăm că ne vom libera - mă pune să mă gândesc dacă merită să mă port bine ca să mă liberez. Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
făcut rejudecarea, l-a adus la jilava, m-a adus și pe mine de la craiova. Am intrat-am ieșit de la instanță-am ajuns la craiova-m-a prins meseveul din urmă. Mă interesam, dar nu vroia să-mi spună nimeni nimic. E rechizitoriul că e crimă sadică. Că i-am tăiat picioarele și capul. Din cauza lui frati-miu am luat asta. Cu recurs cu tot. Crima ARPAD BUDI Mătură și spală secția meseve. 30 carpati,2 cutii ness, 5 cartele telefon, radio La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
a asimila altă cultură decît aceea a țării lor. Ceilalți, felurit etichetați, au prins din lecturile în graiuri străine ceea ce era mai imitabil, deci mai prost...” (în Cronica, an II, nr. 50, 24 ianuarie 1916), poate fi pus alături de ironicul rechizitoriu „Vorbe goale“ publicat în revista avangardistă Punct (an II, nr. 14, 20 februarie 1925), unde mimetismul futurist este repudiat în favoarea „revoluției sensibilității”. Un articol publicat în Adevărul, an XXXIII, nr. 11100, 9 iunie 1920 („Vînătoare de cuvinte“), respinge diagnoza unora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
steaguri mîine, s-ar zice că vom accepta povara morală a Italiei, sau a Greciei și Bulgariei; cuvintele sentimente și interese vor agasa din nou, înaintea tăcerii generale”. Firul conducător al acestui număr îl constituie critica politicianismului, supus unei aspru rechizitoriu, încă de la începutul secolului, de către Constantin Rădulescu-Motru. Dacă însă universitarul junimist care găzduise, de altfel, primele încercări literare ale lui Vinea, Tzara și Adrian Maniu în paginile Noii reviste române tindea să asocieze, de pe poziții conservatoare, politicianismul cu modernizarea liberală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
D. Caracostea, Un mare critic român modernist), simpatie instinctivă față de orice elan juvenil sau „credință neclintită într’un nou concept de artă”? Pe întreg parcursul lucrării, Const. I. Emilian ține să-și afirme, cu suspectă insistență, „imparțialitatea”, obiectivitatea „științifică” a rechizitoriului său psiho-estetic (ex.: „Cartea de față încearcă să fie - în limita slabelor puteri omenești - o cercetare obiectivă și senină”; p. 166: „Cititorii vor vedea că am lărgit, la maximum, sfera înțelegerii. Dacă și astfel anumite detritusuri vor cădea dincolo de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]