7,241 matches
-
de cel puțin 40%. „ONG-urile au demonstrat că au capacitatea de a derula proiecte de succes la nivel comunitar. Cu toate acestea, sunt puține exemple de parteneriate între autorități locale și ONG-uri. [...] Valori și norme precum încrederea, transparența, reciprocitatea și participarea au fost subminate. Asta se reflectă în pasivitatea oamenilor, inabilitatea lor de a-și articula nevoile și de a participa la nivel comunitar în acțiuni de interes comun. [...] ONG-urile se adresează unui spectru larg de nevoi sociale
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
putea numi „ dezvoltarea progresivă a autonomiei” sau „primatul egalității de autoritate”. Copilul nu mai acceptă acum, cu aceeași docilitate, sancțiunile expiatoare (care pot șterge, ispăși o greșeală); singurele sancțiuni care sunt considerate într-adevăr legitime sunt cele care decurg din reciprocitate (dintr-un raport mutual, de influențare reciprocă, care angajează, în egală măsură, ambele părți). Gândirea morală teoretică a copilului ascultă, acum, de principiile rezultate din respectul mutual („morala interiorității și a responsabilității subiective” — J. Piaget). Într-adevăr, în această etapă
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
pe de o parte, și cea a sentimentului respectului mutual între copii mai întâi, și apoi între adult și copil, pe de altă parte. Copilul în vârstă pînă la 7/8 ani pune necesitatea sancțiunii mai presus de egalitate (de reciprocitate). Când el este pus în fața unui conflict între „supunere” și „egalitate”, se pronunță în toate cazurile pentru supunere: autoritatea primează față de justiție; autoritatea celui mai mare precumpănește față de egalitate, chiar în raporturile între copii. Prima perioadă se caracterizează, așadar, printr-
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de culpabilitate apărut, la un moment dat, capătă semnificație mai simplă a abaterii de la respectul datorat adulților (respectiv părinților sau educatorilor), și nu ca o abatere propriu-zisă de la „normă”. În fazele imediat următoare, o dată cu instalarea capacității copilului de a analiza „reciprocitatea” regulilor și normelor morale, și sentimentul de culpabilitate va deveni mai profund. Astfel, din momentul în care copilul devine capabil de a depăși morala în care domină raporturile de constrângere, autoritarismul, obligativitățile severe impuse din exterior, și de a se
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
morala în care domină raporturile de constrângere, autoritarismul, obligativitățile severe impuse din exterior, și de a se angaja într-o morală a „cooperării”, sentimentul de culpabilitate se constituie mai ales ca reflex al conștientizării abaterii de la normă, de la principiile moralei reciprocității și ale cooperării, de la regulile care exprimă necesitatea integrării și a cooperării sociale. Mai mult chiar, în perioada adolescenței, când predominante devin actele de autonomie a conștiinței individuale (devenită capabilă de a evalua corect și de a asimila valoarea raporturilor
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
simte față de el însuși), fie printr-o reacție de fugă din fața părinților, de îndepărtare de familia sa, căreia i-a înșelat așteptărilor (fugă de acasă și vagabondaj în alte localități). La copilul de 8-11 ani, devenit capabil de a realiza reciprocitatea regulilor și a normelor morale, sentimentul de vinovăție se constituie, de regulă, ca un reflex al aprecierilor negative pe care cei din jur le emit cu privire la activitatea și comportamentul său. Este cunoscut faptul că „constrângerea” care provine din reguli morale
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
început cu atâția ani în urmă. Un ajutor prețios mi-au dat Norbert Engel și Alain Moureau, cât și regizorii Sandrine Anglade, Alain Bézu și Jean-François Peyret, prin spectacolele lor și discuțiile care le-au urmat. Dintr-o datorie de reciprocitate, țin să le mulțumesc și studenților cu care am lucrat pe această temă, pentru încurajarea implicită ce mi-au oferit-o prin interesul arătat supravegherii în teatru și dincolo de el, în artă sau în viață. Nu înaintăm singuri decât rareori
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
căci nimeni nu încremenește aici într-o postură imuabilă: fiecare vede și este, la rândul lui, văzut. Redistribuirea rolurilor interzice dihotomiile definitive sau evaluarea morală durabilă: nimeni nu e mai vinovat decât alții și fiecare e vinovat, rând pe rând! Reciprocitate absolută, imposibilă în afara acestui conglomerat uman, în sânul căruia toată lumea se supraveghează. Strehler a avut intuiția a ceea ce supravegherea de proximitate poate genera ca implicare afectivă și reconciliere ce nu trebuie niciodată exclusă, căci, spre deosebire de supravegherea „dură”, cea „moale”, „blândă
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
mecanismele. Căci, adoptând strategia coprezenței supravegheaților și supraveghetorilor, scena ne arată supravegherea „în acțiune”, lasă la vedere rotițele angrenajului și îi dezvăluie modul de funcționare. Iar noi, din sală, privim această mașinărie numită supraveghere, din care nu lipsește nici un element. Reciprocitatea trunchiatătc "Reciprocitatea trunchiată" „Pentru o supraveghere e nevoie de doi.” Ca și într-o relație de dragoste sau, dimpotrivă, de ură ori detestare, în jocul supravegherii sunt prinse cel puțin două ființe, două persoane. Cu deosebirea că, în acest caz
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
adoptând strategia coprezenței supravegheaților și supraveghetorilor, scena ne arată supravegherea „în acțiune”, lasă la vedere rotițele angrenajului și îi dezvăluie modul de funcționare. Iar noi, din sală, privim această mașinărie numită supraveghere, din care nu lipsește nici un element. Reciprocitatea trunchiatătc "Reciprocitatea trunchiată" „Pentru o supraveghere e nevoie de doi.” Ca și într-o relație de dragoste sau, dimpotrivă, de ură ori detestare, în jocul supravegherii sunt prinse cel puțin două ființe, două persoane. Cu deosebirea că, în acest caz, una dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
nu poate fi detectată sau reperată, deoarece însuși statutul ei o cere. Supravegherea este odioasă tocmai din pricina acestei perturbări proprii modului în care funcționează: un om își vede intimitatea agresată fără să poată replica, fără să poată avea satisfacția unei reciprocități. E nevoie de doi pentru a iubi, pentru a umili, pentru a pedepsi, dar, de fiecare dată, cei doi au, ca prezență, același statut, indiferent de natura relației lor. Stau față în față, obraz lîngă obraz, trup lîngă trup... la
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
perechea, orice victimă urăște contactul cu torționarul ei. Dar supravegheatul? Lui îi va fi întotdeauna refuzată posibilitatea de a-și identifica „partenerul”, căci „dublul” său relațional este o umbră, o fantomă sau o bănuială. Regimul supravegherii se definește printr-o reciprocitate trunchiată: lipsește celălalt, care totuși există și acționează. Aceasta face supravegherea insuportabilă, dincolo de orice incidență politică sau etică, oricât de grave ar fi ele: suntem doi fără să fim doi. Urmăritorul se ferește să fie văzut, se sustrage, își camuflează
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
și Dumnezeu, și, la fel ca El, observă și acționează. Această substituire va fi percepută drept ceea ce este: o uzurpare. Omul adoptă postura divină pentru a exercita asupra semenilor săi un control decis în mod unilateral. El instaurează astfel o reciprocitate trunchiată, „înjumătățită”, generatoare de temeri profunde ce vin să se înrădăcineze în conștiința unui singur om, a unui grup social sau a întregii societăți. Supravegheatul se vede astfel implicat într-o relație de schimb pervertită, în măsura în care „supraveghetorul” își atribuie, din
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
cine ar putea să-i garanteze efectele pe termen lung? Suntem doi... iar celălalt nu numai că se ferește de privirile mele, dar își mai și atribuie, pe deasupra, o superioritate care afectează firescul și echilibrul raporturilor umane. Și iată cum reciprocitatea se transformă într-o chinuitoare incertitudine. Cine este celălalt? Observ că deține privilegiile unei instanțe inatacabile, obscure și mereu prezente, în timp ce mie îmi este rezervat banalul cotidian, cu toate detaliile lui, și materia cu deplina ei opacitate. O dată în plus
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
de veridicitatea sau de importanța lor. De selectarea și de interpretarea acestora se va ocupa mai târziu o a treia instanță, de obicei plasată în afara relației duale supraveghetor/supravegheat. Relație care, așa cum am mai spus, nu face decât să simuleze reciprocitatea legăturilor pasionale și care nu reprezintă, în fond, decât versiunea lor deteriorată. „Aici nu ești niciodată singur” - supravegherea se exercită tocmai pentru a anula siguranța oricărui refugiu, protecția oferită de intimitate! Sub apăsarea acestei permanente tensiuni, singurătatea - pe care ființa
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
a sistemului social, se soldează cu efecte contrarii, afectează însuși miezul sistemului și îl pune sub semnul suspiciunii generalizate.) De altfel, acesta este și scopul real - nemărturisit, dar programat - al puterii instalate. Ea urmărește anihilarea oricărei veleități comunitare și, pervertind „reciprocitatea” relațiilor interpersonale, îi face pe oameni să caute singurătatea, să se izoleze, să se închidă în ei, să se îndepărteze de orice inițiativă colectivă. Supravegherea trebuie să stârpească în germene inițiativele bazate pe solidaritate socială și să „prevină” pericolele pe
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
le 11 septembre 2001”. Cuprinstc " Cuprins" Cuvânt înainte 5 Notă asupra ediției 6 Preambul 9 Modele Dispozitiv de supraveghere și spectator suprainformat 23 Supraveghere, observare, voyeurisme 28 Supravegherea focalizată 33 Supravegherea de proximitate 36 Supravegherea ostentativă 42 Coprezența impusă 47 Reciprocitatea trunchiată 51 Ierarhiile supravegherii 56 Vulnerabilitatea pragului 59 Răsturnarea ludică 63 Substituire și simulare 67 Deghizări și travestiri 70 Supraveghere aleatorie și suprainformație comică 76 Ambivalența informațiilor 81 Activitate scriptică și arhivare 85 Opere Hamlet sau supravegherea generalizată 93 Tartuffe
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
subiective de tipul a iubi/a urî, a plăcea/a displăcea. În ciuda caracterului subiectiv al acestor aprecieri, se pare că există câteva prototipuri universale. Atracția interpersonală este determinată de mai mulți factori: atracția fizică; proximitatea fizică sau psihică; familiaritatea; similaritatea; reciprocitatea; ranforsările. Teoria schimbului social (Homans, 1958) face predicția că individul are tendința de a dezvolta relații interpersonale în urma cărora poate obține beneficii, calculând profitul în termeni economici: profit = beneficii - costuri. Conform acestei teorii, pentru a stabili și a întreține o
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
disponibilitatea vorbitorului de a da interlocutorului informații despre sine la care acesta nu poate avea acces direct. Autodezvăluirea presupune risc și vulnerabilitate, dar în același timp contribuie la creșterea gradului de intimitate dintre interactanți. Încrederea mutuală între interactanți conduce la reciprocitate în cadrul relației, atunci când autodezvăluirea vorbitorului atrage același grad de autodezvăluire și din partea ascultătorului (vezi și supra, 2.1, „Fereastra Joharry”). Trăsăturile de personalitate pot fi sintetizate pe câteva axe: introvertit-extravertit, dominare-subordonare, machiavelism, implicare-reticență comunicativă. Introvertiții au o activitate cognitivă mai
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
și se măsoară prin numărul temelor abordate de interactanți și prin profunzimea cu care sunt acestea discutate (vezi supra, 2.2, Teoria penetrației sociale). Este influențat de disponibilitatea interlocutorilor de a se autodezvălui și de a-și baza relația pe reciprocitate și mutualitate. Puterea și dominarea sunt exercitate de indivizi prin limbă (vezi supra, nota 10). Dorința individului de a avea putere este determinată de nevoia personală de superioritate în plan social, prin influențarea deciziilor celorlalți. În cadrul relațiilor interpersonale există o
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
complexitate, abilitatea de a echilibra orientarea spre sine cu orientarea spre interlocutor, abilitățile dobândite în managementul relațiilor interpersonale, capacitatea de implicare interacțională, abilitățile de ascultare activă, capacitatea de autodezvăluire, abilitățile descriptive, de exprimare a emoțiilor, de negociere, de afiliere, de reciprocitate în relațiile interpersonale, de concentrare. Cea de-a doua dimensiune vizează judecăți ale interlocutorilor privind eficiența, acuratețea, adaptarea contextuală a comportamentului comunicativ al unui individ într-o situație particulară de interacțiune. Competența de comunicare intraculturală se măsoară prin gradul în
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
frecvența cu care se întâlnesc - altfel spus, „Ochii care nu se văd se uită”); similaritatea reflectă asemănările percepute de interactanți (gradul de atracție interpersonală este cu atât mai mare cu cât asemănările percepute - idei, reprezentări, valori, atitudini - sunt mai mari); reciprocitatea este tendința indivizilor de a avea sentimente reciproce unul față de altul (sentimentele indivizilor tind să fie reciproce, în sensul că orice om preferă compania aceluia în prezența căruia trăiește experiențe emoționale pozitive); ranforsările reprezintă condiționarea unui răspuns de coprezența unui
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
o mare importanță gradului în care organizația are grijă de ei. Adepții acestei teorii definesc angajarea că un schimb de efort și loialitate pentru a obtine beneficii tangibile și recompense sociale. Cand o persoană o tratează bine pe alta, normă reciprocității o obligă pe cea de-a doua să întoarcă favorul (Gouldner, 1960, cît în. Rhoades & Eisenberger, 2002Ă. Normă reciprocității este aplicabilă și în relația angajator-angajat: beneficiile primite de fiecare parte sunt răsplătite, conducând la o relație bazată pe câștig reciproc
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
de efort și loialitate pentru a obtine beneficii tangibile și recompense sociale. Cand o persoană o tratează bine pe alta, normă reciprocității o obligă pe cea de-a doua să întoarcă favorul (Gouldner, 1960, cît în. Rhoades & Eisenberger, 2002Ă. Normă reciprocității este aplicabilă și în relația angajator-angajat: beneficiile primite de fiecare parte sunt răsplătite, conducând la o relație bazată pe câștig reciproc. Această teorie oferă o nouă posibilitate de înțelegere a motivației angajaților și a relației dintre această și îndeplinirea scopurilor
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
resurse umane o are față de angajați și al dorinței de a crea o relație puternică, pe termen lung cu aceștia. Așadar, suportul perceput din partea departamentului de resurse umane este de așteptat să crească suporul organizațional perceput, care, pe baza normei reciprocității, îi va determina pe angajați să se simtă obligați să să ajute organizația la îndeplinirea scopurilor propuse, inclusiv prin reducerea intenției de a o părăsi. 2. Metodologie Obiectivul cercetării este de a testa modelul relației dintre SOP și SPS realizat
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]