1,167 matches
-
condus Într-un cimitir unde i fusse tradusese o inscripție săpată În mai multe limbi pe crucile Înjghebate din două bucăți de scîndură: „Mort de foame“. — Încerci cumva să ne conduci spre un minut de reculegere? a intervenit Zscharnack. O reculegere care ar veni În ajutorul rezistenței dumitale... Nu sîntem aici ca să-ți iei drept paravan toată mizeria lumii. Îmi vei face plăcerea să te urci Înapoi În mașina tatălui dumitale. — Pe drum, uneori Îi semnalam apropierea unui camion de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
declarație politică în calitate de deputat în Parlamentul României cu aceste versuri-testament semnate de Grigore Vieru. Vă rog să acceptați ca, în memoria celui pentru care fiecare petală a Podului de Flori a însemnat un cuvânt românesc, să păstrăm un moment de reculegere. Vă mulțumesc ! Mă aflu astăzi la această înaltă tribună românească pentru că așa a vrut Dumnezeu, dar poate că nu este întâmplător; am intrat recent în politică și am câștigat alegerile uninominale în Colegiul 1 Suceava, prezentându-mă electoratului meu cu
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
unde de obicei își înșurubează creionul, are acum gheara, cu care apucă bine schimbătorul de viteze și volanul. Ne așezăm 8 persoane în jurul unei mese rotunde. Doamna ne invită să facem rugăciune. Toți apleacă capul și împreunează mâinile, stau în reculegere. Apoi doamna taie mărunt friptura soțului, îi înșurubează furculița și începem prânzul. Facem glume, în amintirea felului cum am făcut cunoștință cu doamna. Eram invitați la o recepție, mulți doctoranzi și străini la departamentul de economie agrară. Recepția avea loc
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
nepăsătoare, inaccesibilă la fiorul infinitului, amândoi fără a fi Înregistrat În propria lor memorie experiența Înfricoșătoare a Întâlnirii aceleia - prima și ultima - cu Unul, cu En-Sof, cu Indicibilul. Cum să nu cazi În genunchi dinaintea altarului certitudinii? Eu priveam cu reculegere și teamă. În clipa aceea eram convins că Jacopo Belbo avea dreptate. Când Îmi vorbea de Pendul, puneam emoția lui pe seama unei aiureli estetice, a cancerului aceluia care Începea să prindă formă Încet, nelămurit În cugetul lui, transformând pas cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
De fapt, nici nu își dorea să scape de această imagine; sigur, dacă și-ar fi propus, ar fi putut face abstracție de omul care murise, cum fac toți criminaliștii. Dar moartea unui om merita cel puțin un moment de reculegere. Sachs nu făcea asta din spiritualitate sau din cauza vreunui respect abstract pentru morți. Nu, era pur și simplu pentru ea, astfel încât inima să reziste procesului de insensibilizare, un proces care se petrecea atât de des în această meserie. Își dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
să-i mai trimită scrisoarea (V. Voiculescu, Jurnal, în „Manuscriptum” nr. 1, 1978). Și scrie pentru sertar, ceea ce vor deveni Povestirile, Zahei orbul... Sunt parte din lucrările ce vor aparține așa- numitului „Rug Aprins”, urmare a frecventării întrunirilor spirituale, în reculegere, la mânăstirea „Antim” din București. Aici, la mănăstire, s-a întâlnit el cu frații săi întru credință și aspirații, pentru inițierea în tainele misticii și aprofundarea cunoașterii Rugăciunii lui Iisus. Ce înseamnă aceasta o spun specialiștii în problemă, dar o
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
blamau, numai ei știau dacă exista cu adevărat cineva care să fi ieșit neîntinat din acest infern al veninului, ei afirmau că da, exista, există, cu siguranță că da, cum altfel și rămâneau visători, extaziați ca într-un moment de reculegere, refuzau să rostească vreun nume, n-aveai decât să descoperi și singur, altfel n-ar mai avea nici un rost, care ar mai fi farmecul căutării?Ce vrei, să-ți vând eu pontul, mă, îi spuse într-o zi Alexe. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
unde obișnuiește să se joace de-a Che Guevara. Opoziția a văzut în ministru „contabilul providențial, născut din spuma mării, ca Afrodita“ și care a declanșat „epidemia portocalie“. În replică, puterea s-a ridicat în picioare, păstrând un moment de reculegere în memoria victimelor sistemului de sănătate din perioada PSD. În sfârșit, Eugen Nicolăescu a profitat de ultimul cuvânt pe care i-l dă procedura pentru a afirma că în Parlament bântuie „o epidemie de prostie“. Moțiunea a fost respinsă, însă
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
puțin nerecunoștința". Nici măcar o singură dată, când i-au fost publicate poemele în reviste de mare importanță, Nina Cassian nu a creditat traducerea Evei Feiler. Când Eva a murit de liposucție, în Israel, și s-a păstrat un moment de reculegere la Universitatea din New York, Nina a venit, anulând chiar și atunci acel cuvânt. V.P.: După această frază, ne oprim un pic, stimate domnule Stanley H. Barkan. Apreciez în mod deosebit cele relatate în legătură cu Nina Cassian. Pentru a nu rămâne un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
atenția câteva „teme și motive” (cum se mai scrie prin manualele școlare), mai bine-zis cuvinte-cheie ce definesc teritoriul imaginar circumscris propriei sensibilități. Zborul, dorul, norul, apa, clipa, iubirea, liniștea, moartea, lacrima etc. dezvoltă o dinamică interioară proprie, de risipire și reculegere, de evadare și regăsire, de căutare a spațiului virtual în care cântecul din inimă consună cu misterioasa cântare cosmică pe care voiau să o audă cei vechi. 166 Versurile au o anume concretețe: aceea a patosului, a chemării, a trăirii
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
atenția câteva „teme și motive” (cum se mai scrie prin manualele școlare), mai bine-zis cuvinte-cheie ce definesc teritoriul imaginar circumscris propriei sensibilități. Zborul, dorul, norul, apa, clipa, iubirea, liniștea, moartea, lacrima etc. dezvoltă o dinamică interioară proprie, de risipire și reculegere, de evadare și regăsire, de căutare a spațiului virtual în care cântecul din inimă consună cu misterioasa cântare cosmică pe care voiau să o audă cei vechi. 166 Versurile au o anume concretețe: aceea a patosului, a chemării, a trăirii
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ca trenul să ajungă În Basarabia s-a oprit În Gara Nicolina de la Iași. Era tocmai În zilele când În oraș zeci de mii de oameni sărbătoreau hramul Sfintei Paraschiva și condamnații priveau prin gratiile vagoanelor mulțimea În sărbătoare și reculegere creștină. După 13 zile și nopți În vagoanele ticsite până la sufocare, trenul a ajuns la Dnepropetrovsk iar părintele, din gară a fost dus cu targa la Închisoarea orașului. S-a Întâmplat că la Închisoarea orașului să funcționeze ca medic o
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
urmă, a dat fuga la doctor. Tânărul, vlăstar al neamului, subțirel, tras la obraz, cu privirile cercetătoare, intră zâmbind și începu a pune întrebări cu glas moale. Femeile răspundeau trudite, cu fețele ca de piatră. Iar jupitorul, în clipe de reculegere, înainte de a porni la crunta muncă a zilei, se trăsese într-un colț cu cele trebuitoare pentru rugăciune, și-și murmura în neștire silabele tremurate, bătându-se încet cu pumnul în dreptul inimii... Și Haia zăcea în perine, albă ca varul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Un cor prăpădit de bătrâni, dirijat de Dodo, se străduia din răsputeri să fie la înălțimea situației, în timp ce, în asistență, toți stăteau cu capetele plecate, așteptând să se termine corvoada, căci corvoadă era pentru ei, păstrând totuși o atmosferă de reculegere. Mai mult dintr-un spirit de prevedere decât din respect. Se gândeau că și ei aveau să fie într-o zi în locul mortului și nu le plăcea ideea că ar fi putut fi tratați atunci într-un chip jignitor. Reculegerea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
reculegere. Mai mult dintr-un spirit de prevedere decât din respect. Se gândeau că și ei aveau să fie într-o zi în locul mortului și nu le plăcea ideea că ar fi putut fi tratați atunci într-un chip jignitor. Reculegerea era un fel de poliță de asigurare că propria lor înmormîntare urma să fie cât de cât cuviincioasă. Se aduceau și coroane de flori cu panglică neagră pe care erau scrise cam aceleași cuvinte și pe care, după aceea, Dominic
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
marmură. Încă un motiv de recunoștință. Viața are de obicei eleganța să ne dezguste de ea înainte de a o părăsi, or eu o simțeam în acele momente arzând în mine aproape scandalos pentru o înmormîntare. Păstram a aparență cuviincioasă, de reculegere, cum se cădea într-o asemenea împrejurare, dar eram, mărturisesc, fericit uitîndu-mă la marea care strălucea și la valurile care se spărgeau foarte aproape de noi, îmbietoare și sfâșietor de tandre. Eu mă mai puteam bucura de toate astea! Simțeam și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a moralei în textura căreia este de descoperit unul dintre motoarele contemplative ale profundului mod de viață japonez. Ceaiul, aici, este omniprezent, ca și în insulele britanice. Diferența o face însă atitudinea indivizilor: silueta fragilă a japonezului respiră calm și reculegere în momentul în care mâinile îmbrățișează bolul, în vreme ce statura impozantă a englezului emană sentimentul burghez al celui îndrăgostit de propriile tabieturi. Mai simplu spus, un ocha ("ceai verde"; diferit de kocha sau "ceai negru") sorbit în Japonia te relaxează și-
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
a trecutului, își îngropase deja prietenul. Sigur, reluă el cu o mare amărăciune pe limbă, provenind, într-o oarecare măsură, și din ultimele picături de lichior, distinsul meu prieten mai trăiește, dar este ca și mort. Păstră un moment de reculegere, cu paharul gol pe inimă. Pe deplin mulțumit de coincidență, consulul reveni la ideea inițială privind în jos, la femeia care îl asculta cu un interes mult prea afișat ca să nu fie simulat, dar pe care el îl găsi de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
singur nasture și cu gulerul plin de mătreață. A fost pe vremea declinului său, când mărturisea că e încolțit cu vicleșug de o boală a sângelui. Spre sfârșitul unei vieți mizere el ne-a citit într-o liniște de pioasă reculegere, deși nici un om din sală nu putea să prindă vreun cuvânt. Se vedea doar mișcarea buzelor sale, mâna cu care întorcea paginile manuscrisului și brațul stâng cu cotul rezemat de catedră și cu pumnul în care își sprijinea capul, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
păstrăm viu. O misiune destul de grea, mai ales când ai destui În jurul tău care-ți pun bețe În roate. 5 iunie 2012 Ieri l-am așteptat Întreaga dupăamiază pe Silviu Claudiu Mihai, dar se pare că vestea mea legată de reculegerea textelor l-a făcut să renunțe la ideea de a publica. Și cum nu m-a sunat nici astăzi, nu-mi rămâne decât să-mi văd bucuros de ale mele. Am și făcut-o azi, când, după a treia Întâlnire
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
speculând drama eroului, care avea doar două zile de așa-zisă libertate. După nouă ani de detenție, de cumplite chinuri, simulări de execuții, venea de la casa părintească, venea de la mormintele părinților săi. Avea nevoie de liniște sufletească, de clipe de reculegere. Un oarecare, nu merită să-i pomenesc numele, zicea: „Trebuia, imediat ce a trecut Prutul, să sărute pământul. ”Domnilor!... Patriotul venea din Basarabia, de pe sfântul pământ românesc înstrăinat cu voia guvernanților. Nu venea din altă parte. Pământul Basarabiei merită să fie
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
de veac, dar nu si uitarea... Am revenit din depărtări, spre locul amintirilor noastre, unde se împleteau atunci speranțele cu învățătura, elanul cu tinerețea, spre a ne revedea, cei ce suntem încă... și a păstra, cu sfințenie împreună, o pioasă reculegere pentru neuitații profesori si apropiații noștri colegi... trecuți in lumea veșniciei. Aici, la vechea școala - Liceul de băieți “Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți, azi devenit Colegiu Național prin prestigiul său, este locul acelor începuturi colbuite, presărate cu greutăți si amintiri, dar
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93265]
-
să nu-mi fie frică de nici un angajament. Să ne rugăm în mod intens pentru ca aceasta să se împlinească pentru a putea exclama și noi cu bucurie: „E Domnul!” ÎN FAȚA CHEMĂRII În general acesta este momentul cel mai dificil al reculegerii, deoarece s-a făcut deja cu entuziasm un parcurs și începe să se simtă oboseala, și poate chiar se simte ispita de a ne întoarce acasă sau poate de a ne bucura de ceva distractiv. Să încercăm să ne apărăm
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
le-ați scris sunt însușite de însăși inima lui Isus în Biserică. 2. Cum să trăim în mod concret Sacramentul Reconcilierii? Eu aș recomanda - așa cum am făcut deja și cu alte ocazii - ca cel puțin cu ocazia Exercițiilor Spirituale, de reculegere, de liniște, de absență a altor urgențe, să se trăiască ca un colocviu penitențial. Colocviul penitențial reprezintă mărturisirea ordonată, cu diferența, totuși, să căutăm să distingem aceleași lucruri ceva mai mult. Colocviul se poate descrie prin trei momente fundamentale: într-
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
ca obiect poezia, altul având ca obiect critica. Frumos, dar greu! Nu mă simt în stare în ceasul de față, nici măcar de unul singur. Decalogul are un model sacru, veterotestamentar, și orice încercare a noastră de a-l îngâna reclamă reculegere. Momente propice. Așa încât, așteptându-le, am risca să nu putem încheia curând dialogul de față. (Revista "Conta", nr. 3, 2010) Cezar IVĂNESCU Ca poet român îi datorez lui Eminescu totul, așa cum le datorez părinților mei această particulară încarnare... Dragă Cezar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]