1,191 matches
-
suprafață și cea de profunzime a minciunii, în măsură să explice mecanismele unei "gramatici generatoare" a actelor înșelătoare; • analiza triadică (sintactică, semantică, pragmatică), vizînd relația contextual-formală instituită între semnul mincinos și alte semne (ne)mincinoase, legătura dintre minciună și obiectul (referențialul) supus pervertirii semantice, corespondența dintre semnele minciunii și actorii care operează cu ele; • analiza situațională, îngăduită de utilizarea hexagonului sau a grafului semiotic, cadru metodologic pe care studiul de față îl valorifică efectiv. Ne facem datoria să precizăm că toate
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
realitate, noua strategie de securitate o lărgește pentru a include atât individul, comunitățile, statul, cât și instituțiile și organizațiile internaționale din care statul român face parte. Altfel spus, premiselor realiste ale strategiei din 2006 le sunt adăugate presupoziții constructiviste vizînd referențialul securitizării. Principalele interese de securitate sunt identificate ca fiind: „integrarea deplină În Uniunea Europeană și asumarea responsabilă a calității de membru al Alianței Nord-Atlantice; menținerea integrității, unității, suveranității, independenței și indivizibilității statului român; dezvoltarea unei economii de piață competitive, dinamice și
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
un fel de punere în abis, naratorul unui alt text ; tu este fie naratorul, fie interlocutorul natural, cu diferența că dialogul real nu există ; el este cînd naratorul, cînd o non-persoană exterioară interlocuției, dar bucurîndu-se de un surplus de determinări referențiale. Iată cîteva exemple: Mi-a trimis un text bătut la mașină, ar vrea să-i public textul în jur nalul literar "pătrunjelul", mi-a scris cîteva cuvinte pe o carte poșta lă, e scriitor, a publicat mai multe cărți, spune
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și funcționa în afara practicii discursive (începând de la viața cotidiană până la microfizică). Fără această capacitate de exprimare a omului, de a „oglindi” și transforma lumea prin cuvânt, nu ar fi fost posibile cultura, știința, civilizația. Dezechilibrul se produce, însă, odată cu pierderea referențialului în practica discursivă, prin îndepărtarea de discursul „angajat ontologic”, clasic și apropierea de discursul postmodern. Discursul postmodern este un act discursiv cantonat într-un simplu joc al sensurilor, neangajat ontologic și caracterizat prin supralicitare lingvistică. Interacțiunea cu celălalt în orice
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
1978:194). Limbajul este mediator al acțiunii sociale, având în vedere că aceasta reprezintă acțiunea realizată împreună cu celălalt, prin celălalt, și asupra celuilalt, iar relația eu-celălalt este, prin excelență, mediată de limbaj. Limbajul este mediu al cunoașterii datorită dimensiunii sale referențiale, căci o secvență discursivă se referă la o stare de lucruri din lumea reală, pe care o reprezintă, reflectă cu un anumit grad de fidelitate, acest raport referențial fiind mediat de gândire. Așadar, un enunț prezintă un anumit conținut informațional
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
Limbaj și realitate, va spune că „esența semnificației unei propoziții este condiția ei de adevăr, adică acea proprietate a unei propoziții care, împreună cu realitatea, o face să fie adevărată sau falsă [...]; condiția de adevăr a unei propoziții depinde de proprietățile referențiale ale elementelor ei și de structura sa sintactică” (Devitt, 2000:32). Încercând să implice și sensul propoziției, autorul va afirma că: „semnificația unei propoziții înseamnă proprietatea ei de a reprezenta o anumită situație într-un anume fel, modul ei de
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
a limbajului la lume; a lumii la limbaj, combinarea lor și inexistența lor. (cf. Moeschler, 1999:61 și Romedea, 1999:30). Ne interesează, aici, prima variantă, anume direcția de adecvare a limbajului la lume. Aceasta se realizează la nivelul dimensiunii referențiale a limbajului, situație în care limbajul se ajustează astfel încât, în raportarea sa la lumea reală, să o reprezinte pe aceasta într-un mod cât mai fidel cu putință. Vanderveken, vorbind despre cuvinte și modul lor de adecvare la lucruri, va
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
putea fi înțeleasă. 3.5.4. Intenționalitatea cognitivă a locutorului Atunci când produce o secvență discursivă, locutorul este triplu orientat, spre locutor și spre lumea la care face referire în enunțurile sale, dar și spre propria producție lingvistică. La nivelul dimensiunii referențiale a limbajului, locutorul este în mod deosebit orientat spre lumea pe care o evocă în intervenția sa discursivă, dar nu este mai puțin adevărat că această „referință discursivă” stă pentru cineva sau este produsă pentru cineva. Putem spune, mai întâi
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
propusă de Searle și Vanderveken. Astfel, există patru direcții posibile de adecvare: a limbajului la lume, a lumii la limbaj, combinarea lor, inexistența lor. (cf. Moeschler, 1999:61 și Romedea, 1999:30). Adecvarea limbajului la lume este direcția specifică întrebuințării referențiale, asertive a limbajului, rolul acesteia fiind aceea „de a reprezenta modul de a fi a lucrurilor în lume”. Ajustarea lumii la cuvinte este o direcție proprie întrebuințării performative a instanțelor de discurs, scopul locutorului fiind acela de a transforma lumea
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
nu. Succesul sau eșecul depind, însă, de o serie de factori circumstanțiali, cunoscuți și sub numele de „condiții de reușită”, care se află mai mult sau mai puțin sub controlul locutorului. 4.5. Intenția practică a locutorului În cazul întrebuințării referențiale, constatative a limbajului, intenția locutorului este una teoretică, cognitivă vizând înțelegerea (interlocutorului) ca scop în sine. Locutorul, propunându-și doar captarea sensului, accederea prin limbaj la lumea referentului, de către interlocutor, și nu adeziunea acestuia, în vreun fel sau altul, la
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
neapărat dintre valorile cheii primare cu care se află în legătură. Conceptul de integritate referențială este unul din conceptele fundamentale, care asigură coerența datelor stocate în baza de date. În figura 2.2 se observă modul de acțiune a integrității referențiale. Atributul CNPAngajat din tabela Lucreaza nu poate lua valori decât dintre valorile atributului CNPAngajat din tabela Angajat. Cu alte cuvinte, nu se poate înregistra un angajat la un contract dacă angajatul nu este înregistrat în tabela Client. În figura 2
Baze de date financiar-contabile by Florin Mihai, Pavel Năstase, Andrei Stanciu, Bogdan Ionescu, Ilie Tamaş () [Corola-publishinghouse/Science/217_a_477]
-
atributului CNPAngajat din tabela Angajat. Cu alte cuvinte, nu se poate înregistra un angajat la un contract dacă angajatul nu este înregistrat în tabela Client. În figura 2.3 este prezentat un alt exemplu privind modul de acțiune a integrității referențiale. Atributul CUIClient din tabela Contract nu poate lua valori decât dintre valorile atributului CUIClient din tabela Client. Cu alte cuvinte, nu se poate înregistra un contract cu un client care nu este înregistrat în tabela Client. În notația utilizată în
Baze de date financiar-contabile by Florin Mihai, Pavel Năstase, Andrei Stanciu, Bogdan Ionescu, Ilie Tamaş () [Corola-publishinghouse/Science/217_a_477]
-
1:1 și 1:n au la bază respectarea restricțiilor de integritate referențială. Astfel, într-un tabel valorile pentru cheia externă trebuie să se regăsească în tabelul în care este definită cheia primară sau pot fi nule. În prezența integrității referențiale, mai întâi trebuie adăugate înregistrările în tabelul sursă, înainte de a putea adăuga o valoare pentru atributul celuilalt tabel pus în relație cu tabelul sursă. În plus, nu se poate șterge o înregistrare din tabelul sursă dacă celălalt tabel (cel legat
Baze de date financiar-contabile by Florin Mihai, Pavel Năstase, Andrei Stanciu, Bogdan Ionescu, Ilie Tamaş () [Corola-publishinghouse/Science/217_a_477]
-
opțiunea Hide Table, fie pur și simplu acționând tasta Delete după selectarea tabelului. Odată ce legătura dintre cele două tabele (în exemplul luat, tabelele Angajat și Lucreaza) a fost stabilită prin relaționare, se poate trece la operațiunea de creare a integrității referențiale. Această proprietate specifică bazelor de date relaționale permite introducerea datelor în atributul declarat cheie externă dintr-un tabel, doar dacă există o valoare corespondentă a atributului cheie primară dintr-un alt tabel legat. Această operație se declară prin selectarea casetei
Baze de date financiar-contabile by Florin Mihai, Pavel Năstase, Andrei Stanciu, Bogdan Ionescu, Ilie Tamaş () [Corola-publishinghouse/Science/217_a_477]
-
tabelă sau interogare (I want the lookup field to get the values from another table or query) sau introducerea unor valori fără preluare dintr-o tabelă sau interogare (I will type values that I want). Dacă se dorește realizarea integrității referențiale se optează pentru prima variantă (figura 4.44) . Al doilea pas al execuției asistentului Lookup Wizard (figura 4.45) este acela prin care utilizatorul alege din caseta de vizualizare tabelul sau interogarea din care urmează a fi preluate datele. În
Baze de date financiar-contabile by Florin Mihai, Pavel Năstase, Andrei Stanciu, Bogdan Ionescu, Ilie Tamaş () [Corola-publishinghouse/Science/217_a_477]
-
angajatului, în loc de codul său numeric personal. Ultimul pas (figura 4.49) al execuției asistentului Lookup Wizard constă în atribuirea unui nume atributului de legătură între cele două tabele (What label would you like four your lookup field?) și activarea integrității referențiale prin activarea casetei de validare Enable Data Integrity. Odată activată integritatea referențială, utilizatorul poate opta pentru operațiuni de ștergeri în cascadă (Cascade Delete) - în sensul în care dacă o realizare din tabelul sursă este ștearsă, atunci toate realizările din tabelul
Baze de date financiar-contabile by Florin Mihai, Pavel Năstase, Andrei Stanciu, Bogdan Ionescu, Ilie Tamaş () [Corola-publishinghouse/Science/217_a_477]
-
în sensul în care dacă o realizare din tabelul sursă este ștearsă, atunci toate realizările din tabelul legat prin atributul comun vor fi șterse) sau pentru ca această operațiune să fie restrictivă (Restrict Delete). Încheierea acestui proces de definire a integrității referențiale prin intermediul unui atribut comun care leagă două tabele are loc prin operațiunea de salvare a tabelului pentru care a fost activată proprietatea Lookup Wizard. Figura 4.50 ilustrează proprietățile atributului CNPAngajat (de tip Lookup Wizard), care a devenit Combo Box
Baze de date financiar-contabile by Florin Mihai, Pavel Năstase, Andrei Stanciu, Bogdan Ionescu, Ilie Tamaş () [Corola-publishinghouse/Science/217_a_477]
-
sensuri pe care o construiesc articolele poetului. Suntem convinși că abandonarea declarativă a clișeelor, a locurilor comune în analiza operei eminesciene, nu anulează pericolul elaborării altor scheme vide, insipide, de interpretare. De aceea, avem în vedere o permanentă raportare la referențialul evenimențial al textelor, la orizontul social, politic și istoric al veacului al XIX-lea care oferă sursa tematică a articolelor. Abordarea unei viziuni integratoare asupra limbajului politic eminescian, prin corelarea tuturor dimensiunilor actului de comunicare pe care îl presupune publicistica
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
limbajului în scopul legitimării acțiunii politice, literatura de specialitate evidențiază că, în domeniul politicii, manifestările discursive devin o alternativă la violența fizică. Specificul comunicării politice este conferit nu atât de adecvarea la adevăr, cât, mai degrabă, de reconstruirea și reconfigurarea referențialului politic, potrivit intențiilor persuasive ale locutorilor. Cercetarea comunicării politice a evidențiat necesitatea elaborării unor modele comunicaționale apte să evidențieze parametrii comunicării politice și relațiile pe care le dezvoltă aceștia. Astfel, potrivit modelului informațional 2, comunicarea se reduce la un transfer
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
axa subiectivă, a subiecților implicați în procesul de comunicare (emițător, receptor), și axa obiectivă, a obiectului comunicării (referent) și a mijloacelor de comunicare (cod), are următoarea configurație: Figura 1. Paradigma comunicării politice Cod/ Limbă Canal Emitent politic Mesaj politic Receptor Referențial politic Pe lângă reprezentarea parametrilor comunicării politice, modelele comunicaționale au meritul de a evidenția relațiile potențiale care se stabilesc între aceștia și natura interacțională a manifestărilor discursive din domeniul politic. Specificul comunicării politice este generat de statutul interlocutorilor, aflați pe poziții
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ocultând aspectele dezavantajoase; b) dramatizarea: ține de asumarea unor roluri în cadrul comunicării politice, în măsura în care politicianul vorbește în numele unei grupări politice, al unei ideologii, iar publicul receptor, potențialul electorat, impune adoptarea și promovarea unor atitudini, valori și credințe specifice; c) reconstrucția referențialului politic: dincolo de transmiterea unor conținuturi, emitentul politic este interesat de modalitatea în care sunt prezentate actele politice. În acest sens, comunicarea politică are un rol eminamente mistificator, modificând, reinterpretând evenimentele politice, evitând asumarea unor adevăruri sociale, prin apelul la eufemism
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
politică. Având ca scop gestionarea vieții colective, politica recurge la semne pentru a face sensibile recunoașterile și reprezentările și pentru a conferi coerență socialului. Mai mult decât cunoașterea a ceea ce se întâmplă, omul politic este interesat de formele sub care referențialul politic este reprezentat. Definindu-se printr-o serie de raporturi de forță, politica constituie un tărâm al medierii, "spațiul public în care vorbirea înlocuiește armele sau devine ea însăși un alt fel de armă"34. În acest sens, acțiunea politică
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
comunicare în care apare și nu de conținuturile vehiculate. Din această perspectivă, Patrick Charaudeau 39 distinge trei ipostaze de utilizare a limbajului politic: * limbajul politic ca sistem de gândire; * limbajul politic ca act de comunicare; * limbajul politic în calitate de comentariu al referențialului politic. Adjectivul calificativ politic are, în viziunea lui Jean-Marie Denquin, rolul de a opune un tip de limbaj altor limbaje, iar în cazul manifestărilor discursive care nu prezintă caracter politic prin vocabular, prin temă sau retorică, calificarea se va face
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
la paradigma mecanismelor structurale și funcționale ale manifestărilor discursive din spațiul politic. Limbajul politic este în fond limbajul specific comunicării politice, mijloc de exprimare a evenimentelor de pe scena politică, dar și a afinităților politice ale locutorului, spațiu de reconstrucție a referențialului politic, prin prisma intereselor politice ale emitentului, suport al ideologiei, al valorilor și credințelor, instrument de manipulare, prin inculcarea de atitudini și valori noi auditoriului. Caracteristicile limbajului politic Limbajul politic nu reprezintă un ornament, o suprastructură, ci este constitutiv acțiunii
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
etc.); * funcția de incitare și mobilizare; * funcția de legitimare a guvernanților și grupărilor politice, a instituțiilor politice și a deciziilor acestora. Nina-Aurora Bălan propune drept funcții ale limbajului politic: funcția structurantă (în sensul în care fiecare discurs politic urmărește reorganizarea referențialului politic, în vederea obținerii unor efecte particulare asupra receptorilor); funcția decizională (în măsura în care în domeniul politic parler c'est faire); funcția pedagogică (caracteristica discursului politic este aceea de a furniza informații, cel puțin la nivel teoretic, dar și de a genera adeziunea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]