17,529 matches
-
al construcției mitului-schemă. O analiză exemplară precum lectura gestei lui Asdiwal, bazată pe analiza variantelor mitului indienilor de pe coasta de nord a Pacificului (Anthropologie structurale II, 1973) evidențiază simultan conceptele operatorii ale analizei structurale și legăturile dintre discursul mitic și referentul său (situația reală sau fragmentele de real pe care mitul le prelucrează). Într-o ordine crescîndă de abstractizare, realitatea mitică este decupată în patru nivele de manifestare: nivelul geografic, tehnico-economic, sociologic și cosmologic. Aceste distincții permit ordonarea substanței semantice a
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
o segmentare neomogenă a spectrului culorilor:vechii celți / vs/ de limbile actuale). Salutînd definirea semnului ca arbitrar, Émile Benveniste (1939, Nature du signe linguistique) îl contrazice însă pe Saussure în interpretarea noțiunii de arbitrar pe care o corelează relației semnificant/referent (cf. celebra frază saussuriană "Cuvîntul cîine nu mușcă") și nicidecum legăturii semnificant/semnificat care este o relație necesară, o "consubstanțialitate". De fapt, însuși Saussure evidențiase indisociabilitatea celor două entități ale semnului în pregnanta metaforă a foii de hîrtie cu rectoul
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
aliquid stat pro aliquo, este deci o relație triadică dependentă de cele trei categorii: ale primității, secun-dității și terțității, altfel spus, categoria calității posibile, existenței reale și a gîndirii mediatoare (C.P.1.530). Vîrfurile A (semnificant), B (semnificat) și C (referent) sînt în acord cu analiza tradițională a semnificației (exprimată de pildă în maxima scolastică): vox semnificat rem mediantibus conceptibus (St. Ullmann, 1957: 71). Relația indirectă între A și C (mediată de concept) este indicată în diagramă printr-o linie punctată
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
concept) este indicată în diagramă printr-o linie punctată. Aceste elemente au fost controversate în istoria lingvisticii, unii cercetători au considerat semn lingvistic doar semnificantul (A). Alții au introdus solidaritatea A+B (Saussure). În sfîrșit, Peirce prin introducerea noțiunii de referent (C) a permis explicarea oricărei practici semiotice (atît lingvistice cît și non lingvistice). interpretant (Peirce) referință (Ogden-Richards) Sinn (Frege) intensiune (Carnap) designatum (Morris, 1938) significatum (Morris, 1946) semnificat (Saussure) conotație (Stuart Mill) imagine mentală (Saussure, Peirce) conținut (Hjelmslev) stare de
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
1984). Accentul saussurian este paradigmatic și spațial, cel peircian este sintagmatic, dinamic, temporal, ceea ce nu exclude însă existența categoriei polare: contextualizarea prin conceptul saussurian de vorbire și sistematica repertoriului de semne în numeroasele clasificări peirciene. 4.2. Semn și/sau referent Dacă pentru lingvistica saussuriană semnul de natură diadică rezultă din reuniunea semnificantului și semnificatului, pentru lingvistica anglo-americană semnul este o entitate ternară (cf. Ogden-Richards, Peirce, Morris, Sebeok, Lyons), ale cărui componente sînt: * semnificantul (representamen la Peirce, simbol la Ogden-Richards); * semnificatul
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
din reuniunea semnificantului și semnificatului, pentru lingvistica anglo-americană semnul este o entitate ternară (cf. Ogden-Richards, Peirce, Morris, Sebeok, Lyons), ale cărui componente sînt: * semnificantul (representamen la Peirce, simbol la Ogden-Richards); * semnificatul (interpretant la Peirce, referință la Ogden-Richards) și * realitatea denotată (referent la Ogden-Richards, obiect la Peirce). Modelul saussurian a contribuit la evacuarea realului în afara limbajului, constituit astfel ca domeniu închis (în raport cu realul extralingvistic) și omogen din punct de vedere teoretic (cei doi termeni ai semnului fiind de natură psihică). Dar introducerea
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
obiect la Peirce). Modelul saussurian a contribuit la evacuarea realului în afara limbajului, constituit astfel ca domeniu închis (în raport cu realul extralingvistic) și omogen din punct de vedere teoretic (cei doi termeni ai semnului fiind de natură psihică). Dar introducerea noțiunii de referent lărgește sfera semnului (semnul saussurian era semnul lingvistic prin excelență) și poate da seamă de funcționarea oricărei practici semiotice (fie ea lingvistică sau nonlingvistică). De fapt orice discurs se structurează în raport cu referentul extern-real sau imaginar, abstract sau concret ("Cuvîntul semn
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
fiind de natură psihică). Dar introducerea noțiunii de referent lărgește sfera semnului (semnul saussurian era semnul lingvistic prin excelență) și poate da seamă de funcționarea oricărei practici semiotice (fie ea lingvistică sau nonlingvistică). De fapt orice discurs se structurează în raport cu referentul extern-real sau imaginar, abstract sau concret ("Cuvîntul semn va fi utilizat pentru a denota un obiect perceptibil sau numai imaginabil sau chiar neimaginabil într-un anume sens" C.S. Peirce, C.P. 2.230) și cu referentul intern (universul discursului, intertextul). Pentru
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
orice discurs se structurează în raport cu referentul extern-real sau imaginar, abstract sau concret ("Cuvîntul semn va fi utilizat pentru a denota un obiect perceptibil sau numai imaginabil sau chiar neimaginabil într-un anume sens" C.S. Peirce, C.P. 2.230) și cu referentul intern (universul discursului, intertextul). Pentru Saussure, semnul lingvistic reunește un concept și o imagine acustică, un semnificat și un semnificant (CLG:85 ) într-o asociere arbitrară, în timp ce simbolul cunoaște un "rudiment de legătură naturală între semnificant și semnificat" (CLG: 87
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
finalul unui proces educativ. Contiguitatea naturală a indicelui îl plasează la baza procesului de semnificare; "în aculturarea individului, indicii sînt primele semne, ei reprezentînd modul comuniunii și al contactului" ( D.Bougnoux,1991:50). Ca fragment prelevat din obiect, indicele prezintă referentul prin mecanismul metonimiei; referința sa este autoreferențială; de aici și ambiguitatea indicilor de tip "eu", "aici", "acum" (cu referenți diferiți în contexte diferite). Dacă semnul iconic se adaugă lumii, indicele este prelevat prin detașare metonimică... "De aici caracterul artificial al
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
sînt primele semne, ei reprezentînd modul comuniunii și al contactului" ( D.Bougnoux,1991:50). Ca fragment prelevat din obiect, indicele prezintă referentul prin mecanismul metonimiei; referința sa este autoreferențială; de aici și ambiguitatea indicilor de tip "eu", "aici", "acum" (cu referenți diferiți în contexte diferite). Dacă semnul iconic se adaugă lumii, indicele este prelevat prin detașare metonimică... "De aici caracterul artificial al semnelor iconice (cu excepția umbrelor și reflexelor în oglindă) și indiferența animalelor față de aceste simulacre" (D. Bougnoux, 1991:51). Semnele
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
indicial rematic nu face decît să indice o prezență (plînsul sau strigătul disperat al cuiva, o nenorocire; doliul, un deces în familia celui care îl arborează, iar pronumele personale, persoanele care îl folosesc în context). Sinsemnul dicent ține locul unui referent care îl afectează direct (girueta mișcată de vînt, urma pașilor imprimată pe sol etc.). Legisemnul iconic atribuie unei calități caracterul de generalitate (de la o figură geometrică, cercul caracterizat prin "circularitate" la un model sau arhetip: Père Goriot, "icon" al părintelui
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
și semne non caracterizante (semnele indiciale). Într-adevăr, indicele nu caracterizează ceea ce denotă și nu este similar obiectului denotat, el este realmente afectat de obiectul la care trimite (C.P. 2.248). Dacă semnele iconice și simbolice reprezintă analogic sau nu referentul, semnele indiciale implică prezența obiectului cu care se află într-o relație concretă de contiguitate (fumul față de foc, febra față de boală etc.). Pe lîngă implicația de existență, indicialitatea se distinge de iconicitate și simbol prin ponderea sporită a non textualității
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
indicialitate Actualizare Cod Raport referențial oral scris homo materialitate hetero-ma-terialitate LINGVISTICA paralingvistică intonație + + propriu-zisă deixis-ul + + + FIGURATIVĂ săgeți, vectori + + OSTENSIVĂ primară obiectul real + gestul indicării + secundară urme, amprente, simptome, urme fotografiate + + + + + + + Ca și iconicitatea, indicialitatea cunoaște o gradație în raportul față de referent (așa cum o mică fotografie în alb și negru a Giocondei seamănă mai puțin cu modelul real decît tabloul celebrului pictor italian, la fel fotografia unor amprente este o "îndepărtare" de referent, o indicialitate secundară). 4.4.3. Simbolizare. Prin simbol
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
și iconicitatea, indicialitatea cunoaște o gradație în raportul față de referent (așa cum o mică fotografie în alb și negru a Giocondei seamănă mai puțin cu modelul real decît tabloul celebrului pictor italian, la fel fotografia unor amprente este o "îndepărtare" de referent, o indicialitate secundară). 4.4.3. Simbolizare. Prin simbol vom înțelege semnul al cărui caracter reprezentativ rezidă în faptul că există o regulă care îi determină interpretantul. Toate cuvintele, propozițiile, cărțile și celelalte semne convenționale sînt simboluri (C.P. 2.292
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
cercuri îndreptate spre vorbitor pentru a reprezenta evoluția (internă) a gîndirii Parcursul Cele două palme față în față se apropie Condensarea (G. Calbris, D. Porcher 1989: 199) Gestul se înscrie într-un parcurs semiotic infinit permițînd în egală măsură concretizarea referentului (gesturile iconice de reprezentare a formei și dimensiunilor obiectului), interpelarea interlocutorului (gesturile indiciale de avertizare, ordin și ostensiune), dar și expresivitatea mesajului. Gestul permite trecerea de la accepțiunea concretă și figurată la cea abstractă a cuvîntului atît în plan sincronic (metaforă
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
permite trecerea de la accepțiunea concretă și figurată la cea abstractă a cuvîntului atît în plan sincronic (metaforă, locuțiune figurată), cît și în plan diacronic (etimologia concretă a cuvîntului devenit abstract", G. Calbris, 1989: 209). Gestul poate ilustra în egală măsură referenți concreți (casă, cărare, tunel etc.), cît și referenți abstracți. Este semnificativ faptul că același semnificant gestual poate trimite și la sensul propriu și la cel figurat. Sensul propriu Sensul figurat Palmele față în față la oarecare distanță evocă: i) o
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
cea abstractă a cuvîntului atît în plan sincronic (metaforă, locuțiune figurată), cît și în plan diacronic (etimologia concretă a cuvîntului devenit abstract", G. Calbris, 1989: 209). Gestul poate ilustra în egală măsură referenți concreți (casă, cărare, tunel etc.), cît și referenți abstracți. Este semnificativ faptul că același semnificant gestual poate trimite și la sensul propriu și la cel figurat. Sensul propriu Sensul figurat Palmele față în față la oarecare distanță evocă: i) o cărare ii) o operă Mîna care indică plonjarea
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
componențială, iar în plan sintactic analiza distribuțională. ANALOGIE (din gr. "analogos" = proporțional). Se referă la lucruri ce prezintă un anumit grad de similaritate (situații analoge, imagini analoge etc.). Analogia este esențială în semiotica vizuală (în definirea gradelor de iconicitate în raport cu referentul reprezentat) și în semiotica lingvistică (în cazul instaurării și interpretării izotopiilor). ARBITRAR În teoria lui Ferdinand de Saussure arbitrarul caracterizează raportul nemotivat instaurat între semnificatul și semnificantul ce constituie semnul lingvistic (faptul că același obiect al lumii reale se numește
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
psihologic (privitor la intențiile, credințele, dorințele interlocutorilor). CONȚINUT (opus lui expresie) În teoria glosematică a lui L. Hjelmslev, conținutul se opune expresiei precum semnificatul semnificantului. Uniunea celor două planuri sau semioza privește însă selectarea din cele patru componente: substanța conținutului (referentul), forma conținutului (structurarea acestui conținut conform unei intenții de comunicare), forma expresiei (o anumită realizare fonică sau grafică) și substanța expresiei (masa amorfă, nestructurată a materialului sonor) doar a formei conținutului și a formei expresiei, constitutive ale semnului lingvistic. CONVENȚIE
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
nu apar anumite reluări la nivel fonetic, morfologic, semantic). Grație redundanței, un cod poate fi mai economic, adică poate transmite un maximum de informație cu un minimum de semne. Redundanța reprezintă condiția sine qua non a transmisibilității și inteligibilității mesajului. REFERENT Acest termen desemnează al treilea element al semnului (compus din semnificant, semnificat, referent sau în terminologia lui Peirce din representamen, interpretant, obiect). Obiectul trimite ("referă") la lumea evocată (existentă sau doar imaginată). Referentul poate fi deci real sau imaginar (Pegas
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
poate fi mai economic, adică poate transmite un maximum de informație cu un minimum de semne. Redundanța reprezintă condiția sine qua non a transmisibilității și inteligibilității mesajului. REFERENT Acest termen desemnează al treilea element al semnului (compus din semnificant, semnificat, referent sau în terminologia lui Peirce din representamen, interpretant, obiect). Obiectul trimite ("referă") la lumea evocată (existentă sau doar imaginată). Referentul poate fi deci real sau imaginar (Pegas, omuleții verzi din narațiunile science-fiction). REPRESENTAMEN Pentru Peirce representamenul este aspectul material, sensibil
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
qua non a transmisibilității și inteligibilității mesajului. REFERENT Acest termen desemnează al treilea element al semnului (compus din semnificant, semnificat, referent sau în terminologia lui Peirce din representamen, interpretant, obiect). Obiectul trimite ("referă") la lumea evocată (existentă sau doar imaginată). Referentul poate fi deci real sau imaginar (Pegas, omuleții verzi din narațiunile science-fiction). REPRESENTAMEN Pentru Peirce representamenul este aspectul material, sensibil al semnului (semnificantul lui Saussure). RETORICA Studiul comunicării persuasive și al efectelor de sens. Acționînd la nivel discursiv, dar și
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Structuralismul danez. Contribuția lui L. Hjelmslev ................. 72 3.4. Trăsăturile caracteristice ale limbajului ..................................... 75 4. CHARLES SANDERS PEIRCE ȘI MODELUL TRIADIC AL SEMNULUI 78 4.1. Charles Sanders Peirce. Modelul semnului și al semiozei ........ 78 4.2. Semn și/sau referent ................................................................... 84 4.3. Taxinomia peirciană .................................................................. 86 4.4. Iconicitate/indicialitate/simbolizare ....................................... 95 4.4.1 Iconicitate ................................................................................. 95 4.4.2. Indicialitate ............................................................................. 97 4.4.3. Simbolizare ............................................................................. 99 PARTEA A DOUA. SEMIOTICI REGIONALE ........................... 103 5. SEMIOTICA NARAȚIUNII ..................................................... 105 5.1. Revalorizarea
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
cuprinde parodii ale aproape tuturor genurilor și stilurilor ("limbajelor", după expresia formaliștilor ruși), ridiculizând, uneori malițios, textul de origine. Ghilimele intenționale nu lipsesc din nici un roman parodic latin; atunci când parodia apare doar secundar, când întâlnim, de pildă, texte lirice cu referent literar specificat, ele sunt anunțate prin vocea naratorială. Când se parodiază episoade epopeice cunoscute, același narator pus pe șotii ne avertizează în privința modelului, iar principalii protagoniști ale acestora îi portretizează, sub o formă sau alta, pe cei deja amintiți, precum
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]