1,067 matches
-
lăsând timp pentru explicații, comentarii și clarificări. Desigur, putem și să ne pregătim foi înaintea lecției, pentru a economisi timp. Ca sfat, când documentați ceea ce spun studenții și când notați pe flipchart, este bine să notați cuvintele lor, nu să reformulați cu cuvintele dumneavoastră decât în urma negocierii cu ei (de exemplu, „Adică vreți să spuneți...”; astfel, cel ce notează deține controlul). Dar nu este ușor să scriem citeț și repede, fără greșeli. Important este să scriem citeț, ordonat, să dăm instrucțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
nu trebuie doar vizitată, precum am fi în căutarea ei, viața este ea însăși în noi prin prin frumos și iluzoriu... restul este materia vieții, ea însă pare mai mult decât oricând, starea de a fi om, de a te reformula... Tudor Istodor Răzvan și Alexandra Lefter Cri-Cri Un film poematic ce deschide spre reflexivă analiză tema căutătorului de ideal, o acțiune ce nu provoacă empatie dar care provoacă nedumerire și emoție prin imagini dinamice ale vieții și metafore ale sufletului
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
politici publice, statul, va fi analizată din această perspectivă. Concluzia va fi că forma actuală și cea mai eficientă a instituției de guvernământ, democrația, are o tendință structurală către ineficiență, dacă este tratată independent. Prin urmare, Întrebarea inițială va fi reformulată, În sensul găsirii unei alternative mai eficiente decât cea guvernamentală. Celălalt candidat ce va fi analizat este instituția pieței. Totuși, tratată de asemenea independent, va reieși că instituția pieței are și ea o tendință structurală către ineficiență. În continuare, se
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
ar putea să o eclipseze sau să o Înlocuiască În mod activ pe cealaltă. Jordan, Wurzel și Zito (2005, p. 481) etichetează cele patru tipuri de interacțiune, drept coexistență, fuziune, competiție și Înlocuire. Revenind la problema politicilor publice, am putea reformula definiția acestora, Înlocuind sintagma „activitate guvernamentală” cu „activitate de guvernanță”. Însă un aspect foarte important este tocmai faptul că cele două forme de guvernare pot fi ambele corelate cu partea a doua a definiției politicilor publice, care se referă la
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
guvernamentală” cu „activitate de guvernanță”. Însă un aspect foarte important este tocmai faptul că cele două forme de guvernare pot fi ambele corelate cu partea a doua a definiției politicilor publice, care se referă la satisfacerea preferințelor cetățenilor. Astfel, putem reformula definiția politicilor publice la un nivel mai general: Politicile publice sunt acțiunile colective ce au ca scop satisfacerea preferințelor cetățenilor, indiferent dacă sunt de tip guvernamental, de guvernanță sau de alt tip. Politicile publice sunt definite ca acțiuni colective, excluzând
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
rolul de furnizor de politici publice, statul, a fost analizată din această perspectivă. Concluzia a fost că forma actuală a instituției de guvernământ, democrația, dacă este tratată independent, are o tendință structurală către ineficiență. Prin urmare, Întrebarea inițială a fost reformulată, În sensul găsirii unei alternative mai eficiente decât cea guvernamentală. Celălalt candidat a fost instituția pieței. Totuși, tratată, de asemenea, independent, instituția pieței are și ea o tendință structurală către ineficiență. În continuare, am analizat modalitatea În care aceste două
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
formale, iar inițiativele de a impune astfel de norme și reguli fără a ține cont de creșterea În necesarul de efort pe care ele o pretind de la oameni explodează Într-un număr și volum de efort cerut. Problema poate fi reformulată În felul următor: cum anume trebuie să fie sistemul de relații dintre constituenți, politicieni și administrație, astfel Încât parcurile să fie totuși construite dar volumul total al efortului impus indivizilor să fie minim? Sau, cu alte cuvinte, cum concepem sistemul astfel Încât
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
birocratică și economică ex-socialistă, dublată de structurile fostelor servicii secrete -, s-au redistribuit, devenind actorii-cheie ai noului stat, ai partidelor care Își dispută puterea și ai sferei economiei private. În consecință, statul, piața, sistemul politic și economia privată s-au reformulat În anii ’90 Într-o atmosferă antietatistă a schimbării de sistem, care nu a dus la o departajare clară Între stat și societate, În sens neoliberal, ci a creat forme hibride și rețele subterane de interese și presiune asupra unei
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
celor 18 state care îl ratificaseră deja, cât și celor care nu l-au mai ratificat, dar care nu aveau nimic împotriva lui. Pentru a fi acceptate de statele care aveau obiecții împotriva Tratatului, unele dintre textele preluate au fost reformulate sau interpretate de o manieră mai precisă prin adoptarea a 50 de Declarații ale Conferinței Reprezentanților Guvernelor Statelor Membre (Bruxelles, 23 iunie 2007). 3. Germania un președinte potrivit la momentul potrivit La preluarea președinției Uniunii Europene pentru prima jumătate a
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
sorginte orientală, cât și pentru cea a romanelor cavalerești occidentale. Istorii sau nuclee narative care au circulat în timp și în diverse culturi, texte cu funcții magice sporite de emergența miraculosului creștin, cărțile populare au fost adaptate și pe alocuri reformulate în spiritul tradiției locului, dar tot pe schemele unei gândiri arhetipale. O primă sursă a acestei literaturi poate fi identificată în forma magiei populare "teoretico-practicistă" (Ciobanu 97) din cărțile de prevestire și de ghicit (Astrologhie, Gromovnic, Obrociri de zile, Cărți
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
literaturii. Volumele Istoria blestemului, Voievodul dincolo de sala tronului sau Văduvele... sunt, în fapt, istorii culturale scrise cu/din fragmente din textele considerate până atunci ca fiind "incontestabila literatură". Autorul nu poate reveni nicicum asupra operei de tinerețe pentru a o reformula. "Stilistica" propriului sistem cultural, care lua în calcul, spre exemplu, o renaștere locală, fie ea și isihastă, în trena marilor renașteri bizantine, avea cândva tonuri înalte, sobre, oratorice. Când metoda se schimbă, istoricul literaturii devine istoric literar și trece din
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
re)formulate în așa fel încât să nu-și aneantizeze propriile lor "date" și propriile lor predeterminări: desigur, analitice și dialectice, adică de natura dictaturii judicativului. Problema care o vizează pe aceasta din urmă are încă șansa de a fi reformulată în așa fel încât să fie cel puțin relaxate convențiile analitice și dialectice; totuși, numai după ce dictatura judicativului își va fi dezvăluit ea însăși, supusă unei reducții fenomenologice, rădăcinile și, totodată, limitele în reglarea oricărui tip de discurs, sau a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
au valabilitate înlăuntrul dictaturii judicativului. De aceea, ele constituie încă fapte originare pentru orice nou discurs pe teme privind legătura dintre cuvânt și lucru, despre adecvarea cuvintelor la lucruri și a enunțurilor la stările de lucruri. Dar oricum ar fi reformulată această problemă respectând în mai mare sau în mai mică măsură convențiile judicativului constitutiv -, recursul la logos este necesar: pentru că acesta reprezintă faptul originar nu doar al dictaturii judicativului, ci și al altor căi posibile pentru gândirea, rostirea și făptuirea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pragmatic, de "situația" sa prearistotelică. Pe de altă parte, Heidegger nu se poate rupe de condiționările istoric-spirituale, filosofice, proprii orizontului său cultural; este cuprins el însuși, cu acest orizont cultural, în gândurile sale care alcătuiesc, împreună cu câteva întrebări filosofice esențiale, reformulate de el, ontologia fundamentală, care are drept scop refacerea stării de deschidere a Dasein-ului, a adevărului ființei acestuia. Poate de aici vine și motivația de a păstra într-un anume echilibru sensurile judicativ-constitutive și pe cele non-judicative. Potrivit proiectului său
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
către faptele non-judicative, în afara celei corespunzătoare tematizării nimicului. Și, mai mult, nu ar trebui, pe baza experimentelor filosofice evocate mai sus, să încercăm să scoatem ideea preeminenței umanului de sub constrângerile judicative fapt neîmplinit în filosofiile celor numiți pentru a o reformula non-judicativ? Preeminența judicativă a ființării conștiente conduce către singurătatea și singularitatea (ființială) a omului; de aici, poate, chiar dificultatea constituirii sensului de Celălalt și, în urmare, a ființării sale. Sau poate că singurătatea și singularitatea conduc spre această preeminență, cu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în cazul sensurilor celor două elemente ale aspectului alethic, "este" și timpul, lucrurile sunt mai complicate. Oricum, voi încerca o lămurire a lor în contextul aplicării reducției judicative a dictaturii judicativului la timporizarea verbului, în scopul de a tematiza și reformula problema reflexivității temporale a ființării deschise către Celălalt moment suspendat de discuția asupra fenomenului reformalizării logos-ului -, prin care sunt aduse în față, pentru o donație de sens, ființarea (prezentuirea prezentului verbului), ființa ființării (prezentuirea ca chemare a trecutului verbului
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
bunăstare socială greoaie și regimuri regulatorii alambicate, care, spun unii, perpetuează stagnarea economică, critici din guvern, industrie și societatea civilă sunt Încleștați Într-o bătălie ideologică acerbă dacă regulile care guvernează activitățile de muncă, comerciale și profesionale trebuie să fie reformulate, iar dacă da - cum. Politicienii și liderii din mediul de afaceri și laboral se ceartă În privința unor chestiuni cum ar fi o politică laborală flexibilă, micșorarea taxelor, rescrierea regulilor care guvernează alocațiile pentru bunăstare socială și pensii și alinierea politicilor
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Nom.−Ac. sunt atestate în toate limbile ergative. Acestea reprezintă sisteme "scindate", în care proprietățile de acord și de Caz pot oscila între sistemul acuzativ și sistemul ergativ, de unde și posibilitatea existenței partiției personale și a partiției aspectuale. Nash (1998a) reformulează definiția ergativității, pentru a elimina distincția morfologic/sintactic: o limbă este ergativă dacă tratează obiectul unui verb tranzitiv și subiectul unui verb intranzitiv în același fel, dar diferit de subiectul verbului tranzitiv; o limbă este acuzativă dacă obiectul unui verb
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
rolurile tematice și Cazurile ar fi disociate (motiv pentru care atât Cazul inerent, cât și cel structural pot explica situația din bască). Laka (2006: 390) menține deci ipoteza lui Levin (1983): Cazul este un fenomen de D-Structură în bască, reformulând-o: Cazul e inerent, legat de rolurile tematice. Legate (2006b: 143) analizează partiția ergativă din warlpiri și rolul absolutivului în sistemul cazual, după eliminarea absolutivului ca un Caz distinct 37. În warlpiri, absolutivul poate fi redus atât la nominativ (subiectul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
care denumesc evenimente având cauză internă și cele având cauză externă, autoarele citate au arătat, pentru engleză, că majoritatea verbelor inacuzative de schimbare de stare au cauză externă și doar câteva au cauză internă. Pentru română, observația ar putea fi reformulată astfel: majoritatea (toate cele derivate) pot avea cauză externă, dar pentru realizarea schimbării de stare este nevoie de anumite proprietăți ale subiectului verbului ergativ, respectiv ale obiectului verbului corespondent tranzitiv. De exemplu, în cazul unor verbe primare: este nevoie de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de ani (inergativ); *om trăit 100 de ani Ion trăiește la țară (inacuzativ); om trăit (toată viața) la țară. Observația că, în engleză, anumite verbe care exprimă configurația spațială acceptă utilizarea tranzitivă (vezi supra, 3.2.2.2.) poate fi reformulată mai "tare" pentru română: majoritatea verbelor (cele derivate) din această subclasă semantică acceptă alternanța cauzativă. 3.3.2.3. Mișcare direcționată: ● reflexive: a se apropia, a se cățăra, a se clinti, a se cocoța, a se deplasa, a se duce
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Burzio în privința faptului că același mecanism este responsabil de absența Cazului acuzativ din structurile pasive și din cele cu verbe inacuzative. Ipoteza lui Burzio, conform căreia inacuzativele și pasivele nu pot atribui Caz structural este prea puternică, dar poate fi reformulată astfel: nu pot atribui Caz structural subiectului, dar pot atribui celui de al doilea argument NP. Regula propusă de Woolford explică diferența dintre pasivele simetrice (ambele obiecte se pot pasiviza − norvegiană, suedeză) și pasivele asimetrice (numai un obiect se poate
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
primare nu se pot pasiviza; în GALR (Pană Dindelegan 2008e [2005e]: 147/145) se arată că, dintre ergative, numai cele nonreflexive cu subiect uman pot apărea la diateza impersonală. Analizând comportamentul verbelor inacuzative inventariate în limba română, regula poate fi reformulată astfel: pentru a apărea în construcția cu se impersonal (la diateza impersonală), un verb inacuzativ trebuie să fie nereflexiv (sau să aibă și o variantă nereflexivă) și să accepte subiect uman. În lista de exemple de mai jos am avut
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
subiect și un nominal aflat în relație cu verbul. Chierchia (2004: 46) comentează regula formulată de Burzio (1986), subliniind că nu orice tip de legare impune selecția auxiliarului essere: de exemplu, reflexivele nonclitice (de tipul sé stesso). De aceea, Chierchia reformulează regula lui Burzio: essere este selectat dacă și numai dacă subiectul leagă poziția obiectului sau un subiect clitic (pentru a explica și selecția în cazul lui si impersonal). Referindu-se tot la explicația lui Burzio, Abeillé și Godard (2000) arată
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
anumită a forțelor de producție, iar yj , un tip de organizare socială. În acest caz este evident că nu este nevoie de nici o trimitere temporală. Problema care se pune este: nu cumva toate tezele generale ale teoriilor evoluției pot fi reformulate într-o asemenea manieră atemporală? Societatea umană, de exemplu, parcurge în timp diferite stări care cad sub incidența legii generale atemporale. Există însă un nucleu ireductibil, din care temporalitatea nu mai poate fi eliminată: succesiunea diferitelor condiții sau stări ale
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]