1,168 matches
-
cazul în care coroana revenea unui senior bogat (cazul lui Frederic de Hohenstaufen), întrucât în afara domeniilor proprii, suveranului nu îi rămâneau decât câteva contribuții datorate de castele, orașe, mânăstiri încă neînfeudate, prestațiile în natură pe timp de război etc. O regalitate fără bani, aproape fără trupe, fără capitală și administrație centralizată nu putea menține ordinea internă. Începând cu succesorul lui Conrad, Henric I (919-936)57 din dinastia saxonă și, mai ales, cu fiul acestuia Otto I (936-973)58, împărații germani au
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
de domnie, o transmite fiului său Henric al III-lea cel Negru). Conrad al II-lea (1024-1039), ales în adunarea "marilor regatului", a încercat să frâneze ascensiunea la putere a marilor proprietari laici și ecleziastici, atașându-i pe ministeriales (cavaleri) regalității și favorizând dezvoltarea orașelor. Supranumit și "Salicul", Conrad a rezolvat problema succesiunii prin celebra Constitutio de beneficiis (1027)70. Promovând o politică expansionistă justificată prin aceleași idei de reînviere Imperiului roman, Conrad al II-lea a lăsat un stat cu
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
maghiar arpadian. Aici procesul de înstăpânire feudală s-a accentuat spre finele secolului al XIII-lea, în condițiile unei îndelungate rezistențe din partea populației românești, care a reușit să-și păstreze organizațiile în teritoriile de margine. Dând curs politicii împăraților germani, regalitatea maghiară a recurs la colonizarea unor populații străine, între care sașii și secuii. De-a lungul unei coroane de românitate care a urmat cursul Carpaților, s-au constituit teritorii locuite de sași, care au primit denumirea Fundus Regius (Königsboden). În privința
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
de la început de privilegii din partea regilor unguri 107. Fundamentul acestora l-a constituit Diploma regelui Andrei al II-lea, din anul 1224 (Andraeanum). Privilegiul a scos populația săsească dintre Orăștie și Baraolt de sub autoritatea voievodului Transilvaniei și a subordonat-o regalității. Teritoriul locuit de sași a devenit Pământ crăiesc (Terra, quam Saxones Regii inhabitat Fundus Regius dicta), autonomie teritorial-etnică dependentă de regalitate și condusă de un comite numit de rege. Cele Șapte Scaune ale provinciei Sibiului au fost Orăștie, Sebeș, Miercurea
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
1224 (Andraeanum). Privilegiul a scos populația săsească dintre Orăștie și Baraolt de sub autoritatea voievodului Transilvaniei și a subordonat-o regalității. Teritoriul locuit de sași a devenit Pământ crăiesc (Terra, quam Saxones Regii inhabitat Fundus Regius dicta), autonomie teritorial-etnică dependentă de regalitate și condusă de un comite numit de rege. Cele Șapte Scaune ale provinciei Sibiului au fost Orăștie, Sebeș, Miercurea, Sibiu, Nocrich, Cincu și Rupea. La finele secolului al XIII-lea se adăuga scaunul Sighișoara, iar la începutul celui următor au
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
era cu totul diferită, în special în ceea ce privește clerul 130. La capătul acestei evoluții, după moartea lui Frederic al II-lea și domnia efemeră i-a lui Conrad al IV-lea (1250-1254)131, s-a produs transferul decisiv de autoritate dinspre regalitate către marii principi. A urmat perioada "marelui interregn" (1254-1273)132 în care, pe fondul luptelor interne, s-a accentuat diferența de putere între principatele teritoriale. Titlul de principe va fi rezervat seniorilor care se aflau în relație directă de vasalitate
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
său îi este asociată Bula de Aur promulgată în două Diete imperiale, întrunite la Nürnberg (10 ianuarie 1356) și Metz (25 decembrie 1356)143. Bula a asigurat poziția privilegiată a principilor electori, a stabilizat regimul princiar și a consacrat o regalitate aristocratică de tip federativ, împiedicând formarea unei puteri centrale. Ea atribuia unui colegiu de 7 principi electori dreptul exclusiv de a de-semna noul împărat imperator electus -, acordându-le unele privilegii în raport cu alți "mari" ai regatului 144. Consacrând principiul majorității
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
statului vor rămâne în sarcina Dietei imperiale. Bula de Aur a avut și alte consecințe importante pentru consolidarea poziției stărilor față de împărat. Lipsindu-l de armată, de finanțe și instanțe judecătorești în provincii, ea va stabiliza regimul princiar, consacrând o regalitate aristocratică de tip federativ și împiedicând formarea unei puteri centrale 145.Fără a inova în domeniul vieții publice, Bula de Aur a fixat în literă de lege "o evoluție veche de mai bine de un secol, care făcuse din imperiu
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Împărații Austriei, Rudolf al II-lea și apoi Mathias I, doreau mai presus de orice creșterea hegemoniei Habsburgice. Pentru aceasta erau de acord să coopereze cu protestanții, ceea ce nu era pe placul partizanilor lor. Lupta dintre Casa de Austria și regalitatea franceză pentru supremație în Europa dura de 100 de ani, iar acum existau condiții favorabile pentru ca aceasta să fie angajată fără menajamente. Habsburgii erau destul de toleranți, ceea ce a favorizat expansiunea noilor religii și contribuind în acest fel la înmulțirea cauzelor
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
senatul și comiții, pentru că instituțiile politice ale Cetății s-au născut odată cu Cetatea însăși. Ar fi însă o eroare să acceptăm că organizarea statală a fost copiată după organizarea familială (pater familias), din cel puțin două motive: mai întâi, pentru că regalitatea este o instituție ce se regăsește și la alte popoare, care nu au cunoscut regimul patriarhal; în al doilea rând, pentru că patria potestas prezintă trăsături specifice, care s-ar estompa printr-o astfel de comparație definită în termeni foarte stricți
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
precum și un fragment din misterul creștin ortodox Cerurile spun de Victor Papilian (piesă care va fi publicată până în numărul 9). Octavian Goga dă un articol omagial la moartea lui Vasile Goldiș (poetul va reveni în 1935 cu un articol despre regalitate, cu ocazia zilei lui Carol al II-lea), iar Dumitru Stăniloae celebrează activitatea de mecena a lui Emanuil Gojdu. Cronica literară este asigurată de L. Bologa și Petre Drăghici. Se publică versuri de Radu Stanca, Aron Cotruș, V. Voiculescu, Ștefan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290521_a_291850]
-
comparându-le cu celelalte, poate teoretiza aceste elaborări diferite ale sensului. De exemplu, el poate regăsi la populația Samo din Burkina-Faso o nomenclatură a termenilor de rudenie identificată deja la indienii Omaha din America de Nord, sau poate compara diverse forme de regalitate care au existat în spațiu și timp. S-a discutat mult despre conceptul de alteritate care, având în vedere originile "exotice" ale disciplinei, ar putea să pară drept consititutiv demersului antropologic, dar este vorba mai degrabă de o atitutdine mentală
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
feudală în muncă, natură și bani. Acestea se adăugau obligației de pază a granițelor. Situația de dependență față de Sibiu se menține și în secolul XVI. (Dumitrescu-Jippa, Nistor, 1976: 61). Deși Tălmăcelul este foarte aproape de zona intens colonizată cu sași de către regalitatea maghiară, documentele arată o așezare a sașilor preponderent între Cibin și Râul Sadului, zona dintre Râul Sadului și pârâul Tălmăcel fiind locuită de români. Așadar Tălmăcelul avea încă de atunci o populație preponderent românească, acest lucru fiind dovedit și de
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
Mike Sandor, Arhiva istorică a Academiei RSR, Filiala Cluj. 3 Unealtă asemănătoare sapei, cu doi sau trei colți, specifică agriculturii în zonele colinare și premontane. 4 Fundus Regius (pământul crăiesc), adică fâșia de teritoriu dintre Orăștie și Baraolt, colonizată de regalitatea maghiară cu sași în veacurile XII-XII). Satele din Mărginime au făcut parte din acest Fundus Regius, iar locuitorii lui erau exceptați de la obligațiile feudale de către nobili. 5 A rămas astfel în istoria locală momentul 1731, când un munte al comunei
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
este dată de viziunea de ansamblu asupra edificiului imortalizat pe medalie, cât și de simetrie, proporționalitate și mai ales de simbolistica detaliilor. Cităm din pliantul realizat la sfințirea catedralei „Privită din afară catedrala seamănă cu o coroană ce trimite spre regalitatea lui Cristos care îi face părtași pe Maria și pe creștini de aceeași demnitate, cu referință la unitate, forma catedralei este o invitație la realizarea rugăciunii lui Isus: « Ca toți să fie una », emblemă și dorință a păstorului Diecezei de
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
Măreția este dată de viziunea de ansamblu asupra edificiului imortalizat pe medalie, cât și de simetrie, proporționalitate și mai ales de simbolistică detaliilor. Citam din pliantul realizat la sfințirea catedralei „Privită din afara catedrală seamănă cu o coroană ce trimite spre regalitatea lui Cristos care îi face părtași pe Maria și pe creștini de aceeasi demnitate, cu referință la unitate, forma catedralei este o invitație la realizarea rugăciunii lui Isus: « Că toți să fie una », emblemă și dorința a păstorului Diecezei de
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
epoca lui Petru Maior”. În 1904 apare Istoria literaturii religioase a românilor până la 1688. Urmează Istoria literaturii românești în veacul al XIX-lea - de la 1821 înainte (I-III, 1907-1909), care duce expunerea până la sfârșitul domniei lui Al. I. Cuza. Epoca regalității, prezentată în liniile generale în Supt trei regi (1932), face obiectul celor două volume din Istoria literaturii românești contemporane (1934). În cuprinsul acesteia, literatura secolului al XX-lea, în special cea de după 1918, e considerată din perspectivă îngust ideologică, de pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
o Istorie romană (Res Romanae). În ciuda prolificității sale recunoscute de Ovidiu (fertile pectus habes: ex Ponto, IV, II, 11), Bardon 297 este dispus să-i atribuie numai primele două opere. În Carmen regale se povestea despre originea Romei, despre perioada regalității. Din punctul nostru de vedere, nu trebuie să excludem că maniera de tratare a subiectului nu era diferită de modul în care o trata Ovidiu însuși, în prezentarea episodului alungării regilor 298, poetul inspirându-se din anumite momente ale regalității
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
regalității. Din punctul nostru de vedere, nu trebuie să excludem că maniera de tratare a subiectului nu era diferită de modul în care o trata Ovidiu însuși, în prezentarea episodului alungării regilor 298, poetul inspirându-se din anumite momente ale regalității, pentru a exalta libertatea republicană și a detesta tirania. Nu putea lipsi, așadar, aluzia la situația actuală: lupta aristocrației împotriva tiraniei lui Superbus, devenea chiar lupta aristocrației împotriva tiraniei lui Augustus. La aceleași concluzii ne duce titlul celuilalt epos, Bellum
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
popoare ale Galiei. Fiul său, regele Bituit, nu a putut menține această pretenție și a fost învins de Roma în 121 î. I.C. Înfrîngerea sa a însemnat sfîrșitul monarhiei arverne. În anii 80-70 î.I.C., arvernul Celtill încearcă să restaureze regalitatea, dar a fost ucis; el lasă un fiu, Vercingetorix. Puterea politică este recuperată de marile familii celte, pe care Cezar le numește equites, *cavaleri. Ei constituie o aristocrație care se adună în consiliu sau *senat, adunare a conducătorilor cetății. Magistrații
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Clotaire al II-lea și mai ales de către fiul său Dagobert, a cărui domnie, care nu a durat decît zece ani (629-639), marchează vîrsta de aur a epocii merovingiene. Forțele centrifuge. Atunci ies la lumină celelalte două surse ale slăbiciunii regalității merovingiene. Una este existența entităților regionale din ce în ce mai distincte. În secolul al VII-lea, Provence și Aquitania și-au regăsit o autonomie propice conservării tradițiilor romane, iar autoritatea Merovingienilor nu se mai exercită decît asupra a trei regate acele tria regna
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
unde aspectele germanice se întăresc pe măsură ce cucerirea francă se întinde dincolo de Rin, către Bavaria, Turingia și Frisia; în sfîrșit, Burgundia, care se situează pe linia regatului burgund. Acest cadru triplu este locul unde se dezvoltă ultimul obstacol, amenințarea decisivă pentru regalitatea merovingiană: ridicarea puterii aristocrațiilor regionale cărora regii au fost obligați să le distribuie pămînturile fiscului ca beneficiu, pentru a-și asigura fidelitatea lor, și ai căror șefi naturali sînt cei din serviciile regale: *primarii palatului. În 687, aristocrația din Austrasia
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
comite: funcția însăși și totalitatea bunurilor aferente acestei funcții pentru întreținerea comitelui. În ceea ce-i privește, în fața slăbirii puterii centrale, episcopii și abații, practic independenți pe pămînturile lor care au primit imunitatea, se erijează în cenzori morali și politici ai regalității. În acest context, agravat de reluarea agresiunilor venite din exterior, cele ale vikingilor și ale sarazinilor, s-au efectuat partajările carolingiene. Ludovic cel Pios căutase să mențină mai întîi unitatea atribuind titlul imperial primului său născut, Lothar, și nelăsînd celorlalți
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și pe Bourges. Dar, chiar pe propriul său domeniu, autoritatea îi este știrbită de seniorii jefuitori care, din castelele lor, domină satele și jefuiesc drumurile. Redresarea sa în secolul al XII-lea. Totuși, pînă la urmă, mișcarea feudală joacă în favoarea regalității. Acest reviriment, început probabil sub Filip I, se afirmă sub Ludovic al VI-lea cel Gros (1108-1137) și sub Ludovic al VII-lea cel Tînăr (1137-1180). Lenta recuperare a puterii de către regi a luat forme foarte variate. Putem distinge măcar
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
al lui Ludovic al VI-lea, tutore al lui Ludovic al VII-lea, Suger devine regent al regatului (din 1147 pînă în 1149), cînd Ludovic al VII-lea pleacă în cruciadă; abația de la Saint-Denis, care este necropola regală, adăpostește însemnele regalității coroana, *flamura -, iar călugării săi, începînd cu Suger însuși care scrie Viața lui Ludovic al VI-lea cel Gros, redactează istoria oficială a regilor Franței. În sfîrșit, este epoca în care apare în jurul regelui un embrion de administrație, centrală și
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]