1,136 matches
-
Criza (suedeză: "Kris") este un film suedez regizat de Ingmar Bergman, lansat în 1946. Este debutul regizoral al lui Bergman, el fiind și autorul scenariului, pe baza piesei de radio daneze "Moderhjertet" (cu sensul de "Animalul Mamă", "Inima Mamei", "Creatura Mamă" și "Instinct Matern") de Leck Fischer. O fată își părăsește mama adoptivă pentru a pleca la
Criză (film) () [Corola-website/Science/309345_a_310674]
-
moderne, naționale și internaționale, cu un pronunțat aspect social, promovează noi nume în regie. În 2000, Ion Sapdaru, actor și regizor la Teatrul Național din Iași (România) montează la TEI spectacolul "Hamlet" după Shakespeare, o importantă realizare atât pe plan regizoral, cât și pe cel actoricesc. Unul dintre cele mai importante proiecte din această perioadă a fost spectacolul "Mașinăria Cehov" după piesa lui Matei Vișniec - prima colaborare internațională a teatrului cu compania de teatru Les Oiseaux de Passage din Die, Franța
Teatrul „Eugène Ionesco” din Chișinău () [Corola-website/Science/310431_a_311760]
-
limbaj de programare, algoritm, operând, funcție, variabilă, procedura. În cultura putem trata diferite tipuri de creații drept concepte culturale particulare sau generalizate, avem astfel conceptele distincte român, poezie, dramă aparținând conceptului înglobant literatura, deasemeni avem diferitele creații muzicale, picturale, teatrale, regizorale, toate aparținând conceptului de obiect cultural. În filozofie întâlnim concepte generalizante, numite categoriale, o categorie fiind un sens generalizant, care denominează și înglobează o largă gamă de particularități structurale, relaționale, dinamice sau interactive, provenite din același spațiu fenomenal sau intelectiv
Concept () [Corola-website/Science/306183_a_307512]
-
cu variabile ambigue precum valori, atitudini, legături sufletești, emoții, contacte, cooperări și conflicte umane. În cultură identificăm o cunoaștere concretă, definibilă, asamblabilă și comunicabilă gestual și lingvistic, precum acea cunoaștere 'abstractă' care construiește principii și metode de creație muzicală, picturală, regizorală sau literară, sau principii estetizante. Fiecare domeniu al cunoașterii are obiecte proprii, reguli generative proprii și strategii evaluante și utilizante proprii, unele accesibile majorității altele extrem de tehnice formal, sau subtil realizante estetic, inaccesibile omului mediu. Este cunoscut ca aparatul matematic
Cunoaștere () [Corola-website/Science/304852_a_306181]
-
teoretice actuale ale fizicii este atât de complex logic demonstrant și interpretant, încât nu foarte mulți oamenii îl pot învăța, înțelege corect și aplică creativ la nivel superior. De asemeni pentru a realiza o pictură, compoziție muzicală, operă literară, sau regizorală, este nevoie de mult talent, multă experiență și o profundă competență creativă și critic evaluantă, compact definită ca 'inventivitate artistică'. Dar și pentru a prelua cât mai mult din ingeniozitatea unei creații și transpune în trăiri personale emotive și conceptuale
Cunoaștere () [Corola-website/Science/304852_a_306181]
-
din Moscova Nemirovich a depășit refuzul lui Cehov de a permite montarea piesei în Moscova și l-a convins pe Stanislavski să o regizeze pentru Teatrul de Arte din Moscova, creat în 1898 ca teatru inovator. Stanislavski a pregătit indicații regizorale detaliate. Prin abordarea lor se dorea facilitarea expresiilor interioare pe care Stanislavski le-a perceput ca fiind mascate în subtextul piesei. Indicațiile acestea au fost publicate în 1938. Stanislavski l-a jucat pe Trigorin, în timp ce Vsevolod Meyerhold, viitorul regizor și
Pescărușul () [Corola-website/Science/314726_a_316055]
-
narator mărturisește: "„Bunicii mei sînt strănepoții acestor oameni, iar eu am scris această povestire având în sufletul meu răsunetul durerii lor”". Scenariul filmului a fost scris de Alexandru Struțeanu și Constantin Mitru după romanul "Neamul Șoimăreștilor" de Mihail Sadoveanu. Decupajul regizoral al lui Mircea Drăgan a fost trimis spre aprobare la 23 decembrie 1960, dar a fost modificat de mai multe ori. Între timp, Mihail Sadoveanu a decedat la 19 octombrie 1961. Într-un interviu publicat în iunie 1963 în revista
Neamul Șoimăreștilor (film) () [Corola-website/Science/314041_a_315370]
-
căzut de acord asupra modelului cel mai convingător al inelelor lui Saturn pentru film. Clarke a înlocuit Saturn cu Jupiter abia în continuarea romanului, "". Trumbull a reușit ulterior să realizeze o imagine mai convingătoare a planetei Saturn în debutul său regizoral din "Silent Running". Secvența generală a opririi lui HAL diferă în film față de carte. Afirmația inițială a lui HAL cum că unitatea AE-35 se va defecta survine în film după o conversație prelungită cu David Bowman despre „mistere” și „secretomania
2001: O odisee spațială (roman) () [Corola-website/Science/314448_a_315777]
-
Pigment, gust și cadre unice, toate acestea sunt conglomerate într-o nouă poveste, după cartea lui Roald Dahl, relatata în maniera tipică a regizorului. Experimentul original de a contopi culoarea excesivă cu o doză mare de psihoza a confirmat talentul regizoral al lui Tim Burton. Willy Wonka (Jonny Depp) este copilul traumatizat încă din copilărie de tatăl stomatolog. Acesta îi interzice ciocolată. La maturitate, băiețelul își deschide propria fabrică de ciocolată, însă în momentul falimentului acesta se izolează în imensă fabrică
Tim Burton () [Corola-website/Science/314824_a_316153]
-
(original "Toy Story") este un film de animație CGI, produs de Pixar Animation Studios, regizat de John Lasseter (debut regizoral), Lee Unkrich și Ash Brannon și lansat de Walt Disney Pictures și Buena Vista Distribution pe 15 noiembrie 1995 în Statele Unite. Acțiunea din „” se învârte în jurul aventurilor unui grup de jucării care prind viață atunci când oamenii nu le pot vedea
Povestea jucăriilor () [Corola-website/Science/314963_a_316292]
-
a lui Nicolaescu a primit evaluări în general pozitive din partea mai multor critici de film. Criticul Călin Căliman scria în "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000) că „critica a apreciat - în linii mari - drept pozitiv efortul regizoral, chiar dacă nu a descoperit noutăți de viziune, chiar dacă adaptarea a fost considerată, de unii comentatori, doar «corectă». Dar filmul are ritm, operatorul Nicolae Girardi - după un sfert de veac de carieră - se afla într-un «vârf de formă», într-un
Ciuleandra (film din 1985) () [Corola-website/Science/320403_a_321732]
-
a cronicarului dramatic. Autorul se caracterizează cu exactitate: „menirea mea pe lume e să fiu gazetar". Partea tare a comentatorului de teatru nu e vocația teoretică și nici cea sistemică, ci o bună aplicare la textul dramatic și la tehnicile regizorale și actoricești, provenită dintr-un îndelungat și consecvent exercițiu de urmărire a fenomenului teatral curent din țară și, pe cât a fost posibil, din lume. De altfel, din călătoriile sale de documentare sau însoțind diverse trupe a ieșit o memorialistică nu
Valentin Silvestru () [Corola-website/Science/322959_a_324288]
-
la text și la punerea în scenă. Prima lucrare reprezentativă, "Personajul în teatru" (1966), propune și câțiva termeni insoliți, chiar dacă nu îndeajuns de tehnic definiți: „talentul personajului" (potențialul marilor personaje de a permite interpretări noi, în funcție de epocă, mediu sociocultural, talent regizoral și actoricesc) și „cultura rolului" (pregătirea culturală a actorului, cunoașterea epocii în care evoluează personajul interpretat etc.). Lucrările secvențe, deși dominate de același fragmentarism, pun premisele unor panorame care țin seama îndeobște de criteriul valorii - există și excepții: de exemplu
Valentin Silvestru () [Corola-website/Science/322959_a_324288]
-
același fragmentarism, pun premisele unor panorame care țin seama îndeobște de criteriul valorii - există și excepții: de exemplu, supralicitarea lui Aurel Baranga - și sunt deschise la inovație - studii despre teatrul experimental în "Prezența teatrului" (1968) și, tot aici, despre viziunea regizorală a lui David Esrig, iar cu altă ocazie despre Liviu Ciulei. Istoria dramaturgiei și artei scenice românești din anii 1970-1990 nu poate neglija contribuția lui Silvestru la lucrarea "Teatrul românesc contemporan", unde scrie capitolul " Evoluția conceptelor teatrale", dar și paginile
Valentin Silvestru () [Corola-website/Science/322959_a_324288]
-
Hartnett a jucat în filmul "Școală sub teroare", regia Robert Rodriguez, din nou pentru Miramax. În 1999 a jucat în filmul producție Paramount Classics "Sinuciderea fecioarelor", o comedie neagră de succes. În film apare alături de Kirsten Dunst, acesta fiind debutul regizoral al Sofiei Coppola. În 2001 Hartnett a avut o activitate de succes, jucând în trei filme. El a interpretat un rol în producția Lions Gate Film "O de la Othello", o versiune modernă a piesei Othello. A interpretat personajul rău și
Josh Hartnett () [Corola-website/Science/319893_a_321222]
-
mai multe premii: Premiul de Stat al URSS pentru rolul său din filmul "Îndrăgostit din propria dorință" (1984) al regizorului Roman Balayan, titlul de „Artist al poporului al Uniunii Sovietice” (1991) , Premiul Academiei Ruse a Artei Cinematografice “NIKA” pentru debut regizoral în filmul "Uită-te la mine" (2001) și pentru rolul său din filmul "Amantul" (2002) al regizorului Valeri Todorovski. În anul 1993, Iankovski a fost nominalizat pentru un premiu la Festivalul de Film Kinotavr de la Soci. Ulterior, el a jucat
Oleg Iankovski () [Corola-website/Science/315962_a_317291]
-
care câștigă premiul Academiei pentru cel mai bun regizor, "Conspiracy Theory" (1997), "Payback" (1999), "We Were Soldiers" (2000) și "Signs" (2002). Ulterior, după acumulări artistice și materiale, respectiv după înființarea propriei sale case de filme, și-a arătat talentele sale regizorale în "Patimile lui Hristos" și "Apocalypto", filme care au avut efecte puternice, dar polarizate asupra spectatorilor. Mel Columcille Gerard Gibson s-a născut al șaselea din cei unsprezece copii ai lui Hutton Gibson și Ann Gibson. Mama sa era australiană
Mel Gibson () [Corola-website/Science/297253_a_298582]
-
care și premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol al stagiunii. Înainte, în 1998, a montat la Teatrul Nottara, o temerară punere în scenă a piesei "Viforul", o piesă istorică (considerată de mulți depășită) scrisă de Delavrancea. Însă viziunea lui regizorală a convins, ca și interpretarea de înaltă ținută a protagonistului Stelian Nistor. În 2002, Alexandru Darie a devenit directorul prestigiosului Teatru Bulandra din București, iar în decembrie 2006 a fost ales președinte al Uniunii Teatrelor din Europa cu sediul la
Alexandru Darie () [Corola-website/Science/297609_a_298938]
-
Hello Good-bye"" și ""The Invincible Six"" ("Cei șase invincibili"). Jean Negulesco a fost membru al "Academy of Motion Picture" și a fost distins cu ""Silver Tray"" de către "International Executive Service Corporation" și cu ""The Laurel Award"" pentru întreaga sa producție regizorală. A fost membru de onoare în "American-Romanian Academy of Arts and Sciences" și în anul 1983 i s-a decernat Diploma de Onoare a Academiei. În 1984 și-a publicat memoriile sub titlul ""Things I Did and Things I Think
Jean Negulesco () [Corola-website/Science/298262_a_299591]
-
al Televiziunii Române. Scenariul a fost achiziționat de Studioul de film al TVR, urmând să fie realizat un film de televiziune. În anul 1997, directorul TVR Cinema, regizorul Dan Necșulea, a contactat mai mulți regizori cărora le-a solicitat o opțiune regizorală asupra scenariului lui Răsvan Popescu. A fost ales ca regizor Marius Theodor Barna, a cărui concepție regizorală avea în centru "„o poveste de dragoste pe un fundal de adversitate etnică, o poveste cu personaje puține (...)”". El scrisese cu mai mulți
Război în bucătărie () [Corola-website/Science/297130_a_298459]
-
film de televiziune. În anul 1997, directorul TVR Cinema, regizorul Dan Necșulea, a contactat mai mulți regizori cărora le-a solicitat o opțiune regizorală asupra scenariului lui Răsvan Popescu. A fost ales ca regizor Marius Theodor Barna, a cărui concepție regizorală avea în centru "„o poveste de dragoste pe un fundal de adversitate etnică, o poveste cu personaje puține (...)”". El scrisese cu mai mulți ani în urmă o proză intitulată "Dragoste și ură", care trata o stare de conflict ale cărei
Război în bucătărie () [Corola-website/Science/297130_a_298459]
-
rămăsese în 1974 în Germania (mama sa era de etnie germană), nedorind să revină în România unde filmele sale erau cenzurate în mod sistematic; el și-a continuat acolo cariera de regizor. În noiembrie 1974 Andrei Blaier predă un scenariu regizoral, pe baza căruia Casa de Filme 3 reia în aprilie 1975 proiectul de realizare a unul film după romanul lui Zaharia Stancu. Vorbind despre roman, regizorul a afirmat următoarele: "„În „Jocul cu moartea” am văzut pur și simplu Decalogul. Era
Prin cenușa imperiului () [Corola-website/Science/317574_a_318903]
-
alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman consideră că acest film inaugurează etapa de recurs la istorie a lui Blaier, a doua etapă importantă a creației sale regizorale după o perioadă în care regizorul realizase filme cu subiecte din actualitatea recentă. Filmul este "„un original și palpitant road movie, petrecut în anul 1917, pe drumurile unui imperiu în destrămare”", ale cărui ramificații narative sunt marcate de regizor cu
Prin cenușa imperiului () [Corola-website/Science/317574_a_318903]
-
a primit recenzii pozitive, în general. Situl critic Rotten Tomatoes a raportat că 70% dintre critici au dat filmului o apreciere pozitivă bazată pe 224 de opinii, cu un rating mediu de 6,2 din 10, cu consensul că "stilul regizoral al lui Guy Ritchie ar putea să nu fie potrivit cel mai bine pentru o actualizare a legendarului detectiv, dar Sherlock Holmes beneficiază de apelul la interpretarea puternică a lui Robert Downey, Jr." Printre criticii de la Rotten Tomatoes, cei mai
Sherlock Holmes (film din 2009) () [Corola-website/Science/319541_a_320870]
-
revista „Contemporanul”, regizorul Bohdan Poręba a elogiat meritele scenaristului Ioan Grigorescu în realizarea filmului, datorită căruia s-a îndrăgostit de România, de peisajul ei geografic și uman și de teatrul ei de excepție. El și-a prezentat astfel ideea sa regizorală: "„Am văzut „Trenul de aur” în esență, dincolo de aventură și dincolo de istorie, ca pe un film politic adică un film implicând preocuparea față de destinul național”". Premiera filmului a avut loc la 2 martie 1986 în Polonia. Premiera sa în România
Trenul de aur (film) () [Corola-website/Science/319120_a_320449]