6,667 matches
-
sunt singură. Și simt. De ce să nu simt atunci idealurile mele? Căci doar pe mine mă am și pe mine trebuie să mă plac. · · · · "Pentru toți" Extremele se ating. Când nimic nu e cum ar trebui fie, atunci spui cu regret: "I'm loving angels instead". Atunci când știi că numai tu poți simți iubire, când ești fericit cu tine, spui: "It's alive in my heart and my heart will go on." Însă când ești singur cu tine, ce îți spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Cecilia, nelăsându-se convinsă de cele spuse de Silvia. Eu te asigur că îmi voi termina facultatea. Voi munci mai mult, îmi va fi mai greu, dar voi reuși. Cu lacrimi prelinse pe obrajii palizi de boală, Silvia își exprima regretul. — În loc să-ți fiu eu de ajutor când ai mai mare nevoie, tu trebuie să mă ajuți. Of! Doamne! De ce se întâmplă așa? —Mamă, nu mai plânge, o îmbrățișa Cecilia. Știi că nu-mi face bine să te văd necăjită. Câte
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mai veselă, începuse să se ocupe de treburile gospodărești, dar nu era împăcată că Cecilia pierduse un an de facultate ca s-o îngrijească. Deși fata ajunsese deja avocat, totuși întârzierea de a-și profesa meseria o măcina însă acest regret era compensat de gândul că iubirea cu iubire se tratează. Iubirea de mamă i-a fost răsplătită întreit de iubirea soțului, a fiicelor și mai ales a Ceciliei care-și sacrificase un an de studiu, nu din obligație ci din
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ca să vin să te iau. La ce oră pot veni? — Nu mă duc la tribunal și profitând de aceasta, plec din localitate pentru niște treburi, îl minte Cecilia ca să-l necăjească. Atunci rămâne pe mâine, îi spune Matei cu un regret în glas. Nu mă întorc decât luni, continuă jocul Cecilia. — Dar mi-ai promis, Cecilia! e și mai trist Matei. — Iartă —mă, atunci nu știam că trebuie să plec. Când ne putem întâlni? nu renunță Matei. —Azi la oreleeee...24
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
strice totul printr-o astfel de mărturisire. Bine că nu i-a spus că nici nu se așteptau ca aceasta ar fi putut fi ultima lor seară petrecută împreună, la care se vor gândi mult timp amândoi cu umbră de regret. La despărțire, a strâns-o atât de tare în brațe pe când ea își lăsa capul pe umărul lui și au stat așa mult sub clar de lună ascultând bătăile inimilor ca și cum o presimțire i-ar fi pus în gardă că
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Germania. Ce păcat! Se pierde o soprană atât de bună, o ironiza Elena alergând prin casă urmărită de soră-sa care avea chef de joacă. Jucați-vă, jucați-vă, dragile mele, că de mâine încolo rămâne casa goală, își exprima regretul Silvia. Să nu cumva să plângi, mamă! Că nu plec pentru vecie și Germania nu-i la capătul lumii. Nu! e la o aruncătură de băț, glumea Silvia. Nu chiar așa, dar cu avionul ajungi în două ore. După ce și-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Doamne ferește! Ăsta-i vis sau realitate?!”, îngână el sugrumat de tot de spaimă. Atunci, foarte repede, un clocot de nespusă amărăciune 1 Întâlnire (în limba franceză). Istorisiri nesănătoase fericirii 19 îl umplu pe bietul tânăr și un tremur jalnic de regret îl cuprinse numaidecât, încât se simțea robul încătușat al unei spaime neobișnuite. Teama și groaza i se manifestau printr-un necontenit noian de senzații câtuși de puțin firești, încât îi puneau inconștient în mișcare buzele tremurânde, murmurând ceva neînțeles și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
simțit stânjenit de cineva) și, cu un gest repezit, mă fixă cu o privire învăpăiată, tăioasă și plină de venin, ce sfredelea mai crâncen chiar și decât cel mai aprig burghiu, și în care am putut vedea deopotrivă mânie și regret, căci acum nu mai era el singurul posesor al gândurilor și al zbaterilor sale interioare, ce nu-i dădeau pace cu niciun chip, gânduri și zbateri ce doreau parcă, ca într-o învolburare năprasnică de lavă dintr-un vulcan, să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
atât de distins și de înălțător, precum este literatura, bunăoară. Însă pe cine dintre noi toți nu mișcă - sufletește vorbind - un astfel de om, care se zbate așa de vârtos împotriva conștiinței sale și care are inima înțesată doar de regrete și de frustrări, dar lipsită cu totul de speranțe? Pentru un tânăr, un eșec nu are o însemnătate prea mare, fiindcă el, în Istorisiri nesănătoase fericirii 37 vigoarea vârstei sale, știe și poate să se zbată, să-și ia din
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
zi, toată viața. Cu alte cuvinte, gândea bine, dar trăia prost. Cititorul, cu siguranță, ar vrea a i se dezvălui și mai multe lucruri despre „domnul doctor”, așa cum i se spunea unanim în spitalul său, însă recunosc cinstit și cu regret faptul că nu mai știu nimic, căci, după cum bine se cunoaște, gura lumii pornește a cleveti numai și numai atunci când ceva depășește inexplicabil banalitatea și ațâță, astfel, interesul cârcotaș, ce stă întotdeauna pitit înăuntrul nostru, al fiecăruia, gata oricând ca
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în spatele cărora pendulau sentimente prea amestecate, cu neputință de deslușit. Într-o clipă, fata o luă repede la fugă și se făcu nevăzută - fără indicii, fără explicații. 60 Rareș Tiron Lungi răstimpuri de căință înflăcărată tulburară sufletul copilei de atunci. Regretul i se înfiripa tot mai adânc în inimă, regret ce lucra întru respingerea fermă a lui Silvestru, fiindcă, deși acesta o învăluise cu însuflețirea dragostei sale, luând-o în brațe și strângând-o la piept, ca pe o columnă neprețuită
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
deslușit. Într-o clipă, fata o luă repede la fugă și se făcu nevăzută - fără indicii, fără explicații. 60 Rareș Tiron Lungi răstimpuri de căință înflăcărată tulburară sufletul copilei de atunci. Regretul i se înfiripa tot mai adânc în inimă, regret ce lucra întru respingerea fermă a lui Silvestru, fiindcă, deși acesta o învăluise cu însuflețirea dragostei sale, luând-o în brațe și strângând-o la piept, ca pe o columnă neprețuită și care radia lumină, ea era acum pe deplin
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
întreg efortul meu de apropiere a fost în zadar, căci, în acel loc viciat și putred, cu reguli care nu se schimbă niciodată, un astfel de obiectiv era întru totul de nerealizat și foarte fantezist. Am constatat lucrul acesta cu regret și rămânându-mi un gust tare searbăd în gură. Așa stând treaba, dorind să nu-mi mai irosesc deloc vremea și nervii cu acea cauză dea dreptul pierdută, și neavând nicio remușcare, care să-mi vorbească în conștiință și să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
trupești, ce decurg natural din această vârstă, dar, totuși, se simțea pe deplin fericit, pentru că ajunsese și el, în sfârșit, să se mulțumească întru totul cu ceea ce are, iar asta cântărea cel mai mult în sufletul lui. Privind câteodată cu regret spre trecut, își spunea: „Și când mă gândesc că, pentru o foarte lungă bucată de vreme, ajunsesem să cred, cu toată tăria, că dragostea nu există cu adevărat, doar fiindcă ea reușise atât de abil să mă ocolească atâția ani
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
sperie de nimic, începea ușor, dar precis, să pună stăpânire cu adevărat pe judecata ei, dominând-o. Aici, cititorul, devenit, poate, dintr-odată bănuitor, trebuie să afle că, într-o inimă sensibilă - ce pulsează puternic de mâhnire multă, amestecată cu regretul de a nu avea putința de a-i explica originea celor ce sunt în putere s-o vindece -, hotarul dintre dreapta judecată și întunecarea ei poate la fel de ușor a fi încălcat, precum poate fi încălcată sensibilitatea demnă de un sugar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
că slăbește? Victor trecu repede peste mica surprindere, pe care o încercase la auzul acestor vorbe și, devotat și dezinvolt, răspunse: - Simțeam, atunci, pur și simplu, cum în suflet mi se înfiripă și prinde rădăcini fie gelozia și intoleranța, fie regretul profund, fie toate trei deodată, în diferite proporții și concentrații fiecare. Deloc nu pot spune că am simțit vreodată altceva - acesta-i adevărul! Și, de altfel, este simplă întrebarea. Nu cred că altcineva, în locul meu fiind, ar fi simțit altfel
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mai fragile! Era nefericită. Cel mai potrivit moment al vieții, în care omul poate și trebuie să se preocupe de el însuși, este abia atunci când se simte nefericit. De aceea, analizându-se atent pe sine însăși, femeia își zicea cu regret: „Sunt din ce în ce mai tristă și mai abătută. Simt că-mi lipsește ceva și nu știu ce. Nu-mi este bine deloc. Ciudat lucru! Zac, văd, de o boală fără nume și la care nu mă pricep nici cât negrul de sub unghie; este ceva
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
toată lumea era deja venită la muncă (să nu uităm că, aproape întotdeauna, Adriana era angajatul ce intra primul în Poștă) și, de la un capăt până la celălalt, era îmbrăcată în straie de doliu, având o expresie de unanimă mâhnire și de regret profund pe chip. Unele femei șopteau către altele lucruri abia auzite, părând foarte preocupate de discuția lor, altele aproape că se văicăreau de-a binelea, dezvelind niște figuri de cumplită amărăciune și scăldate numai de lacrimi prelungi. Era clar: nimeni
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
urmă, ar fi găsit-o și ar fi urmat-o. Din cauza asta, inima ei era grea, ca o piatră. Nu și mai suporta viața - și-o detesta! La drept vorbind, cine dintre noi n-ar privi cu dispreț și cu regret la propria-i viață, atunci când ar ști și ar simți clipă de clipă că baza ei este alcătuită numai din tristețe și dintro totală lipsă de sens? Cred că nici măcar cel mai ignorant și mai nepăsător dintre muritori nu s-
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
așa și oamenii se vede că se comportă, din ce în ce mai mult, doar ca niște maimuțe - astfel, întorcându-se de unde au plecat! Dar, oricum, dracu’ să-i ia pe toți și pe toate! Măcar dacă mi-ar părea rău și aș avea regrete, dar nu am așa ceva. Deloc! Nici acum și nici vreodată eu n am căutat să-mi bag banul suferințelor mele în cutia milei din sufletul celui căruia m-am adresat. N-am nevoie și nici nu-mi trebuie una ca
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mai devreme - și că mă ierți pentru isprava cu drogurile; a fost o prostie din partea mea, o scăpare de moment, atât! - O scăpare de moment, spui? - Da, întocmai, mai are omul și scăpări! - Și o regreți? - Și, da, acum o regret nespus de mult, mamă! Chiar, de fapt, sunt foarte înclinat să afirm că, deși ceea ce s-a petrecut cu mine a fost un fel de examen, pe care uite că nu l-am trecut, totuși cred că mi-a fost
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
care șoferul ne cere, politicos, ca, la urcare, să prezentăm legitimațiile de călătorie, ne conformăm zeloși. Mașina este plină până la refuz, iar aerul condiționat nu mai face, nici el, față aglomerației. Broboane de sudoare mi se strâng inestetic pe frunte, regret (tardiv și inutil) că nu mi-am prins părul în coadă, rucsacul bombat ca burta unei gravide îmi apasă umerii, sunt un Atlas postmodern, cuprins subit de vertij, simț enorm și văz monstruos... În fine, ajungem la destinație. Ne năpustim
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și crud? a întrebat craiul. -Este de datoria crailor să facă bine pentru cei neajutorați, răspunse crăiasa. -Bine, așa o fi precum spui și se mai îmbună apoi o întrebă: Știi să călărești? -Ai uitat cine sunt? răspunse crăiasa cu regret în glasu-i iritat, văzând că bătrânul crai nu se comportă cu ea după rang. -N-am uitat, doar mi-am făcut datoria de gazdă, zise craiul, după care a început să fluiere de ziceai că mână oile la strungă. Și din
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
lacrimi în ochi. -Ei, vezi bine că am dat peste tine la timp, altfel dădea Singurătatea și cine știe ce loc îți mai hărăzea și ție. Căiță a ascultat-o atent pe Buburuza și când aceasta a terminat, a zis cu mult regret: -Mărturisesc, dragă prietenă că, m-aș duce către Fata pustiului dar nu mă pot hotărî. -De ce, Căiță? -Dacă nu este decât o femeie bătrână? De atâția ani de când a dus-o Singurătatea pe acele meleaguri. -Văd că nu știi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
luptele și suferința sa. De la Isus din Nazaret se poate învăța ceea ce lipsește societății actuale și numeroaselor sale persoane egoiste. Ne face plăcere totdeauna când avem posibilitatea să simțim singuri ce anume semnifică îngrijirea celorlalți și împărtășirea lor, iertarea și regretul, practicarea indulgenței și renunțarea, ajutorul oferit. În același timp, Isus unește iubirea pentru Dumnezeu și iubirea pentru ceilalți oameni într-o unitate indisolubilă. Iubirea pentru oameni devine criteriul devoțiunii și al comportamentului plăcut Domnului. Isus rezumă toate poruncile în acest
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]