2,299 matches
-
află clubul. Și nici... care e aleea exact. Așa că, dacă asculți mesajul ăsta, vrei te rog să mă suni ? Mersi ! Mă uit la Jack și văd că mă privește. — Toate bune și frumoase ? — E o mică problemă, spun și râd relaxată. Undeva pe aici se află un club secret, dar nu-mi amintesc deloc unde anume. — Nu face nimic, spune Jack amabil. Se mai Întâmplă. Formez iar disperată numărul de acasă, dar e ocupat. O sun iute pe Lissy pe mobil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
semafor. Aproape că nu mai pot sta liniștită pe scaun Și șoferul se mulțumește să stea pur și simplu pe locul lui placid, ca și cum n-ar avea nici cea mai mică importanță. OK, e verde ! Hai ! Pornește ! Dar el demarează relaxat, de parcă am avea toată ziua la dispoziție... merge cu doi la oră... ia uite la el... cedează trecerea altui șofer ! Ce naiba face ? OK. Calmează-te, Emma. Uite strada. În fine, am ajuns. — Uite c-am reușit ! spun, Încercând să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ăsta, Jack, spune tata, arătând spre Jack, care vorbește cu un tip În sacou bleumarin. Găsiți voi un loc unde să-l reangajați, nu ? Cyril se uită nedumerit de la tata la mine, apoi iar la tata. — E OK, Cyril ! strig relaxată. Tată, taci, OK ? Îi șoptesc. E șeful companiei. — Poftim ? Toată lumea se uită la mine. Compania e a lui, spun, roșie la față. Așa că... vă rog nu mai faceți glume pe seama lui. — Tipul ăla Îmbrăcat În bufon e șeful companiei ? face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
și cel puțin cinci conversații sunt Întrerupte brusc În clipa În care mă apropii brusc de cei care vorbesc. Când ajung lângă ușa departamentului de marketing, trag aer În piept adânc, după care intru, Încercând să-mi iau cel mai relaxat aer de care sunt În stare. — Bună dimineața la toată lumea, spun, scoțându-mi jacheta și punându-mi-o pe scaun. — Emma ! exclamă Artemis pe un ton sarcastic și Încântat. Măi să fie ! Bună dimineața, Emma, spune Paul, ieșind din birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
-mi macaroana, vizibil stânjenit. — A ! Bine. Simt un mic fior de spaimă, pe care mi-l ascund luând o Înghițitură de vin. Sigur! — Ai fost sinceră cu mine În legătură cu... subiectul ăsta ? — Ăă... ce vrei să spui ? zic cât pot de relaxată, trăgând de timp. — Ai fost sinceră cu mine În pat ? Se face roșu ca pătlăgica. Sau te prefăceai ? O, Doamne. Asta crede ? — Connor, niciodată, cât am fost cu tine, n-am mimat orgasmul, spun, coborând glasul. Ți-o spun cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
a lucrurilor? — Motivul pentru care vă pun aceste întrebări, spune Derek Smeath, este că simt că trebuie să vă previn. Banca este într‑un oarece proces de restructurare și succesorul meu, John Gavin, poate că nu va avea aceeași abordare relaxată ca mine în legătură cu contul dumneavoastră. Nu sunt sigur că vă dați seama cât de înțelegător am fost. — Serios? zic, cu mintea în altă parte. Ce vreau să zic este: să zicem că m‑aș apuca de fumat. Aș cheltui ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pachet. — Bună! zice. Ți‑ai luat pantofii? — Da, spun veselă. Sigur că da. Mărimea potrivită, totul e la fix. — Să‑i vedem, atunci! — Să‑i... despachetez, zic în treacăt, și mă îndrept spre camera mea, încercând să arborez un aer relaxat. Dar știu că par vinovată. Chiar merg ca un om vinovat. — Bex, zice ea brusc. Ce mai ai în sacoșă? Acolo nu e o singură pereche de pantofi. — În sacoșă? mă întorc, jucând surpriza. A, în sacoșa asta. Păi... mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
fiu, nu o face chiar așa de des. Adică mă sună ca să ne fixam ore de întâlnire și tot restul, dar sună destul de rar doar ca să vorbească cu mine. Câteodată îmi mai trimite e‑mailuri, dar nu sunt din acelea relaxate, de dragul conversației, ci, mai degrabă... Ei bine, ca să zic așa, când l‑am primit pe primul, am cam rămas blocată. (Dar acum am ajuns să le aștep cu nerăbdare, chiar și așa.) — A zis că o să vină el să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Suze iar. Tu ai făcut asta? — Păi... da, spun. Adică eu i‑am dat drumul. — Doamne, Bex, cât ești de deșteaptă, spune Suze, răsuflând cu zgomot. Și când crezi că o s‑o termini? — Păi, cred că destul de repede, zic relaxată. Știi cum e. E mult până m‑apuc. Păi să te las, atunci, să‑ți vezi de carte, zice Suze. Voiam doar să‑mi împrumuți o rochie pentru diseară. Aha, spun, interesată. Unde te duci? — La petrecerea Venetiei, zice Suze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
despre niște lucruri, spune într‑un final. Dar nu e momentul acum. — Bine, spun, simțind o tresărire de spaimă. Ce... fel de lucruri? Nu acum. Vorbim când mă întorc, da? OK? Sâmbătă. La nuntă. — Bine, spun iar cât pot de relaxată, încercând să‑mi ascund teama. OK! Păi atunci... ne vedem. Dar înainte să mai apuc să zic altceva, îmi și închide. CUM SĂ AI GRIJĂ DE BANII TĂI GHID DETALIAT DE ADMINISTRARE A VENITURILOR PERSONALE DE REBECCA BLOOMWOOD COPYRIGHT REBECCA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pasiunea vieții mele să mă epilez pe picioare. Nu din cauză că mi‑ar fi frică de durere, ci pentru că... Bine, fie, OK. Din cauză că mi‑e frică de durere. — Deci... tratamentul ăsta include și epilat? zic, luându‑mi un ton cât mai relaxat. — Ați fost programată pentru o epilare totală, zice cosmeticiana, ridicând privirea uimită spre mine. Din cap până‑n picioare. Picioare, brațe, sprâncene și brazilian. Brațe? Sprâncene? Mi se pune un nod în gât de frică. N‑am mai fost atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
foarte important. Nu poți să mi‑o dai la telefon? Doar un moment. Urmează o pauză și Megan oftează. — Să văd dacă reușesc. Melodia metalică reîncepe, apoi Kent e pe fir. — Bună, Becky, ce faci? — Bună! zic, încercând să par relaxată. Bine, mulțumesc. Am vrut doar să văd ce facem azi. Cu testul video. — A, da, spune Kent gânditoare. Sinceră să fiu, Becky, au intervenit niște probleme, la care trebuie să ne gândim. OK? Așa că mai lăsăm puțin testul video până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
loc, cu fețe de masă și cu șampanie. Poate că nu vor să se aventureze prea în larg. Dar asta e bine! Arată că încă mă mai consideră parte din echipa lor, nu? O persoană cu care poți să mănânci relaxat un sandviș și să aberezi tot felul de idei despre sezonul viitor. Poate vor să fiu consultant pe formate. Sau să mă școlească pentru a deveni producător. — Becky, tuturor ne‑a părut groaznic de rău de ce s‑a întâmplat, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
e mulțumită să fie cine e. Ironia e că ea își dorește cu adevărat să împlinească dorința mamei ei. Așa își începe cariera de actriță. Foarte tânără. În propria-i casă. Când își închipuie că nu e cine este, devine relaxată și eliberată de temeri. Se află într-un loc sigur, unde teroarea pe care o răspândește tatăl ei nu o mai poate ajunge, iar lacrimile mamei nu o mai pot îndepărta. Mai târziu, devine limpede că Doamna Mao nu iartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
leuca. De parcă l-ar fi întâlnit pe Buddha însuși. Bărbatul de pe scenă vorbește despre legătura dintre artă și filosofie, despre rolurile unui artist și revoluționar. Tovarăși! Cum ne descurcăm cu buruienile care ne cresc în stomac? Are mișcări de cărturar, relaxate. Vocea are un puternic sunet nazal, amestecat cu un puternic accent de Hunan. Eu mi l-am curățat pe al meu. Multă muncă de plivit și curățare. Problema e că Chiang Kai-shek și japonezii sunt ușor de identificat ca inamici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
arată bine. Mao cară pe un umăr o cobiliță cu două găleți de apă la capete. Merge pe potecile înguste și udă fiecare plantă cu răbdare. Își apleacă umărul și ridică mânerul găleții ca să toarne din ea. Pare mulțumit și relaxat. Mireasa stă în fața peșterii și își privește iubitul. Îl urmărește cum examinează cu interes capetele plantelor de bumbac. Își aduce aminte că, odată, el i-a povestit că mintea lui lucra cel mai bine atunci când mâinile îi erau ocuapte cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
zile întregi. Chipul îi este un desen mâzgălit - nu mai există linii clare. Îmi aduce aminte de un eunuc cu fața pe jumătate de bărbat, pe jumătate de femeie. Cu toate astea, inima mea se zăpăcește. E amiază. El pare relaxat. Ia loc, îmi zice, de parcă am fi fost întotdeauna apropiați. Tovarășul Kang Sheng mi-a spus că ai o idee importantă, pe care ar trebui să o aud. Am replicile pe vârful limbii. M-am tot pregătit pentru asta. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
am trezit, întârziind în pat câteva clipe în plus, am avut sentimentul cè alerg înnebunit în urma unui tren care sunt eu insumi și cè, fatal, nu izbutesc sè mè ajung din urmè, trebuie sè recunosc cè acum, când îmi fumez relaxat țigară care va dura pânè la zodia vèrsètorului, lucrurile au revenit pe fègașul lor normal, programul reîncepe sè funcționeze dupè parametrii stabiliți, exceptând saltul peste micul dejun, pâinea prèjitè cu unt și cu șuncè, la urma urmei ce conteazè douè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
că fața lui strălucește, ca mai totdeauna, de mulțumirea obtuză a datoriei Împlinite. Și, prin tonul cu care continuă, ea vrea să Îl facă să Înțeleagă că nu are de ce. Că nu poate doar să intre și iasă din ea, relaxat și sătul, deși din ce În ce mai rar, și să se Întoarcă la singurele lui obsesii: laboratorul, masa de scris, orele de lucru. De la partenerul ei așteaptă și altceva: să semene cu Hermann... * — „E greu să lupți cu firea cuiva, ține minte pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
stranie și egal de familiară pentru el a omului călare pe măgar, cu două imense coșuri de nuiele, de o parte și de cealaltă a burții animalului. Iar Christa are să mai conducă mult timp, cu mâna Înmănușată, la fel de decis, la fel de relaxat așezată peste volan. Și vor trece amândoi, În viteză, printre luminile albe, neutre, printre reclamele multicolore, imense, care despică noaptea. * Am adormit În mașină, draga mea, și am visat cum ne plimbam amândoi printr-un parc cu lalele colorate, În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
care se simțea întotdeauna sigur pe sine, propunându-și să fie ceva mai prevăzător în continuare. Numai că după primele minute de conversație hotărârea lui se risipi, înțepeneala se dovedi cu totul inutilă și se trezi chiar râzând pe deplin relaxat. Femeia i se părea mai puțin plictisitoare decât oricare dintre boierii autohtoni. Și, în afară de asta, gândea și se îmbrăca în concordanță cu stilul european. La naiba cu misoginismul! Era extrem de atrăgătoare, de-a dreptul adorabilă, mai ales atunci când, vorbind despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nici un fel de reacție. Numai că, la început, mâna băiatului s-a mișcat spasmodic, apoi s-a ridicat în aer, ca să-i frece ochii acum deschiși, care clipeau în gol, foarte nedumeriți. A, salut! V-ați întors, a spus Jake relaxat. Acum Fionei nu-i mai venea să plângă. Jake trăia și era bine mersi, iar ea era cuprinsă de o furie turbată. De-a ce dracu’ ai tu senzația că te joci? a scuipat ea, înșfăcându-l de-un braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să se ascundă. — Mi-am uitat bentița de păr pentru tratamentul facial, a zis ea cu nonșalanță. —A, da. James părea să nu se simtă deloc în largul lui. Nu prea știa ce altceva să spună. Julia s-a dus relaxată în baie, și-a luat bentița de pe marginea chiuvetei și a revenit în cameră. Cine era la telefon? a întrebat ea pe tonul cel mai firesc pe care și l-a putut fabrica. A, nu-l cunoșteai. James a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
te consider întotdeauna. Apoi Sofia a deschis ușa de la intrare. — Și-acum ieși! Frecându-și încă obrazul, Alison și-a cules geanta de pe jos și a ieșit. — Înainte să pleci, îți mai dau un subiect de gândire, a adăugat Sofia relaxată. Luca își adoră copiii și-o să-i adore întotdeauna. Iar tu o să vii întotdeauna pe locul doi. Și niciodată, în vecii vecilor, n-o să poți să-i dai ceea ce i-am dat eu - primul băiat. Pentru el, asta a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cealaltă. —Așa și-așa. Cred c-a fost un pic mai bine. Când am venit, Jenny mi-a spus „draga mea“. A spus-o frumos sau a fost sarcastică? — Cred c-a spus-o frumos. Mi s-a părut mai relaxată. Probabil pentru că e pe teritoriul ei. În plus, știe că, pentru puțin timp, o să aibă controlul exclusiv asupra lui Milly. Chipul lui Nick s-a întunecat, dintr-odată, din cauza îngrijorării. — Crezi că aia mică o să fie în regulă? Susan s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]