1,222 matches
-
susținătorii din Poitou ai lui Inocențiu și de a-i înlocui cu preoții loiali lui însuși, a dat vina pe Eleanor, spunând că Ludovic era doar un copil căruia trebuia să i se prede manierele. Indignat, Ludovic a jurat pe relicve că atât timp cât el va trăit, Pierre nu va intra în Bourges. Pierre de la Chatre a primit refugiu de la Theobald al II-lea, conte de Champagne. Ludovic s-a implicat într-un război cu contele Theobald de Champagne permițându-i lui
Eleanor de Aquitania () [Corola-website/Science/311642_a_312971]
-
Biserici" pe care a creat-o acum Vlasie. Vlasie și cei cu el sunt o rușine pentru Ortodoxie!"" În anul 1995, episcopul Cozma a paralizat după un accident cerebral. Construcția bisericii de la Mănăstirea Dornelor a fost stopată. În anul 1997, relicvele mitropolitului Glicherie au fost exhumate și au fost găsite neputrezite, iar Sinodul condus de mitropolitul Vlasie l-a canonizat ca sfânt pe IPS Glicherie. Deși era bolnav și nu putea să meargă, episcopul Cozma a călătorit totuși la Mănăstirea Slătioara
Cozma Lostun () [Corola-website/Science/311719_a_313048]
-
fost exhumate și au fost găsite neputrezite, iar Sinodul condus de mitropolitul Vlasie l-a canonizat ca sfânt pe IPS Glicherie. Deși era bolnav și nu putea să meargă, episcopul Cozma a călătorit totuși la Mănăstirea Slătioara pentru a venera relicvele părintelui său spiritual. PS Cozma a afirmat că mitropolitul Vlasie nu i-a permis să participe la canonizarea Sf. Glicherie de la Mănăstirea Slătioara, interzicânu-i să intre pe teritoriul mănăstirii . La data de 6/19 august 2000, PS Cozma a scris
Cozma Lostun () [Corola-website/Science/311719_a_313048]
-
apropiere de Orahovac, Retimlije și Opteruša au fost capturate. Similar, sau chiar mai putine evenimente sistematice au avut loc în orașul Orahovac și în satul sârb Velika hoċa. Mănăstirea ortodoxă din Zociste situată la 5 km de Orehovac - renumită pentru relicve din Viețile Sfinților Kosmas și Damianos și venerate de albanezi - a fost jefuită, călugării acesteia deportați la o închisoare din tabăra UCK și, în timp ce a fost pustiita, biserica mănăstirii și construcțiile sale au fost a dărâmate până în temelii de mine
Războiul din Kosovo () [Corola-website/Science/311917_a_313246]
-
la Pașcani. Începând cu 1 iunie 2004, pr. paroh Isidor Iacovici a fost numit asistent pastoral și spiritual al românilor catolici din Roma. La 16 iunie 2004 au poposit în pelerinaj în Parohia „Sf. Tereza a Pruncului Isus” din Iași relicva și bustul aurit al Sfântului Anton de Padova, fiind întâmpinate în fața bisericii de episcopii Petru Gherghel și Aurel Percă, de pr. Isidor Iacovici, parohul comunității, precum și de un grup de preoți și credincioși. Relicva a rămas acolo până a doua
Biserica Sfânta Tereza a Pruncului Isus din Iași () [Corola-website/Science/311308_a_312637]
-
Tereza a Pruncului Isus” din Iași relicva și bustul aurit al Sfântului Anton de Padova, fiind întâmpinate în fața bisericii de episcopii Petru Gherghel și Aurel Percă, de pr. Isidor Iacovici, parohul comunității, precum și de un grup de preoți și credincioși. Relicva a rămas acolo până a doua zi dimineața. La 1 august 2004, Parohia „Sfânta Tereza” din Iași a primit un nou paroh în persoana pr. Anton Farcaș-Gherghina, anterior paroh la Răducăneni. În timpul păstoririi sale s-a construit grota Sf. Fecioare
Biserica Sfânta Tereza a Pruncului Isus din Iași () [Corola-website/Science/311308_a_312637]
-
de cucerire și trăind întotdeauna în pace cu toți vecinii. Liniștea lor este tulburată de invadatori care asediază cetățile dacice. Sunt prezente în film o serie de simboluri naționale (steme simbolice atârnate pe perete, Sfinxul din Bucegi, capitala Sarmizegetusa), precum și relicve din alte perioade cum ar fi un coif purtat de Decebal care este asemănător cu coiful dacic de la Coțofenești (ce datează de la începutul secolului IV î.Hr., adică cu aproximativ 500 de ani înainte de epoca lui Decebal). Aceste simboluri erau considerate
Dacii (film) () [Corola-website/Science/311355_a_312684]
-
asemenea un drapel olandez. Acesta, împreună cu cel britanic, a fost vândut în cele din urmă în 1909 unui ofițer englez. Drapelul olandez i-a fost adus lui W.Y. Carman în 1956 pentru identificare și l-a recunoscut a fi relicva originală. El a aranjat ca acesta să ajungă la muzeul armatei olandeze din Leiden. Acolo a fost identificat ca aparținând Batalionului 2 „Nassauche Ligte Infanterie” (Infanterie Ușoară Nassau). Numai centrul mai rămăsese atunci. Pe mătasea de un galben deschis era
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
Palatul de Justiție de la Paris), din "Île de la Cité", în centrul Parisului. Sfânta Capelă, un exemplu perfect al stilului reionant al arhitecturii gotice, a fost contruită ca un altar pentru Coroana de Spini și un fragment din Crucea Adevărată, o relicvă importantă a patimilor lui Iisus. Ludovic le-a achiziționat în 1239-1241 de la Împăratul Balduin al II-lea al Constantinopolului, în schimbul sumei exorbitante de 135.000 de livre (capela a costat „numai” 60.000). Această achiziție trebuie înțeleasă în contextul fervoarei
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
Europa secolului al XIII-lea. Ea a contribuit la reîntărirea poziției centrale a regelui Franței în cadrul creștinătății occidentale, precum și la renumele Parisului, pe atunci cel mai mare oraș din Europa occidentală. Într-un timp în care orașele și conducătorii căutau relicve pentru a își spori reputația și faima, Ludovic reușise să aducă cea mai prețuită relicvă în capitala sa. Achiziția nu a fost deci doar un act de devotament, ci și un gest politic : monarhia franceză încerca să stabilească regatul Franței
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
în cadrul creștinătății occidentale, precum și la renumele Parisului, pe atunci cel mai mare oraș din Europa occidentală. Într-un timp în care orașele și conducătorii căutau relicve pentru a își spori reputația și faima, Ludovic reușise să aducă cea mai prețuită relicvă în capitala sa. Achiziția nu a fost deci doar un act de devotament, ci și un gest politic : monarhia franceză încerca să stabilească regatul Franței ca fiind „Noul Ierusalim”. Ludovic al IX-lea și-a luat foarte în serios misiunea
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
clar convingerea că armatele umayyade ar fi cucerit din Japonia la Rin, și chiar și Anglia. Creasy a spus "marea victorie câștigată de Charles Martel ... a dat o lovitură decisivă cuceririi arabe din Europa de Vest, salvând creștinătatea de Islam, [și] conservând relicvele antice și civilizația modernă." Convingerea lui Gibbon că soarta a creștinismului era legată de această bătălie este susținut de alți istorici, inclusiv John B. Bury. Importanța acesteia a scăzut în secolul al XX-lea, atunci când istoricii, cum ar fi Bernard
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
cu un număr fix de membrii care sunt fixați după cifra locuitorilor din zona respectivă. Aceste cifre provin de la administrația orașului Warburg. Ele conțin și locuitorii cu reședințe secundare acolo. Pe teritoriul actual al orașului Warburg s-au descoperit nenumărate relicve din perioada comunei primitive și a antichității. În timpul excavațiilor arheologice a fost găsit un pumnal pe care arheologii în clasifică în era neolitică.. Din mileniul al IV-lea înainte de Hristos există în regiunea Warburg urmele unei culturi megalitice. Pietre mari
Warburg () [Corola-website/Science/309524_a_310853]
-
finele Evului Mediu Barbara devenise importantă ca patroană a muribunzilor. Cele mai vechi mărturii ale venerării sfintei s-au găsit în Edessa, în bazilica copților din Cairo și pe teritoriul Imperiului Bizantin. Se spune că împăratul Iustinian ar fi transferat relicvele Barbarei din Cairo la Constantinopol. În anul 1000 moaștele sfintei au fost aduse în bazilica San Marco din Veneția și sunt păstrate din 1909 în Mănăstirea S. Giovanni Evangelista din Torcello, în apropierea Veneției. Cea mai veche mărturie a venerării
Sfânta Barbara () [Corola-website/Science/309149_a_310478]
-
geografice, mănăstirea s-a numit, mai târziu, "Münstereifel". În anul 844 au fost aduse în mănăstire moștele matirilor romani Chrysanthus și Daria (+ 268 n.Chr.). În felul acesta, Münstereifel a devenit singura localitate din Arhidioceza Köln - de lângă Kornelimünster -, care poseda relicve romane. Prin urmare, a devenit un loc de pelerinaj foarte vizitat. Din anul 854 au rămas cele mai vechi atestări documentare despre domeniul Hospelt, ca fiins cea mai veche zonă locuită de pe teritoriul de azi al localității Münstereifel. În 865
Bad Münstereifel () [Corola-website/Science/309191_a_310520]
-
nu au avut nicio șansă. În absența infanteriei care să-i țină pe musulmani la distanță cu arbaletele, cavalerii lui Guy erau aproape neajutorați. Sarazinii au năvălit asupra cercului de războinici în armuri care apărau Adevărata Cruce. În haosul din jurul relicvei sfinte, este ucis episcopul de Acra, relicva fiind preluată de episcopul de Lydda. Taqi al-Din le ordonă luptătorilor săi să lase arcurile și să-i atace pe cavalerii care-l apărau pe episcop cu săbiile, buzduganele și lăncile. Sarazinii i-
Bătălia de la Hattin () [Corola-website/Science/310791_a_312120]
-
infanteriei care să-i țină pe musulmani la distanță cu arbaletele, cavalerii lui Guy erau aproape neajutorați. Sarazinii au năvălit asupra cercului de războinici în armuri care apărau Adevărata Cruce. În haosul din jurul relicvei sfinte, este ucis episcopul de Acra, relicva fiind preluată de episcopul de Lydda. Taqi al-Din le ordonă luptătorilor săi să lase arcurile și să-i atace pe cavalerii care-l apărau pe episcop cu săbiile, buzduganele și lăncile. Sarazinii i-au doborât pe apărători numai datorită efectivelor
Bătălia de la Hattin () [Corola-website/Science/310791_a_312120]
-
episcopul de Lydda. Taqi al-Din le ordonă luptătorilor săi să lase arcurile și să-i atace pe cavalerii care-l apărau pe episcop cu săbiile, buzduganele și lăncile. Sarazinii i-au doborât pe apărători numai datorită efectivelor superioare, Taqi luând relicva și părăsind exultat lupta. Al-Afdil, fiul de 17 ani al lui Saladin, martor al acestei întâmplări, a crezut că victoria era de acum sigură. Dar tatăl său l-a contrazis; peste puțin timp, cruciații întreprind încă un atac disperat, respins
Bătălia de la Hattin () [Corola-website/Science/310791_a_312120]
-
locul în care se aflau. "Am strigat din nou: "I-am bătut". Tatăl meu s-a întors spre mine și a spus: "Taci. Îi vom învinge abia când va cădea cortul acela". Și în timp ce vorbea, cortul a căzut." După pierderea relicvei sfinte, simbolul sprijinului lui Dumnezeu, moralul creștinilor se prăbușește. Guy era atât de epuizat, încât pur și simplu s-a așezat, așteptând să fie luat prizonier. Împreună cu el au fost prinși cei mai mulți dintre nobilii regatului, cu excepția lui Raymond de Tripoli
Bătălia de la Hattin () [Corola-website/Science/310791_a_312120]
-
al XX-lea. Terenul este proprietate de stat. Rezervatia botanica Scărița-Belioara conserva specii rare, unele unice în Europa: sângele voinicului, argințica, mărtăloaga, căldărușa, gențiana, buzata, crinul pestriț. Specifice acestui masiv sunt endemismele barbă mugurului, mălăoaie și strugurii ursului (Arctostaphylos uva-ursi), relicva glaciară ajunsă aici din Peninsulă Balcanică. Căi de acces: pe drumul național Turda-Câmpeni DN 75 până la Poșaga de Jos, de unde se continuă pe drumul comunal DC 42 până la Poșaga de Sus, iar de acolo, pe Valea Belioarei, până la marginea nordică
Șesul Craiului - Scărița-Belioara () [Corola-website/Science/309431_a_310760]
-
brațul transversal al crucii creștine. Este spațiul destinat altarului. În prezbiteriu se poate afla și corul. Prezbiteriu este un alt element specific bisericilor catolice. Este un spațiu subteran specific arhitecturii medievale situat de obicei sub prezbiteriu. În criptă se păstrează relicvele, obiectele prețioase de cult sau arhivele. Cripta poate avea și funcția de capelă. Este o galerie care înconjoară altarul. Sunt spații semicirculare. În abside, în tradiția ortodoxă, se află altarul și stranele. Calotele, cu formă de semi-cupolă, constituie acoperământul absidelor
Biserică (edificiu) () [Corola-website/Science/306006_a_307335]
-
din Iași. Timp de reflecție, rugăciune, analiză și înnoire, Sinodul a fost convocat și cu scopul de a face o radiografie a problemelor existente în Biserica locală, precum și o soluționare a acestora. În perioada 8-22 iunie 2004, bustul aurit și relicva conținând fragmente din trupul Sfântului Anton de Padova au poposit pe teritoriul Diecezei de Iași, fiind purtate în pelerinaj pe întreg cuprinsul Diecezei de către PS Petru Gherghel. Ca urmare a dorinței credincioșilor români, în special al celor din Moldova, moaștele
Petru Gherghel () [Corola-website/Science/306008_a_307337]
-
12 turnuri și 5 porți orientate după cele patru puncte cardinale, spre nord era poarta Philipp și Wirtel, spre est poarta Köln, spre sud poarta Principală și spre vest poarta de Lemn.In biserica Sf. Anna (Annakirche) sunt păstrate câteva relicve printre care și cutia sculptorului Leonhard (1501) care conține o relicvă a "Sfintei Anna" patroana orașului sărbătorită printr-o procesiune religioasă la data de 26 iulie. În timpul unui război între prințul Wilhelm IV de Jülich și Carol Quintul, orașul este
Düren (oraș) () [Corola-website/Science/306130_a_307459]
-
spre nord era poarta Philipp și Wirtel, spre est poarta Köln, spre sud poarta Principală și spre vest poarta de Lemn.In biserica Sf. Anna (Annakirche) sunt păstrate câteva relicve printre care și cutia sculptorului Leonhard (1501) care conține o relicvă a "Sfintei Anna" patroana orașului sărbătorită printr-o procesiune religioasă la data de 26 iulie. În timpul unui război între prințul Wilhelm IV de Jülich și Carol Quintul, orașul este asediat și ocupat în anul 1543 de trupele lui Carol Quintul
Düren (oraș) () [Corola-website/Science/306130_a_307459]
-
asemenea se purtau pălării negre. De asemenea exista și obiceiul de a se purta medalioane realizate din abanos fosil sau din fire din părul răposatului. Cei bogați își realizau camee sau racle în care păstrau fire de păr sau alte relicve ale persoanei moarte. Exista obiceiul ca femeile să poarte doliu patru ani după moartea soțului iar lepădarea acestor haine înainte de această perioada era considerată un semn de lipsă de respect față de cel decedat. Odată cu trecerea timpului, persoanelor care purtau doliu
Doliu () [Corola-website/Science/306136_a_307465]