10,363 matches
-
de făcut, m-am Învârtit o vreme pe-acolo. Nu se supăra nimeni că lumea stătea În vestiarele bărbaților, indiferent despre cine era vorba. Majoritatea băieților, tare fuduli, se bucurau că li se acordă atenție, iar cei câțiva masculi fără „remorcă“ n-ar fi avut tupeul să-ți spună de la obraz, de față cu ferchezuiții, că privirile tale insistente le tăiau elanul. În vestiarul femeilor, situația era exact invers. Atmosfera era una de cordialitate și de interes reciproc. Dacă se Întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
să mă străduiesc să merg ca un om care n-are nimic de ascuns și numai întâmplător se află pe drum la o oră târzie. Altfel e posibil să ne denunțe cineva și să ne ia la cercetat mașina și remorca”, spusese el. „Și atunci?” - întrebasem eu. „Și atunci, ce?” „Ce se întâmplă atunci?” „Dacă descoperă ce am ascuns eu acolo, ai să poți veni la închisoare, din două în două săptămâni, ca să-ți vizitezi tatăl și să-i aduci un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cunoștințe, unii care știu să-și țină gura, oameni cumsecade. Și ei vor să fugă. Sunt unguri. Locuiesc la marginea orașului și au o grădină ferită de ochii lumii.” „La ei duci tu mereu bagajele noastre?” „ Da, acolo meșteresc eu remorca, știi tu, îi fac un fund dublu. În ultima zi, nu-mi rămâne decât s-o umplu.” „Tată, ție nu ți-e frică?” În clipa aceea, a intrat mama în cameră. Despre frică nu se vorbește în prezența femeilor. Din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
venit nimeni. La al doilea post de control, s-au mulțumit să ne urmărească din priviri de departe. Ne-au lăsat să trecem, fără să ne oprească, apoi șoseaua a devenit mai lată. Am aruncat o privire în urmă, la remorca scundă. Știam că e punctul nostru slab. În fundul ei dublu se aflau ascunse icoane, bijuterii și bani. Priveam mereu înapoi, tata făcea la fel, parcă s-ar fi temut că am putea pierde remorca. „Cei de dincolo sunt foarte interesați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
aruncat o privire în urmă, la remorca scundă. Știam că e punctul nostru slab. În fundul ei dublu se aflau ascunse icoane, bijuterii și bani. Priveam mereu înapoi, tata făcea la fel, parcă s-ar fi temut că am putea pierde remorca. „Cei de dincolo sunt foarte interesați de icoane. M-am informat eu în Italia. Păcat că unele nu sunt într-o stare prea bună, dar n-am avut cum să procur altele. Important e ca nimeni să nu afle ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mine dădeam din cap. Acum ne-am împotmolit la graniță. Tata a dispărut de zece minute. A spus: „Merg să-l caut pe Ilie”. Ilie e un vameș căruia tata i-a dat bani ca să nu descopere fundul dublu de la remorca noastră. Tata și mama se întâlniseră cu Ilie noaptea, iar mie mi se făcuse frică, pentru că, trebuie să recunosc, nu mă simt tocmai viteaz când e vorba să rămân singur acasă. Mama e neliniștită. Învârte o bucată de hârtie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
piciorului. Poartă bocanci grei de piele, precis că transpiră în ei și face bășici. Ofițerul se apropie și duce mâna la șapcă, în semn de salut. Tata își drege glasul și așteaptă în spatele mașinii. Se reazemă de un colț al remorcii. Vocea ofițerului e profundă și calmă. El răsfoiește pașapoartele. „Italia, asta e o țară frumoasă”, observă el. „Michelangelo, Leonardo și așa mai departe. Am acasă o carte despre ea.” Tata și mama își încrucișează privirile pentru o secundă. „Da, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pune arma deoparte și se culcă pe spate, apoi scoate din buzunarul pantalonilor o lanternă mică și dispare până la genunchi sub mașina noastră. Se aud niște ciocănituri. „Totul e în ordine, tovarășe ofițer.” „Așa, bine. Acum vă rog să descoperiți remorca.” Ofițerul îmi cuprinde umerii cu brațul și merge în spatele mașinii, călcând fără nici o grabă. Eu trebuie să merg cu el. Tata desface prelata remorcii, ofițerul îmi dă drumul și se apropie. „Ce e înăuntru?” „Haine. De-ale mele. Fuste, bluze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
aud niște ciocănituri. „Totul e în ordine, tovarășe ofițer.” „Așa, bine. Acum vă rog să descoperiți remorca.” Ofițerul îmi cuprinde umerii cu brațul și merge în spatele mașinii, călcând fără nici o grabă. Eu trebuie să merg cu el. Tata desface prelata remorcii, ofițerul îmi dă drumul și se apropie. „Ce e înăuntru?” „Haine. De-ale mele. Fuste, bluze și așa mai departe. Și cadouri pentru prietenii din Italia, familia care ne găzduiește. Nimic deosebit. Ce am găsit și noi și ce ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pe îndelete, doar noi doi. Poți să crezi? Cutremurul l-a prins pe tata în plin Tokyo și nici măcar nu și-a dat seama ce se întâmpla. — Z\u! — E adevărat! Mergea cu bicicleta, de care era prinsă și o remorcă, prin cartierul Koishikawa și n-a simțit nimic. Când a ajuns acasă, toate casele din apropiere rămăseseră fără țigle pe acoperișuri și noi stăteam cu toții lipiți de stâlpi și tremuram până în străfundul mădularelor, dar el tot nu a realizat ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ar fi fost victima unui blocaj feroviar în munți. Odată urcată în tren, am abandonat căruțul lângă cartoanele sub care se adăpostea un grevist al foamei. Mi-am jurat să nu-l mai folosesc, să intru în mileniul trei fără remorcă. Așa, ca un Ferrari. Singur în curte. Noaptea e mai greu. Dorm cu trei bulane de cauciuc în casă. Unul sub pernă, unul la ușa camerei și ultimul la intrare. Întunericul din jurul casei e sinistru. Lumina de la felinare se prelinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
asemenea misie! Nu? Super! Cine-ar fi crezut?! Într-adevăr, încurcate și nebănuite sunt căile Domnului! Asta așa e, băi! Bravo! Acum m-am bunghit și eu! Corect! Ai perfectă dreptate! se minunează și Poetul. Cum era chestia? Cei de la remorcă, vor fi cei dintâi! He, he...! Scuipă-l, bre, să nu se deoache! A văzut luminița! Atâta onoare și importanță pe creierașul lui, ce nu s-a mai pomenit. Colivarii să trăiască, să se coțăiască! Atențiune, lume, atențiune: Alteța sa serenissimă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pe oamenii legii să-și facă datoria spre binele nației. Și tușa Vasilica plângând ca după mort, a văzut cu ochii ei cum i se luau din coteț golașele moțate cu gâtul gol și puse în niște butoaie într-o remorcă trasă de un tractor și duse spre a li se face sfârșitul. Rămasă fără găinile ei preferate, își făcea cruce și blestema molima, dar și pe cei care i-au luat golașele, care nu dădeau nici cel mai mic semn
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Ce s-a întâmplat. Eram în ultima săptămână a anului școlar. Clasele V-X aveau program după amiaza până la orele 19. Cam pe la orele 17 s-a produs o rupere de nori în zonă. La școală aveam un tractor cu remorcă cu care făceam naveta de la centru de comună în satul unde funcționam. Ca să ajungem la centru trebuia să trecem peste un pod pe sub care curgea un pârăiaș mic. Noi am văzut ruperea de nori, dar nu ne-am gândit că
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
mare de apă. Am plecat de la școală și când am ajuns în buza dealului, am văzut că valea arăta cât Dunărea, adică apa avea o lățime de peste o sută și ceva de metri pe vale. Maistrul a oprit tractorul cu remorcă și i-am spus să așteptăm să se scurgă apa de pe vale, dar el a spus că nu-i este frică și știe unde se află podul de peste pârăiaș. Nu ma ascultat și când tractorul a ajuns pe pod, viteza
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Nu ma ascultat și când tractorul a ajuns pe pod, viteza apei și înălțimea de peste un metru a răsturnat tractorul pe o parte. Imediat cabina tractorului în care se aflau cei patru colegi s-a umplut cu apă. Nimeni din remorcă nu a avut curajul să facă un gest de salvare a colegilor aflați în pericol. Eu eram directorul școlii și atunci mi-am spus că dacă se vor îneca cei pentru colegi din cabină, voi fi răspunzător. Atunci m-am
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
voi fi răspunzător. Atunci m-am hotărât să risc eu și să-i salvez, deoarece apa inundase cabina și ei respirau cu gura la geamul lateral dreapta care se afla orientat spre cer. Am intrat în șuvoiul de apă dintre remorcă și tractor, am urcat pe roata din spate și am reușit să deschid ușa care se blocase. Cu riscul de a mă îneca eu, mi-am salvat colegii, fără pretenția de a fi declarat erou. Am mai salvat de la înec
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
atârnau mânere ovale, de care se țineau cei care ajungeau până acolo. Când tramvaiul lua viteză și alerga clătinîndu-se pe șine, mânerele se izbeau ritmic de plafon: trosc-trosc, trosc-trosc, ceea ce-ți dădea, în amurg, o senzație de toropeală; în spatele remorcii, dacă te suiai acolo, puteai vedea o frână de mână, un fel de manivelă cu șurub, nichelată. Mama se ținea de un mâner, eu mă legănam lângă ea și astfel defila prin fața noastră un oraș atât de frumos, de misterios
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
9. Mă servea cu o tabletă galbenă și parfumată, de consistența cerii. Puteam zăbovi așa, jucîndu-ne în colțul nostru de sub mașina de cusut, și-o zi întreagă. El își aducea mașinuțele paradite și-o plimbam pe Zizi peste tot, în remorcă. Se prefăcea că o răstoarnă până mă făcea să plâng de-a binelea ,i se uita pe sub fustă; în acest timp, peste capetele noastre treceau conversația celor două femei, lătratul lui Chombe, melodiile dulcege ale Angelei Moldovan: "Lunca-i lungă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
minuscul pînă-mi dădeau lacrimile. Găsea el o clipă să se schimbe. Când ieșeam din cabină, cerul acela albastru, învolburat, de țară, mi se părea uriaș. Soarele muia totul într-o apă galbenă. Umbrele erau negre și precise. Ne suiam în remorcă și-o luam pe Gigi de mijloc. Pisica era moale ca o cârpă, dar dacă o puneam în picioare se întindea brusc, cu ochii încă lipiți de somn, îndoindu-și spinarea ca un arc și căscând o gură roză, atât
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
poartă, câte două-trei, iar eu fugeam repede să le-o deschid, își aduceau și păpușile cu leagăne cu tot, cu plăpumioarele de satin, trusele medicale de jucărie, stetoscop și seringă de plastic, suzetele și zornăitoarele de bebeluși. Ne suiam în remorca mașinii și improvizam acolo o grădiniță. Dădăceam păpușile, le învățam să se poarte cuviincios, le dezbrăcăm și le îmbrăcam. Când ne plictiseam, le lăsam acolo și mergeam în spatele casei, unde dădea ușa de la bucătărie. Acolo se afla o platformă de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
teribile taiorul sfâșiat. M-am trezit în cearceafurile ude și am aprins lumina. Dar Ester, în vremea când mergeam la tanti Aura, era o fată vioaie și foarte deșteaptă, care citea tot timpul cărți groase, prăjindu-se la soare în remorca vechiului camion. Cu cât se bronza mai mult, cu-atît se umplea mai tare de pistrui. Avea pistrui pe tot corpul, pe toată pielea ei roșcată, dar mai ales pe umeri, pe spate și sub ochi, în jurul nasului. Uneori vorbea puțin
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Florina, păpușa ei cu ochii scoși, dar acum ne privea cu dispreț. Puia nu se jucase niciodată cu așa ceva, iar Balena, care avusese o negresă, o uitase pesemne pe undeva. Așa, că Zizi se cam plictisea între noi. Strânse în remorca mașinii, vorbeam despre filme și despre rochii, fiecare lăudîndu-se cât putea. Ne amuza că Grasei îi crescuseră niște sâni ca de femeie mare. Știam că și nouă aveau să ne crească mai târziu, dar așa, să vedem asta la cineva
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
din petale de flori lipite cu salivă. Ne fluturam noile gheruțe prin aer așa de fioros, că Gigi, care-și dormea veșnicul somn pe capota camionului, în soarele tropical, se zbârli toată și începu să tremure. Ne-am suit în remorcă, am tras-o cu chiu, cu vai și pe Balena și ne-am așezat pe marginile scorojite ale tăbliilor laterale. Priveam cerul în care se reflecta verdele grădinii și așteptam poruncile reginei. Regina Verde tăcea, cu pixul între degete. Se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
scânduri a camionului se curba sub greutatea a șapte ouă mari cât capetele noastre și însemnate cu cele șapte culori. Le mângâiam și chiar încercam să le clocim ghemuindu-ne peste ele. L-am suit până și pe Chombe în remorcă și l-am trântit peste ouă, dar câinele prinse deodată un zgomot infim, care-l înfricoșa atât de tare, încît se aruncă schelălăind din camion și nu se opri până în cușca lui de după casă. Noi abia percepuserăm micul trosnet, în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]