5,534 matches
-
-și toarne toți apropiații în schimbul vizei care îi permitea deplasarea în Occident. Sergiu Celibidache va veni de trei ori în România, în 1970 cu Orchestra RTV din Stockholm, și apoi 1978 și 1979, cînd va dirija chiar Orchestra Filarmonicii Române. Repetițiile se țineau la Ateneu cu ușile deschise, sala fiind arhiplină. Dar popularitatea în rîndul melomanilor îi va atrage repudiul autorităților, care nu vedeau cu ochi buni simpatiile artistice care depășeau un anume prag. După 1979, Celibidache va sta departe de
Bagheta lui "Kolb" by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4401_a_5726]
-
vervă inexplicabilă la doi interpreți aflați în plină maturitate artistică, au făcut praf partiturile binecunoscute, nerespectând preparațiile, pauzele, nimic, dar adăugând de la ei înflorituri, exces de echilibru în prize, ca la circ. Unde a fost ochiul atent al maeștrilor de repetiții (căci coregraful deja plecase), patru la număr, care ar fi trebuit să-i îndrume, să le controleze elanul, pornit într-o direcție total nepotrivită? Probabil că există și un destin al operelor de artă. Uneori fericit, alteori ingrat, precum în
Don Quijote din nou pe scena Operei din București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4409_a_5734]
-
din care-și făcuse icoană.” Diatriba necruțătoare a lui Gheorghe Grigurcu este cu atât mai convingătoare cu cât reprezintă reacția unui om care s-a situat mereu, ca atitudine civică și literară, la antipod în raport cu bardul de la Bârca. Proceduri în repetiție În ISTORIE ȘI CIVILIZAȚIE (nr. 34, din iulie) citim cu interes destăinuirile colonelului Anton Dumitrescu, participant la întâmplările din 23-24 august 1944 de la Palatul Regal. Anton Dumitrescu, cel care avea să ajungă omul de încredere al Regelui Mihai, s-a
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4444_a_5769]
-
puterea lui. Puterea lui Radu Beligan de a se întoarce acolo unde este plin de amintiri, de chipuri, de lupte întru valoare, de energie, de vibrație unică, de prieteni, de complicități, de un timp dilatat în care încap zilele de repetiții și nopțile de îndoieli, succesul unei echipe formidabile, turnee celebre, destine, nume mari. Acolo unde este tinerețe fără bătrînețe și viață fără de moarte.
Spiritul unui călător by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4611_a_5936]
-
sau După baie, femeie uscându-și ceafa pot fi în primul rând interesante pentru că îți oferă impresia că vezi trupuri în mișcare. Marea majoritate a lucrărilor din lumea baletului nu descriu scene de spectacol ci siluete obosite, o muncă sisifică, repetiții fără sfârșit. Există o analogie între efortul creator al unei balerine - revenirea obsesivă la același punct de plecare, constanta căutare a perfecțiunii unui gest - și cel al lui Degas însuși... În pofida aparențelor, arta sa nu este o artă a spontaneității
Edgar Degas și iluzia mișcării by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4635_a_5960]
-
03.2010); „Anul trecut a mutilat un câine. Acum a căsăpit un bătrân” (Libertatea, 14.02.2011). Nu mai contează nici ideea de tăiere și nici instrumentul specific - „Și-a căsăpit nevasta cu ciocanul” (Gazeta de Olt, 21.09.2006) -, repetiția conducând la slăbirea treptată a sensului: „Cioban căsăpit în bătaie de un coleg de breaslă” (Ora de Sibiu, 10.05.2010). Verbul a hăcui e adesea preferat datorită expresivității sale populare și aproape onomatopeice; îl folosesc, de exemplu, pentru același
Căsăpit, hăcuit, tranșat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5758_a_7083]
-
au înregistrat peste douăzeci de morți, iar alți zeci de studenți au fost grav răniți. În mai, capitala Yemenului a mai fost victima unui astfel de atac. Atunci, peste 90 de persoane au fost ucise de un terorist în timpul unei repetiții pentru o paradă militară.
Atentat sinucigaș la Academia de Poliție din Yemen by Cincu Catalin () [Corola-journal/Journalistic/57911_a_59236]
-
despre „sărbătoare“, „mediocritate“ sau „cinste“ te copleșește și renunți repede. Și totuși, Creția nu renunță, insistența de a defini teme care au fost de o mie de ori definite dîndu-i aerul unui savant cu vădite aplecări dăscălești, pe care rutina repetiției nu-l descurajează. Are răbdare pedagogică și o atenție savantă care îl apără de primejdia plictisului. De aici impresia de spirit sfătos care, pentru a-și povesti variantele de interpretare, își estompează erudiția pînă la ștergerea trimiterilor docte. Sunt eseuri
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
din distribuție, a căutării profunde în ce există în vîna unui actor. Sînt multe ipostaze noi în jocul celor mai mulți, un fel de plăcere a jocului, a replicii, a necunoscutului care este orice aventură teatrală. Împlinită sau nu. Am simțit că repetițiile au avut o miză care depășește ieșirea la public. Acolo, undeva în viscere, mi se pare că s-a întîmplat ceva. Cu actorii. După o perioadă de umbră, nemeritată pentru trupă și de neînțeles pentru mine, în care nu s-
Ghid de folosire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5656_a_6981]
-
blană râncedă de țap - miasma ce predomină în mod normal. Două binecuvântări numai, dar provocarea e suficientă pentru puterile mele de calcul mintal. Plutind așa în neștire în apa rece, îmbiat și scuturat de frisoane de parcă aș fi deja în repetiții pentru ce mă așteaptă - străvechiul pas în spate pe sub furci - mintea mi-o ia razna și iarăși mă pomenesc pictând pești, fericit. Puteți să-mi ziceți oricum, că doar și alții o fac, iar eu nu mă supăr, dar eu
RICHARD FLANAGAN - Cartea cu pești a lui Gould () [Corola-journal/Journalistic/5659_a_6984]
-
mod regretabil, de o limitată programare în spațiul vieții noastre de concert. Pe de altă parte, nu poți să nu apreciezi talentul muzical pedagogic pe care îl probează Andreescu în lucrul cu tinerii muzicieni, studenți ai Universității bucureștene de Muzică. Repetiții multe și eficiente, coagularea unui sentiment al ansamblului, aspect în care se regăsește aportul individual, raportarea la specificul partidei instrumentale din care face parte tânărul muzician, conștientizarea echilibrului sonor în cadrul marelui organism al orchestrei, cultura sunetului orchestral și funcționalitatea acestuia
Momente și evenimente muzicale bucureștene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5670_a_6995]
-
să umble la bătrînețe ca Lear pe drumuri, acum, în clipa de dinaintea sfîrșitului, Marta și-a lăsat prin testament toate pămînturile ei din Cutca - nu puține, nici foarte multe - fratelui meu. Prin ce răsucitură psihologică și prin ce compulsiune de repetiție s-a îndreptat ea din nou spre cel ce-o lăsase pe drumuri eu nu mai pot ști și nu vreau să știu: poate numai ca să-i facă în ciudă lui Mica, aflată atunci în război cu el. Ori poate
Grădina by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/5680_a_7005]
-
plămădit unul pe celălalt, au trăit întru muzică unul pentru celălalt, împrospătându-și continuu relația; iar aceasta pe parcursul unei legături, a unei intimitați artistice în zona căreia a înflorit miracolul cântului coral drept expresie a unei comunicări unice, petrecute în repetiții, în concert. Cu mai bine de trei decenii în urmă, cu prilejul unei fericite aniversări a formației, încercam o sugestivă apropiere notând că în relația cu instrumentul său Marin Constantin dispune de geniul cântului coral așa cum, spre exemplu - îmi imaginam
Marin Constantin - artistul intrat în legendă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5813_a_7138]
-
al intensității, corespunzând în general unei evaluă ri subiective - afective, emoționale -, e foarte bine reprezentat. Gramaticile noastre fac loc de obicei - în capitolele despre gradație și comparație - exprimării nongramaticalizate a superlativului: prin intonație și lungiri de sunete (urââââât!), prin simplă repetiție (urât-urât!) sau prin construcții sintactice speciale, bazate pe substantivizare (o urâțenie de...), substantivizare și repetare prin genitiv (urâțenia urâțeniilor), combinarea cu un adverb expresiv provenit din substantiv (urât foc), cu diferite adverbe sau locuțiuni adverbiale de intensitate (urât din cale-afară
„Cel mai cel“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5829_a_7154]
-
s-au definit cu fiecare spectacol, gesturi majore pentru istorie. Primii regizori au fost Lucian Giurchescu și David Esrig. Primii scenografi, Dan Nemțeanu și Ion Popescu-Udriște. Aici a făcut Esrig „Troilus și Cresida”, „Umbra”, „Capul de rățoi”. Aici a început repetițiile la „Nepotul lui Rameau”. Aici a făcut Giurchescu „Rinocerii” cu Radu Beligan în Béranger și Ion Lucian în Jean, cu scenografia lui Dan Nemțeanu. Tot aici, fără să păstrez cronologii, „Burghezul gentilom”, „Ucigaș fără simbrie”, „Platonov”, „Trei surori”, „Livada de
Despre memorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5832_a_7157]
-
a declarat și actorul Marius Manole. O urare frumoasă a transmis și regizorul piesei în care maestrul va juca chiar de ziua sa pe scena Teatrului Metropolis, Felix Alexa: „E o senzație foarte specială. Nu mă simt ca la o repetiție obișnuită, asta deoarece a lucra cu domnul Beligan înseamnă o experiență care nu ține numai de teatru. Este și o experiență umană, minunată, aproape o incursiune subiectivă în istoria teatrului românesc“. Mărturisind că e emoționant să dea indicații maestrului Beligan
Radu Beligan își sărbătorește cei 95 de ani pe scenă, la Metropolis by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/58366_a_59691]
-
Schoenberg, Alban Berg, Webern; explica și exemplifica... D. Av. - Era sfârșitul anilor ’50 ! O.L.C.- A fost o senzație! Un interes cu totul ieșit din comun. Era perioada în care se reluau lucrările scenice ale lui Prokofiev. Am asistat la repetiția generală a operei Război și Pace. Am avut șansa de a mă fi format într-un mediu profesional deosebit de prielnic. D. Av. - Cine v-a îndrumat în mod nemijlocit? O.L.C. - L-am avut profesor pe celebrul muzicolog Mihail Druskin
OCTAVIAN LAZĂR COSMA: „Compozitorii generației enesciene și post-enesciene au luptat pentru afirmarea unei identități românești.“ by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5064_a_6389]
-
cu tema asta. Vom fi acuzați de modernism. Muzica este superbă. Este, totuși, foarte nouă!”. Nu rețin în care context anume, eu, ca ardelean, în septembrie 1958 mă aflam la București. Am auzit că se putea intra la Operă, la repetiția generală cu Oedipe. Aveam în suflet această muzică. Efectul a fost fantastic. Pentru prima oară l-am urmărit dirijând pe Constantin Silvestri. Dispunea de energia, de voința mobilizatoare, de forța de convingere privind valoarea, originalitatea acestei muzici. Ce să mai
OCTAVIAN LAZĂR COSMA: „Compozitorii generației enesciene și post-enesciene au luptat pentru afirmarea unei identități românești.“ by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5064_a_6389]
-
joc și joacă, păstrînd, însă, mereu legături conceptuale cu volumele precedente despre teatrul vizual: o semantică a vizualității descoperă Oltița Cîntec în universul creației lui Silviu Purcărete. Analiza e completă, portretul artistului e unul în mișcare, adunînd „fragmentele” risipite la repetiții, în propriile mărturisiri sau în evocările altora, în texte intersectate, în relaționări cu alți regizori (Andrei Șerban, Gordon Craig, Lev Dodin, Tompa Gabor): portretul care rezultă din jocul cu mărgelele de sticlă ale unei înalte arte regizorale este al criticului
Criticul ca o fantomă pirandelliană by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5077_a_6402]
-
alți regizori (Andrei Șerban, Gordon Craig, Lev Dodin, Tompa Gabor): portretul care rezultă din jocul cu mărgelele de sticlă ale unei înalte arte regizorale este al criticului, al spectatorului implicat și, deopotrivă, al fantomei pirandelliene, strecurată în obscuritatea sălilor de repetiții și de spectacole: „Iluzia teatrală și lectura ludică a lui Purcărete aduc la vedere năluca teatrului (...) La regizorul Purcărete, magia e alimentată de apariții, de trucuri vizuale și auditive care generează universul oniric”; „La Purcărete, creativitatea e o stare de
Criticul ca o fantomă pirandelliană by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5077_a_6402]
-
repugnă teoretizările în privința propriilor creații”. Silviu Purcărete sau privirea care înfățișează nu e doar o carte cu și despre Silviu Purcărete pentru că, iată, Oltița Cîntec caută, în fapt, ceea ce aș numi o tipologie a regizorului de azi, fixată atît la repetițiile propriu-zise, cît și în activitățile „conexe”. În această perspectivă, criticul studiază cu atenție copiile xeroxate ale textului utilizat de echipa spectacolului (iar, la Purcărete, acesta are înfățișarea unui text „muncit”, cu tăieturi, săgeți, chenare, notițe pe margine, însemnări în diverse
Criticul ca o fantomă pirandelliană by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5077_a_6402]
-
unui text „muncit”, cu tăieturi, săgeți, chenare, notițe pe margine, însemnări în diverse culori ale creionului), apoi, programul de sală, dar, mai ales, relația cu scenografii H. Sturmer și Dragoș Buhagiar, girată „în cazul lor de simbioza estetică din perioada repetițiilor”; în capitolele intitulate Purcărete-Sturmer și Purcărete- Buhagiar, criticul face o cercetare a „poziției” scenografiei în realizarea spectacolului de teatru, insistînd asupra creativității și simbiozei estetice dintre regizor și creatorul spațiului de joc, prin care se cristalizează ceea ce se numește o
Criticul ca o fantomă pirandelliană by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5077_a_6402]
-
reliefarea personajelor sale. Subiectul erotic al baletului - puterea instinctului sexual - a provocat scandal de-a lungul timpului, în diferite etape istorice. Încă de la premiera sa de la Köln, din 1926, pusă în scenă de Hans Strohbach, reprezentațiile au fot suspendate. După repetițiile generale, autoritățile maghiare au interzis montarea baletului în 1931 și în 1941, astfel că Aurel Milloss îl va putea monta în 1942, în afara țării, la Milano, iar în Ungaria el nu va putea fi pus în scenă decât după moartea
Din nou împreună cu Oleg Danovski by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5472_a_6797]
-
să fie o priveliște magnifică [...]” (p. 85), „[...] seara am avut lectura noastră din Biblie cu tinerii mei.” (p. 98) ș.a. E adevărat că un jurnal intim nu este un text de ficțiune, iar poetica lui nu valutează elementul estetic. Însă repetițiile inutile ale pronumelui personal - inclus sau subînțeles, în limba română -, calcurile după sintaxa engleză, falsele sinonime, la care se adaugă o redactare neglijentă și supărător de multele greșeli de tipar fac din text o lectură destul de neplăcută, strident neliterară. În
„Criza dinastică“, în jurnalul Reginei Maria by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5485_a_6810]
-
continuă alertă. Câți dintre documentariștii sobri ar fi dispuși să admită măcar, într-un domeniu atât de rigid, existența poantei? Și totuși! Dau două exemple. (Nu e prima oară când mă aplec asupra lor. Am o consolare: învățătura e fiica repetiției.) Întâiul e legat de premisele afacerii Caragiale-Caion. Fiindcă, de știut, se știu îndeobște doar concluziile. Adică povestea acuzelor nefondate de plagiat pe care junele gazetar i le-a adus dramaturgului. Acuze soldate cu faimosul proces. Relațiile dintre cei doi începuseră
Marcă înregistrată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5499_a_6824]