5,064 matches
-
privirea nemulțumită a bătrânului, nu sunt obosit. Se despărțise în zori de Moș Calistrat în capul străzii unde locuia Simion Pop. De acolo, mersese singur până acasă. Ileana nu dormea, îl aștepta în bucătărie. Cum îl auzise că intră se repezise la ușă privindu-l îngrijorată. I se aruncase la piept îmbrățișându-l și strângându-se toată lângă el. Se vedea pe fața ei că o frământau o mulțime de întrebări dar se mulțumise doar să-l invite la masă. Inspectorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
închisese bestia în bârlog când m-a dus pe mine acolo, la mina părăsită. Tot ce mi-a spus și mi-a arătat după aceea a fost lesne de priceput pentru mine. E ușor să înveți fără ca vâlva să se repeadă peste tine, fără să stai cu frica că te poate încolți în orice clipă. Vezi tu, taică-meu a închis ochii și m-a lăsat pe mine în locul lui. Ei bine, de când am fost eu uns paznic, vâlva nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
iveală. Era sigur că informația se afla acolo, în mintea lui, numai că n-o putea scoate la lumină. Oboseala îl doborâse și somnul îl furase pe nesimțite, ațipind fără să vrea. Se trezise speriat, sărind imediat în picioare. Se repezise la fereastră, privind cu teamă afară. Nu întâr ziase, încă era lumină, seara nu începuse să coboare peste munți. Ieșise în mare viteză din casă, salutând-o printre uși pe doamna Maria. Se făcuse că nu o aude pe femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ușor. Vâlva era deja afară din peșteră. Sfera de ceață se adunase acolo și pulsa pe loc. Deși toiagul se afla în mâna bătrânului și Cristian nu era protejat deloc, bestia îi ignora complet. Spre deosebire de seara precedentă, nu se mai repezise spre locul unde stăteau cei doi. Inspectorul simți un fior rece de-a lungul spinării. Ceva nu era în regulă, se aștepta ca totul să se petreacă la fel și acum. Oare de ce nu se întâmpla acest lucru? Fără nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ce vreau să spun? Îi întindem și noi o capcană, eu rămân aici, iar tu te ridici în aer. Va crede că sunt un individ singur, rătăcit noaptea în pădure. Cum este înfometată, va ieși din ascunzătoare și se va repezi spre mine. În momentul în care vine, tu te apropii cu toiagul și mă scoți din ghearele ei. Și dacă nu vine? Dacă nu vine, înseamnă că nu-i aici. Ne rămâne cealaltă alternativă: o căutăm până dăm de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de om și, cu o viteză incredibilă prinse a se îndepărta de ei. Se rostogolea foarte repede la deal, în susul drumului forestier. Acum era foarte aproape de un cot după care amenința să se piardă în întuneric. Intuind pericolul, Cristian se repezi în urmărirea ei, trăgându-l și pe Calistrat după el, în încercarea de a nu o scăpa din ochi. Din păcate pierduseră startul, vâlva apucase deja să dispară dincolo de curbă, înainte ca ei să ajungă acolo. Iar ne-a scăpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
A trecut atât de mult timp? Mă înnebunește așteptarea asta. Dacă se mișcă, te rog să-mi spui! Nu vreau să mă ia pe nepregătite, Nu pricep de ce stă acolo, spuse Calistrat și el nerăbdător. Ar fi trebuit să se repeadă spre tine până acum. Tu ai auzit ce te-am rugat? insistă Cristian. Am auzit! răspunse bătrânul cu o voce agasată. No, fii pe pace, dacă se apropie ai să știi. Deocamdată nu se întâmplă nimic și asta nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai tare. Un mormăit supărat venea de undeva dinspre fundul vâlcelei, după care vocea lui Calistrat se auzi destul de slab: Toiagul, unde, mama dracului, a căzut toiagul? Mai mult ghicind după zgomot locul unde se afla tovarășul său, Cristian se repezi într-acolo. Pricepuse pe loc gravitatea situ ației, Moș Calistrat scăpase toiagul din mână și acum erau amândoi lipsiți de apărare. Nici nu știa ce să facă mai întâi, să vadă dacă nu cumva acesta nu s-a rănit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pipăie febril malul abrupt, sperând să simtă sub degete lemnul lustruit al acestuia. Nici nu se mai gândea la vâlva care, fără îndoială își dăduse seama de impasul în care se găseau și acum, probabil că se pregătea să se repeadă peste ei. Era culcat cu capul în jos spre fundul vâlcelei și mai mult aluneca la vale decât se târa, căutând cu disperare toiagul. Nu-l mai auzea pe Calistrat, de fapt în acel moment nici nu-l mai interesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
misiunea la bun sfârșit. Ah, ce bine ar fi dacă aș avea toiagul! își dori el din străfundul inimii. Fără să vrea, își lăsase capul pe spate, privind spre cer. Cu ochii minții se vedea cu obiectul acela în mână, repezindu-se asupra bestiei, lovind-o cu sete și alungând-o de acolo. Strângea cu putere pumnul mâinii drepte ca și cum toiagul se afla acolo. Parcă simțea lemnul cald în podul palmei și, dintr-o dată nu îi mai era frig. Nedumerit, deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vadă pe bătrânul paznic. Conturul trupului său devenea din ce în ce mai șters, pe măsură ce bestia se strângea în jurul victimei sale. Cristian înțelese că nu mai avea timp de pierdut, trebuia să acționeze imediat dacă voia să-l salveze. Strigând din toți rărunchii se repezi spre Calistrat. Ținea toiagul îndreptat înainte ca pe o suliță. Nu-și dorea decât să nu alunece pe frunzele umede de pe jos. Ajuns la marginea porțiunii cețoase, prinse să lovească în toate părțile cu toiagul, ca și cum s-ar fi luptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
te-ar putea ajuta domnița? întrebă Calistrat cu limba împleticită. Tu ai văzut ceva și vrei ca ea să-ți spună ce? Ileana îi aruncă o privire plină de venin dar nu spuse nimic. N-avea rost să-l mai repeadă pe bătrân, acesta mai avea puțin și se îmbăta de tot, iar o discuție în contradictoriu cu el era inutilă. Vrei să te ajut? Atunci hai să mergem acasă! Stai la masă, te odihnești puțin și apoi îmi mai povestești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Godunov ținea permanent o mașină cu plinul făcut, pregătită pentru orice eventu alitate. Soarele încă nu răsărise când ajunseseră în port. Se îngâna ziua cu noaptea iar înspre est, deasupra orizontului, cerul începea să se coloreze în roșu. Godunov se repezise în cabină ca să pornească motoarele în timp ce Vlad desfăcea parâmele de amarare la mal. Fără să aprindă luminile de navigație și cu motoarele abia turate, iahtul se desprinsese de chei îndepărtându-se de micul ponton spre ieșirea din port. Numai după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
De fapt, nici atunci nu discutase cu el pentru că Ileana fusese cea care ridicase receptorul. După ce Cristian declanșase explozia, mai mult fără voia lui, acesta fusese acoperit de dărâmături. Imediat, prin praful care plutea în aer, Ileana și Calistrat se repeziseră la el, înfricoșați că își pierduse viața. Trupul lui nu se vedea și începuseră să îndepărteze cu mâinile goale pietrele căzute peste el. De sub o lespede uriașă se auzeau gemetele inspectorului. Disperată, Ileana trăgea din răsputeri de aceasta, fără însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în munte, părând a o examina cu atenție. Cum oare ajunsese acolo? Cum sărise gardul dar, mai ales, cum reușise să treacă de oamenii lui care păzeau perimetrul? Primul imbold fusese să coboare repede de la locul lui și să se repeadă spre el. Se răzgândi însă și mai așteptă puțin, voia să vadă ce are de gând bătrânul. Hotărât lucru, ceva nu era în ordine. Se aplecă în față, fiind gata-gata să cadă dintre crengile stejarului în care era urcat. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
făcu un pas în față, împingând cu putere ușa după el. Acum stătea cu spatele la umbra întunecată de lângă zid. Boris era cu mai bine de un cap și jumătate mai înalt decât victima sa. Trase adânc aer în piept și se repezi în spinarea lui Calistrat. Îi cuprinse capul cu ambele mâini, întorcându-l puternic spre stânga. Luat pe neașteptate, moșneagul reacționă exact după cum se așteptase ucigașul: se propti pe picioare, încercând din toate puterile să se opună mișcării pe care acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu îi oferea nici o protecție din spate. Ori acum, tocmai din direcția aceea se auzeau pașii. Câțiva metri mai departe se afla un pâlc de arbuști deși. S-ar fi putut ascunde în mijlocul lor și, chiar se pregătea să se repeadă într-acolo. Din păcate, nu putea să facă acest lucru fără ca necunoscutul să prindă de veste. Pe jos se întindea un covor des de frunze uscate al căror foșnet l-ar fi trădat la cea mai mică mișcare. Strânse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acolo. Totul părea pustiu, oamenii săi lipseau. Ajuns la gura peșterii, se îngrijoră de-a binelea. Nici aici nu-și găsi oamenii. Înșfăcase o lanternă și ordonase ca nimeni să nu părăsească camioneta în care se aflau, în timp ce el se repezise înăuntru. Odată intrat, își scosese pistolul de la brâu, pășind cu grijă. Teama îl cuprindea pe măsură ce înainta. Nu mai simțise așa ceva din Afganistan, atunci când se strecura în peșterile talibanilor ca să le curețe de mujahedinii ascunși acolo. Pe jos, chiar lângă podul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
întunericul din spatele său. Probabil un animal de mari dimensiuni îl pândea. Desigur că se oprise la intrare numai ca să-și obișnuiască ochii cu lumina puternică de afară. Era convins că, profitând de căderea lui, ființa aceea din adânc se va repezi peste el. Se pregăti să se apere, hotărât să-și vândă scump pielea. Ridică mâna dreaptă, cea cu care trăgea cu pistolul, pregătit să deschidă focul. Își dădu pe loc seama de ridicolul situației, nu mai avea arma. O scăpase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
era biroul lui Vlad iar acesta, din spatele geamului închis, încerca să se facă văzut. Slavă cerului că încă mai era în viață. Godunov puse vehiculul în mișcare și trase chiar în fața intrării. Inspiră adânc, după care deschise portiera și se repezi în clădire. Închise cu grijă ușa după el, urcând în fugă scările. Credeam că nu mai cobori din mașina aceea! îl luă la rost Mihailovici de cum intră în birou. E un monstru, începu să turuie Boris într-un suflet, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să îi spargă pieptul. Acesta era sfârșitul. Protuberanța mai zăbovi preț de o clipă după care se retrase cu o viteză incredibilă și vâlva dispăru din dreptul său. Din nu se știe ce motiv, nu voia să intre acolo. Se repezise la mașina în care stătea Boris, umplându-l de uimire pe acesta și înfricoșându-l, totodată. Inspectorul respiră ușurat, nevenindu-i să-și creadă ochilor. Pentru moment, scăpase de atacul iminent. Nu știa ce să facă acum, se părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pădure. Vâlva era de acum la intrare chiar sub capac. Putea să-i simtă prezența amenințătoare chiar în fața sa. Închise ochii strâns, încordându-se ca un arc. Era speriat dar pregătit pentru orice. Îi trecuse chiar prin minte să se repeadă spre ieșire, în speranța că, luând-o prin surprindere, ar fi putut trece prin ghemul de ceață. Figura lui Calistrat îi apăru în gând. Îmbrăcat în hainele lui deschise la culoare și cu părul zburlit, bătrânul nu spunea nimic. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să desfacă sârma cu care plasa era legată de stâlpi. Nu-i fu ușor de loc, dar în câteva minute reușise să facă o gaură prin care se putuse să se strecoare afară. Privi atent în jur, după care se repezi în fugă să traverseze drumul și se pierdu în pădurea de vizavi. Alergase într-un suflet spre Baia de Sus. Odată ajuns la secția de poliție, dăduse adunarea și ceruse ajutoare de la Deva. Îi luaseră ca din oală, nu întâmpinaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Pohoață. Doar nu credeți că îl lăsă ăsta pe domnul inspector liber acolo sus, așa cum spune. Nu e liber, interveni Godunov, l-am închis în container. Dacă vă grăbiți, s-ar putea să-l mai prindeți în viață. Nenorocitule! se repezi Pop la mercenar. Ce ai făcut cu el? Boris continua să rânjească, privindu-i sfidător pe cei doi. Rămâi aici cu el și nu-l scăpa din ochi! rosti repede comisarul. Eu plec după Cristian. Cred că îți va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să se grăbeas că. Din momentul în care capacul capcanei se deschidea, duhului nu-i va lua mult până să ajungă la ei. Pe bătrân probabil că îl va mistui în mai puțin de un minut, după care se va repezi la vale. Dacă îi găsea acolo unde se aflau acum, soarta lor era pecetluită. Nu-i păsa de Pohoață, el n-avea decât să rămână afară, ba chiar ar fi fost ideal să stea acolo, însă el trebuia neapărat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]