1,301 matches
-
au crescut, si au fost în confruntări militare, printre alte locuri, în zona Vucitrn în februarie și zona Kacanik a fost neafectata la începutul lunii martie. Incidentul de la Račak la 15 ianuarie 1999 a fost culminant de atacurile UCK și represalii sârbe care a continuat pe tot parcursul iernii din 1998-1999. Incidentul a fost imediat (înainte de investigație) condamnat că un masacru de către țările occidentale și mai târziu a devenit una din principalele acuzări pentru crimele de război împotriva lui Milosevici și
Războiul din Kosovo () [Corola-website/Science/311917_a_313246]
-
comunicare sau coordonare cu NATO, forțele NATO au pătruns în Kosovo din Bosnia și au asediat aeroportul din Pristina. În plus, în iunie 2000, relațiile de comercializare a armelor dintre Rusia și Șerbia au fost expuse, care au dus la represalii și bombardamente a zonelor de control ruse și de poliție. Avanpost pentru artilerist a fost stabilită pe un punct înalt pe Valea Preševo, de artilerie de câmp Echo Battery 1/161 într-o încercare de a monitoriza și a ajuta
Războiul din Kosovo () [Corola-website/Science/311917_a_313246]
-
recrutate în general dintre dezertorii din Armata Roșie, s-au făcut remarcate prin brutalitatea lor extremă. După ce luptătorii polonezi s-au predat, ei au fost tratați de către autoritățile militare germane ca prizonieri de răboi, dar populația civilă a suferit de pe urma represaliilor. Pierderile totale ale polonezilor au fost estimate la 150.000 - 300.000 de morți în luptă, 90.000 de civili trimiși în lagărele de muncă din Reich și alți 60.000 au fost deportați direct în lagărele de concentrare Ravensbruck
Rezistența poloneză în al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311369_a_312698]
-
efectuat mii de raiduri armate și numeroase acțiuni de culegere de informații, au dinamitat sute de transporturi pe calea ferată și au participat la multe ciocniri armate cu unițile poliției armate germane și ale Wehrmachtului. AK a efectuat operațiuni de represalii, asasinând ofițeri ai Gestapoului, ca răspuns direct la tacticile teroriste impuse de naziști împotriva populației civile. Armia Krajowa a stâns și a transmis Aliaților numeroase informații importante politice, militare și tehnice, cum au fost de exemplu cele despre lagărele naziste
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
Armata Insurecțională Ucraineană, după repetatele atacuri împotriva etnicilor polonezi din Volinia. Ca urmare a răzbunărilor care au urmat, ambele armate au ucis zeci de mii de civili polonezi și ucrainieni. În conformitate cu unele estimări ucrainiene, AK a ucis în acțiunile de represalii în jur de 20.000 de ucrainieni în Volini. În primăvara anului 1944, unitățile AK au incendiat aproximativ 20 de sate ucrainiene în luptele din regiunea Chełm. După desființarea oficială a organizației, foști membri ai Armia Krajowa au masacrat civilii
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
pe certificatele de naștere, în urma protestelor familiilor greviștilor. În timpul celui de-al doilea război mondial, s-a descoperit că Erwin Rommel avea cunoștință despre atentatul de la 20 iulie asupra lui Hitler și a fost amenințat cu judecata publică, execuția și represaliile asupra familiei sale dacă nu își va lua viața. Art. 179 din Codul penal al României reglementează infracțiunea de determinare sau înlesnire a sinuciderii:
Sinucidere () [Corola-website/Science/311390_a_312719]
-
a fost declanșat în seara zilei de 22 octombrie 1941, cu titlul de „pedepsire” (represalii asupra populației civile) în urma aruncării în aer a Comandamentul militar român din Odesa de căre partizani sau militari sovietici din armata regulată, explozie în care au fost omorâți 16 ofițeri români, inclusiv comandantul militar al orașului, generalul Ion Glogojanu, 46
Masacrul de la Odesa () [Corola-website/Science/312881_a_314210]
-
a ordonat generalului Iosif Iacobici, șeful Marelui Stat Major și comandant al Armatei a 4-a române, să ia măsuri drastice de pedepsire. În aceeași noapte, Iacobici a telegrafiat cabinetului militar al lui Antonescu că a pornit acțiunea ordonată: „Ca represalii și pentru a da un exemplu populației, s-au luat măsuri pentru a spânzura în piețele publice un număr de evrei și comuniști suspecți”. În ziua următoare, la 23 octombrie 1941, militari români au ucis alți 19 000 evrei civili
Masacrul de la Odesa () [Corola-website/Science/312881_a_314210]
-
Iacobici i-a raportat lui Antonescu despre detonarea Comandamentului și pierderile avute, iar acesta i-a ordonat să ia măsuri drastice de pedepsire. În aceeași noapte, Iacobici a telegrafiat cabinetului militar al lui Antonescu că a pornit acțiunea ordonată: „Ca represalii și pentru a da un exemplu populației, s-au luat măsuri pentru a spânzura în piețele publice un număr de evrei și comuniști suspecți”.. În ziua de 23, ca urmare a directivelor lui Antonescu, Iacobici a ordonat continuarea masacrului. Peste
Masacrul de la Odesa () [Corola-website/Science/312881_a_314210]
-
Odesa, împușcați, spânzurați, explodați, sau arși de vii). Alți aproximativ 45 000 de evrei au fost trimiși de la Odesa în lagărul de concentrare Bogdanovca, unde au fost uciși aproximativ două luni mai târziu. Atât Antonescu, cât și Iacobici foloseau sintagma „represalii” („...Ca represalii și pentru a da un exemplu populației...”) ca o diversiune pentru a oculta neglijența generalului Glogojanu și ca o motivare a masacrului premeditat al evreilor din Odesa și Transnistria, care aveau să devină ceea ce Alexander Dallin a denumit
Masacrul de la Odesa () [Corola-website/Science/312881_a_314210]
-
spânzurați, explodați, sau arși de vii). Alți aproximativ 45 000 de evrei au fost trimiși de la Odesa în lagărul de concentrare Bogdanovca, unde au fost uciși aproximativ două luni mai târziu. Atât Antonescu, cât și Iacobici foloseau sintagma „represalii” („...Ca represalii și pentru a da un exemplu populației...”) ca o diversiune pentru a oculta neglijența generalului Glogojanu și ca o motivare a masacrului premeditat al evreilor din Odesa și Transnistria, care aveau să devină ceea ce Alexander Dallin a denumit „groapa etnică
Masacrul de la Odesa () [Corola-website/Science/312881_a_314210]
-
ceea ce Alexander Dallin a denumit „groapa etnică a României” (vezi mai sus și documentul elaborat la 11 iulie 1941 de către locotenent-colonelul Alexandru Ionescu (Alion), intitulat „Plan pentru înlăturarea elementului iudaic de pe teritoriul basarabean aflat încă sub stăpânirea sovietică”). Atât aceste represalii, cât și masacrele care au urmat nu au fost o reacție emoțională, sau punitivă la pierderile suferite, ci aplicarea deliberată a deciziei de purificare etnică planificată de Consiliul de Miniștri înainte de intrarea României în război, după cum reiese din directivele viceprim-ministrului
Masacrul de la Odesa () [Corola-website/Science/312881_a_314210]
-
românești. În acele timpuri, românii se mișcau prea rapid pentru birocrația germană”". La procesul criminalilor de război de la Tribunalul Poporului din București (1946), unul dintre capetele de acuzare împotriva lui Ion Antonescu, Gheorghe Alexianu și Nicolae Macici a fost "ordonarea represaliilor împotriva populației civile de la Odessa din toamna anului 1941". Pentru aceste crime au fost condamnați la pedeapsa cu moartea. Primii doi au fost executați prin împușcare la 1 iulie 1946 în închisoarea Jilava, iar lui Nicolae Macici regele Mihai I
Masacrul de la Odesa () [Corola-website/Science/312881_a_314210]
-
Antonescu, salvatorul nostru!”. Era un act drept, căci populația n’a avut niciun amestec în catastrofa dela 22 Octomvrie. Coloana înaintată însă de evacuați a fost reținută de organele militare. Mi s’a spus că aceștia vor fi executați ca represalii în urma ordinului dumneavoastră. Sunt convins, domnule Mareșal, că dumneavoastră, dacă erați informat exact asupra situației și anume că populația nu a avut niciun amestec în actul dela 22 Octomvrie, totul fiind pregătit de organele NKVD. Revocați ordinul de represalii!"
Masacrul de la Odesa () [Corola-website/Science/312881_a_314210]
-
ca represalii în urma ordinului dumneavoastră. Sunt convins, domnule Mareșal, că dumneavoastră, dacă erați informat exact asupra situației și anume că populația nu a avut niciun amestec în actul dela 22 Octomvrie, totul fiind pregătit de organele NKVD. Revocați ordinul de represalii!"
Masacrul de la Odesa () [Corola-website/Science/312881_a_314210]
-
atitudinea regimului fascist și despre natura Pactului de la Lateran: „Acești doi ani au fost martorii supunerii graduale și inexorabile a Papei la pretențiile regimului”. În ciuda opoziției față de natura negocierilor, numeroși italieni au considerat că un vot negativ va duce la represalii și atacuri ale fasciștilior împotriva celor care nu doreau concordatul. În cadrul plebiscitului au votat 8,63 milioane de italieni, adică 90% din totalul cetățenilor cu drept de vot. Dintre aceștia, doar 135.761 au votat cu „nu”. După aceasta, prin
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
locotenentul David Urs din delegația trimisă la împăratul de la Viena și preotul Ioan Moldovan prezent în delegația trimisă la Dieta din Cluj. Faptul că românii nu au vrut să se unească cu Ungaria a determinat guvernul provinciei să treacă la represalii, în primul rând prin arestarea membrilor Comitetului Național Român din Sibiu, context în care Simion Bărnuțiu s-a refugiat în Racovița, punându-se astfel sub scutul grănicerilor de aici. De teama represaliilor, intelectualii ardeleni și-au găsit adăpost în satele
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
Ungaria a determinat guvernul provinciei să treacă la represalii, în primul rând prin arestarea membrilor Comitetului Național Român din Sibiu, context în care Simion Bărnuțiu s-a refugiat în Racovița, punându-se astfel sub scutul grănicerilor de aici. De teama represaliilor, intelectualii ardeleni și-au găsit adăpost în satele grănicerești ca Orlatul, Veștemul și Racovița unde, notează George Barițiu, „mâna guvernului provincial nu se putea întinde fără știrea și încuviințarea comandei generale”, printre aceștia fiind și protopopii Ștefan Moldovan de la Mediaș
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
din noaptea de 15/16 martie pentru apărarea podului de peste Olt dintre Avrig și Bradu, fiind învinși de către colonelul Czecz, comandant al trupelor maghiare. După bătălie, maghiarii au ocupat Racovița, au devastat clădirile companiei precum și locuințele ofițerilor, dedându-se la represalii. Odată cu înfrângerea revoluției maghiare de către trupele rusești care au cantonat și marginea satului, în „Mestecăniș”, grănicerii racoviceni s-au întors pe la casele lor, campania din acest an fiind ultima confruntare armată la care au mai participat, înainte de desființarea graniței militare
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
fost evacuat de către trupele române după ce în noaptea de 15/16 septembrie 1916, ostașii Diviziei 13 infanterie au dus lupte grele pentru a acoperi retragerea Diviziei 23 infanterie prin defileul Turnu Roșu. Satul a rămas astfel sub ocupație, suportând ca represalii sechestrarea unor bunuri, obligarea locuitorilor la corvezi și încartiruiri. De tema represaliilor, juristul Victor Florianu și protopopul Valeriu Florianu, urmat de fii săi, Ovidiu și Liviu, au luat drumul pribegiei. Această situație a fost curmată prin intervenția energică pe lângă comandamentul
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
1916, ostașii Diviziei 13 infanterie au dus lupte grele pentru a acoperi retragerea Diviziei 23 infanterie prin defileul Turnu Roșu. Satul a rămas astfel sub ocupație, suportând ca represalii sechestrarea unor bunuri, obligarea locuitorilor la corvezi și încartiruiri. De tema represaliilor, juristul Victor Florianu și protopopul Valeriu Florianu, urmat de fii săi, Ovidiu și Liviu, au luat drumul pribegiei. Această situație a fost curmată prin intervenția energică pe lângă comandamentul german a colonelului Dionisie Florianu, din armata austro-ungară, intervenție în urma căreia trupele
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
viitorul țar Ioan Asan al II-lea. Borilă s-a confruntat cu tendințele centrifuge ale boierilor și cu "erezia" bogomilă, numită după numele primului predicator, preotul Bogomil (ulterior a fost numită „catarism”, de la cuvântul grecesc "katharos" „curat”). Borilă a organizat represalii împotriva bogomililor și a putut să înfrângă o conjurație a boierilor la Vidin cu ajutorul unei oști din Ungaria, compusă din secui, români și pecenegi și condusă de comitele Joachim (Ioachim). În timpul domniei lui Borilă, rolul românilor în statul Asăneștilor a
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
profetic de unul dintre călugări: „"scris-am eu Silvestru monahu cînd au stricat necredincioșii mănăstirea de la Rîmet și cea de la Geoagiu, la anul 1762, în august 20, într-o zi de sîmbata spre pieirea loru"”. După o nouă distrugere, ca represalii pentru participarea localnicilor la răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan, (1785), biserica este refăcută în 1792. Mănăstirea se redeschide la 1940, iar în 1955 sinodul hotărăște transformarea ei în mănăstire de maici. În 1959, este desființată de comuniști, dar maicile
Mănăstirea Râmeț () [Corola-website/Science/310073_a_311402]
-
Sharon să creeze o unitate de comando care să contraatace bazele fedainilor dincolo de frontieră și să pună capăt atacurilor lor ucigașe. Atunci Sharon a înființat unitatea 101, care a condus în cursul anului 1953 o lungă serie de raiduri de represalii. Ulterior această unitate a fost cooptata în Brigadă de parașutiști. Makleff a dispus și întemeierea unității 131 care a organizat celule de spionaj în statele arabe inamice cu scopul de a fi activate în caz de reluarea războiului. După un
Mordechai Maklef () [Corola-website/Science/310172_a_311501]
-
s-a înrolat în armată în anul 1962, având deja gradul de caporal. Înainte de a opta pentru cariera militară se gândise să învețe dreptul. În anul 1962 s-a înrolat în brigada de parașutiști. A participat la acțiunile israeliene de represalii împotriva fedainilor arabi palestineni din Djenin și Samua. La Războiul de Șase Zile din iunie 1967 a luat parte în calitatea de comandant adjunct de batalion, iar după terminarea războiului a comandat unitatea specială Duhifat (Pupăza) care a luptat în
Amnon Lipkin-Șahak () [Corola-website/Science/310173_a_311502]