1,218 matches
-
vreodată. Era un tip ciudat, antipatic, cu un regim alimentar strict vegetarian și cu toată căldura și personalitatea unui stâlp de iluminat public cu becul ars. Costume de poliester șifonate (majoritatea maro), ochelari cu rame groase, o mătreață perpetuă și repulsia deconcertantă față de conversația banală, indiferent de subiect. Puteai să apari la serviciu cu brațul în eșarfă sau cu un ochi bandajat și Henry nu scotea un cuvânt. Se uita la tine puțin, asimila detaliile problemei și pe urmă, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
părea încă și mai scârbos. Presupun că aș fi putut să sar în picioare și să o zbughesc din casă, dar ceva în adâncul creierului îmi spunea că nenorocitul îmi oferea o ocazie neprețuită și că, în schimbul câtorva secunde de repulsie, puteam scăpa toți de idioții din biserica aia... Acesta e osul sfânt, a spus reverendul, ținându-și organul sculat cu mâna și vânturându-mi-l pe sub nas. Domnul mi-a dat acest dar măreț și sperma care țâșnește din el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
jigniți, să fie amestecați cu „negustorii”. Și aproape totdeauna sfîrșeau prin a-i înjura pe aceștia din urmă. Povestea are însă origini mult mai vechi, fiind un soi de fosilă vie de arheologie socială, spectaculoasă tocmai prin dăinuirea ei încăpățînată. Repulsia „țăranului” față de „negustor” pare să se înscrie astfel în practicile mult mai vechi de marginalizare strategică a „meșteșugarilor” de către societatea noastră țărănească - și nu doar de către a noastră. Vorbind despre diviziunea socială în cadrul obștii devălmașe, după ce descrie pe îndelete „mandatarii
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
bici. Să fi devenit, oare, virtutea o banală nostalgie? Geniile împing până la ultima limită ceea ce alții lasă de izbeliște la începutul drumului. Înving în artă talentele care transformă perseverența în obsesie. Suferința demnă provoacă respect, nu compătimire. Și dreptul la repulsie este inalienabil. Popoarele aspiră prin elite. Decât în centrul lumii, mai bine în rând cu ea. Valoarea se dispensează de privilegiile de sex, vârstă, etnie etc. Agora rămâne superlativul comunicării directe. În orice succes pot înmuguri noi speranțe. Deși provizoriu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
spatele. Politicienii știu să transforme trecutul într-o ficțiune a prezentului. Cele mai multe ideologii apar pe lume cu statut de revanșă. De multe ori, politica este axată pe înaltele principii ale jocului de noroc alba-neagra. Politica generează fascinație. Și mai ales, repulsie. Erodați de mass-media, politicienii capătă irizări interlope. Libertatea înseamnă capacitatea omului de a spune nu când ceilalți aplaudă. Sub dictatură, toate căile spre democrație sunt constipate. Pe politicieni îi atrage scena și forța. În politică, există și combatanți idealiști. Dar
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
să ajungă se află acolo, la capătul drumului, și acolo va rămâne în vecii vecilor, ori cât de încet ar merge. Acum, printr-o ciudată ironie a destinului, el, Gacel, care ura și disprețuia atât de mult obiectele și simțea repulsie față de orice vehicul mecanic, se afla acolo, culcat alături de unul din ele, de care depindea viața sa și a oaspetelui său, și se blestema pentru ignoranța lui și pentru că nu se simțea capabil să-l oblige, dându-i câteva picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
la fel, Tapú Tetuanúi nu putu decât să repete cu voce tare întrebarea care se află pe buzele tuturor: — Cât timp o putea trăi un om jupuit? Habar n-am, recunoscu ea, cu un glas în care se putea citi repulsia. Dar oricât ar fi, va suferi cât n-a suferit nimeni până acuma. Ofta adânc. Mă-ndoiesc că o navă care se naște sub auspiciul groazei ar putea avea un destin fericit. Îl mângâie cu tandrețe. Mă tem pentru tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
efort supraomenesc și să-și amintească noaptea nefasta a atacului asupra propriei lui insule, ca să-și poată liniști intru câtva conștiința și să-și justifice acțiunile, căci oricât de profundă ar fi fost ura față de acei sălbatici, mai profundă era repulsia față de propriile lor cruzimi. Una era să visezi la o răzbunare sângeroasă, si cu totul altă s-o duci la îndeplinire, căci, din nefericire, actul propriu-zis al răzbunării n-avea nimic în comun cu ceea ce-și imaginase. Să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
într-un sos apetisant de lapte de cocos cu vanilie, inima și stomacul băiatului tresăriră în același timp, căci, pe de o parte, simțea tentația irezistibila de a savură acele bucate alese, dar, pe de altă parte, simțea o puternică repulsie la gândul că ar putea mânca ceva la care știuse dintotdeauna că nu are dreptul. În cele din urmă învinse stomacul, poate de foame sau poate pentru că Tapú Tetuanúi avea atâta încredere în maestrul sau Hiro Tavaeárii, încât era convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
netedă. O piele aproape vâscoasă, cu o nuanță nedefinită, ciudată, indescriptibilă. Fu uimit să descopere că se simțea rasist. Albe, negre, cu părul roșcat, chinezoaice, vietnameze, japoneze... Se culcase cu toate și n-a simțit niciodată nici cea mai mică repulsie; nu i-a trecut niciodată prin cap gândul că ar fi diferite. Țara lui era plină de rasiști. El însuși era în ceea ce privește relațiile dintre albe și negri, dar n-a fost niciodată în legătură cu albii și oricare altă rasă. Un pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
sa era mult prea deficitară. Nu respecta nici o valoare morală și o răutate bolnăvicioasă îi deformase cumplit comportamentul. Am avut nenorocul să-l întîlnesc mereu în unele campanii electorale și, chiar dacă nu reprezintă mare lucru, îmi crease un soi de repulsie. Făceam însă eforturi mari să păstrez aparențele. Îl primesc chiar cu un zîmbet, generat de speranța că poate, între timp, se schimbase în bine. Poftiți, luați loc, vă rog. Omul mă abordează direct: Mai candidați? Nu știu precis. Poate da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
venit să-mi ceară bani ca să Împopoțoneze blocul după gustul ei și eu trebuie să plătesc cu zîmbetul pe buze și să spun: vai, ce frumos! de ce sînt obligată să accept În intimitatea mea aceste lucruri oribile care Îmi trezesc repulsie și să mi le cumpăr ca și cum le-aș dori la fel cum fac cu sandalele cu furourile cu farfuriile cu tapetele cu emisiunile de televiziune cu noile construcții urîte și lipsite de imaginație după chipul și asemănarea cuiva atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de a fi mîngîiat și senzația mîinii care mîngîie. țAh, masochismul de a te citi cu ochii cititorului!) De aceea, ori de cîte ori mă Întorc la chipul meu dinainte de operația estetică, buzele mi se crispează Într-un rictus de repulsie; repet fără să vreau gestul celui care s-ar apropia de o gură murdară. Mizeriile trupului și ale spiritului nesecatele noastre rezervoare de bucurie și greață. Lumina candelabrelor de cristal din holul hotelului Athénée Palace inundă oglinzile Încastrate În tapetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Nu suport indivizii ăștia care se tîrăsc ca rimele și nu cer nimic de la viață. Nu suport apatia lor, rezistența de a se mulțumi doar cu pomana pe care le-o aruncă Dumnezeu, cum arunci cîinelui bucata de mămăligă — Și repulsia asta față de el, fii sincer, nu se leagă cumva de faptul că e evreu? — Cine, ăsta? Vezi-ți de treabă, păcălește lumea cu nasul lui cocoșat și cu urechile clăpăuge, n-are nici măcar calitatea asta, un prăpădit din păduchelnițele Odorheiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
greutate și spaimă. — Ce-i înăuntru? — Un Gloom. M-am întors spre doctor. — Luxofagi, vigofagi și aptifagi, spuse el. Cu miile. Iar cei mari din mijloc sunt panofagi, reginele bancului. O colonie precum aceasta se cheamă Gloom. Un tremur de repulsie. M-am gândit la luxofagul care se aflase în mine în spitalul abandonat, la greața, lipsa de orientare și voință de atunci. M-am gândit la domnul Nimeni și la angajatorul său. — De unde vine? Întrebând, simțeam deja răspunsul cum prinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în acest cămin decăzut n‑au voie să pătrundă moravuri mai libertine. Așa spun genitorii. Printre alte fapte rele comise în copilărie, Rainer a fost și ministrant la biserică, lucru care s‑a transformat astăzi într‑un izvor nesecat de repulsie, la care amintirea revine mereu. Tăticul a spus, acum te duci să‑l ajuți pe preot, iar el s‑a dus imediat pentru că loviturile tatălui erau mai dureroase decât dalele reci de piatră de sub genunchii juliți. Pe lângă frigul cumplit, iarna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nici educatori ai poporului. O vreme, de asta ne-a fost cel mai teamă. Ne-am despărțit În seara aceea fără să reușim s-o scoatem la capăt. Am rămas fiecare pe gânduri, seduși de idee, chiar dacă măcinați de Îndoieli. Repulsia noastră, probabil ridicolă, față de căile bătute ale literaturii, oroarea că vom ajunge și noi să ne bucurăm că apărem Într-o revistă, că cineva ne miluiește cu o cronică, teama rușinoasă că, vai!, va trebui să umblăm după sponsori ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
dragostea romantică de peregrina. Dar, dacă am vrea să-l regăsim pe Piero pregătind într- însul, atâția ani, imaginea Simonettei, ar trebui să înțelegem mai întâi relația de încordată și tulbure apropiere, până la identificare, ceea ce ar însemna uneori și până la repulsie, de un subiect mereu interogativ. Durerosul său sentiment de nesiguranță ? Nu visa neapărat la împăcarea omului cu sine prin beatitudinea anticei vârste de aur, nici a nevinovăției biblice. Și își disprețuia epoca nu din cauza pierderii seninătății originare sau a decăderii
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
își dă cu părerea: Doamne păzește! Mă miră înțelegerea de care dă dovadă. Desfacem și un bidonaș cu palincă de la taică-meu, să udăm sarmalele. Cu cât îi povestesc mai mult, cu atât i se întunecă ochii. Nu e atât repulsie, cât un fel de posesivitate matriarhală. Fusese cât pe-aici să-i fie răpit copilul. Și eu o simt adesea pe Sabina ca pe o mamă, mai ales că am fost un copil crescut „pe palme” de un tată bătăios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
decât mine, Însă, cum singur recunoaște, e și cam obez pentru vârsta lui. Ăsta Îmi zice: „Noi dăm producție, nu ne ocupăm de frumos!“ Când mi-a zis asta nu i-am răspuns În nici un fel, dar am ieșit cu repulsie din chioșc. Ne-am dus Împreună până la cofetărie. Gogoșeria și cofetăria sunt singurele magazine deschise În timpul zilei. Campanie, de! La Început nu am Înțeles de ce a preferat localul de beton al cofetăriei, umbrei de nuc din fața chioșcului de gogoși, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
fel persoane situate cvasi-constant În același ambient pot vorbi despre ambientul lor? De ce, la schimbarea locului ambiant, elementele din vechiul mediu devin „noi“, neobișnuite, se Încarcă cu semnificații pe care până atunci nu le-au avut, pot provoca nostalgia sau repulsia? Vreau să zică abia astfel ne putem explica de ce o roată veche de căruță poate deveni un așa de apreciat lampadar, de ce sfeșnicul de aramă sau felinarul de căruță sunt obiecte decorative În locuri În care necesitatea lor e nulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
domnea pretutindeni. Se relevă mediul descris de scriitoare, mediul în care a fost silită să trăiască și Hortensia Papadat-Bengescu, dependentă de ocupația tatălui militar de carieră, și apoi a soțului magistrat, ambii mutați mereu în diferite târguri, ce au trezit repulsie femeii. PERSONAJUL FEMININ Toate reflexiile din prozele de început vizează să consacre un tip de feminitate “fără scop” și chiar fără destinație. Destul de greu de pătruns acest conflict vizibil între gratuitate și frenezie organică, între abstracție și febra senzorială cu
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
mă duceam. Cum deschideam ușa cârciumii, mă izbea un miros greu, neplăcut, de rachiu. Miros impregnat în obiecte și în haine. Cred că acel miros, care mi s-a fixat pe creier și mi-a creat o inhibiție, dusă până la repulsie, îmi provoca o suferință aproape fizică. De aceea mă duceam repede la tata, fără să scot o vorbă, și-l trăgeam de mână. Din fericire, el nu mă lăsa, de obicei, să-l aștept prea mult. Plătea ce băuse și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
imprecis-pofticioasă; atracția ambiguă se împrăștie până la nivel de erecție. Uimit se uită mai atent la femeie, îi mângâie sânii cu privirea... trăsăturile dulci, delicate și formele atrăgătoare îl hotărâră deodată! Profesoara îi privi ochii tăioși prin oglindă și intui cu repulsie și groază tot ce gândea nelămurit de când s-a urcat în mașină; ușile din spate se deschideau numai de la șofer, deci nu putea să sară din mers! Și mânerele macaralelor pentru geamuri erau scoase! Totul era împotriva ei! Acum era
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
stăpânul, ea devenise sclava! Era golită de viață însă simți în continuare cum încă fibrila ascuns rămânând țintuită locului fără să răsufle, intuind iar cum își udă dedesubturile de naylon; organismul îi preluă lent o senzație ascunsă prin firmituri de repulsie care se mistuiau îndepărtat. Ah cât își ura trupul pe care-l admirase până acum! Restul drumului îl parcursese indiferentă, gândind în salturi, răspunzând monosilabic și politicos la întrebări. Nu își explica în nici un chip cele petrecute, rușinea se pierduse
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]