2,221 matches
-
nostru național (de la omenie la resemnare) sunt răsturnate, contestate, ridiculizate în această antropologie pesimistă. Se pleacă de la ideea că modelul existenței românești este minorul și că plaga națională este fatalismul. Omenia este o calamitate și viciul nostru fundamental ar fi resemnarea. În fișa specificului nostru mai sunt notate indiscreția, dezmățul, lipsa de mister sufletesc, disprețul muncii, credința în inutilitatea jertfei, disprețul valorilor, autodisprețul etc. Răul românesc este suma acestor păcate, la care se adaugă un „gol inițial”, „lipsa unui dinamism primordial
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
peste această țară, de câte ori nu vrea să fie alta!” C. visează, pe scurt, o Românie imperialistă, dominatoare fie chiar și în Balcani, o țară industrializată, având ca factor esențial orașul (creator de cultură), și în locul țăranului inert, legat de tradiția resemnării, el vede ca tip reprezentativ pentru națiunea română muncitorul (om de acțiune, sincronic, motor al revoluției permanente). Profeția din urmă s-a împlinit în România după 1945. Când moralistul complet descurajat se pregătea să scrie, pe la sfârșitul anilor ’80, la
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
cultura românească. Poate, doar, Eminescu, în clipele lui cele mai pesimiste, îi mai spune ceva. El nu admite „omul românesc”, așa cum l-a făurit tradiția și-l cultivă intelectualii, nu-i acceptă felul de-a fi, spațiul mioritic, ondularea și resemnarea, ritmurile lui lente în istorie, capul plecat pe care nu-l retează sabia, înțelepciunea și toate celelalte. C. retrage toate orgoliile și miturile naționale, supune unui șoc mentalitatea comună, te obligă să te îndoiești de toate câte le știi și
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
Petre Stoica, Emil Brumaru sau Florin Mugur, dar și despre Florin Iaru, Marta Petreu și Dan Stanciu, într-o înșiruire care merge de la Ștefan Aug. Doinaș, Nichita Stănescu și Mircea Dinescu până la Cristian Popescu și Simona Popescu. Pozând cu tandră resemnare în clasic, în epigon al propriei originalități, în moștenitorul unei existențe covârșite de întâmplări lirice, C. devine propriul personaj, ortografiat „Traiante”, împărțind cu generozitate epitete laudative, visând să împace toate contradicțiile, toate fronturile literare, toate vârstele estetice într-o luminos-împăcată
COSOVEI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286439_a_287768]
-
și încruntarea malițioasă. Ființe modeste, insignifiante în aparență, la cheremul unor forțe potrivnice, sunt și eroii „schițelor marine din lumea porturilor”. Născuți pentru a suferi, într-o zodie a cumpenei, au parte numai de necazuri, de zbucium, de unde și asceza resemnării. Firi introvertite, ei poartă în sufletul obosit traumele multor înfrângeri (Rătăcit, Cimitirul maritim, Pleca un vapor din port...). Există, ca la însingurații sadovenieni, o taină grea în viața lor, vreun „păcat” săvârșit cine știe cum ori o „întâmplare tristă”, a cărei drojdie
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
1902), reluată apoi și amplificată în câteva culegeri de după 1920. Sunetul precumpănitor al acesteia este al unei literaturi a dezrădăcinării. B. se lasă adesea purtat de fluxul amintirii, evocând cu nostalgie locul nașterii și oamenii de acolo. O filosofie a resemnării, de sorginte orientală, și de asemenea înțelegerea rostului unor împrejurări socotite nu fapte izolate, accidentale, ci o constantă a existenței aromânilor, constituie fundalul acestor schițe și povestiri. Protagoniștii unor nuvele amintesc „scrisorile” lui Ion Ghica: aromânii Coletti și Karaiskakis, primul
BATZARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
-o Maiestatea Să. Nimeni în starea să nu și-ar fi pus ordine în afaceri cu mai mare claritate și strictețe. Nimeni nu ar fi putut privi moartea cu mai mare calm, nimeni nu ar fi dovedit o mai mare resemnare în fața dorinței Domnului. Într-un cuvânt, daca destinul a hotărât că această boală să-l ia pe rege dintre noi, suntem în stare să spunem că nici o altă profesiune nu a fost îndeplinită mai creștinește, măi caritabil sau cu mai
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
de diferite și atât de apropiate prin tinerețea lor mutilată s-au întâlnit. Și ne-am născut noi, sora mea și cu mine, iar viața a continuat, în ciuda războaielor, a satelor arse, a lagărelor. Da, dacă plângeam, o făceam în fața resemnării lor tăcute. Nu purtau pică nimănui, nu cereau despăgubiri. Trăiau și încercau să ne facă fericiți. Tatăl meu își petrecuse toată viața străbătând spațiile nemărginite dintre Volga și Ural, montând cu brigada lui linii de înaltă tensiune. Mama, dată afară
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
acru, metalic. Mă vedeam în locul logodnicului sau soțului tinerei femei urmărite de mașina neagră. Da, pentru câteva secunde, atât cât puteam suporta, mă aflam în pielea acelui bărbat, cu spaima lui, cu lacrimile lui, cu mânia lui zadarnică, neputincioasă, cu resemnarea lui. Căci toată lumea știa cum dispăreau femeile acelea. Mi se strângea stomacul într-un oribil spasm de durere. Deschideam ferestruica, adunam un strat de zăpadă lipită pe pervaz, îmi frecam obrazul cu ea. Asta nu îmi calma fierbințeala decât o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în tine acel dublu care îl admiră pe Beria... Da, eram rus. Înțelegeam acum, încă destul de confuz, ce însemna asta. Să porți în suflet toate acele ființe desfigurate de durere, satele carbonizate, lacurile înghețate, pline de cadavre goale. Să cunoști resemnarea unei turme omenești violate de un satrap. Și oroarea de a te simți părtaș la crima aceea. Și dorința violentă de a interpreta din nou acele întâmplări din trecut - pentru a extirpa din ele suferința, nedreptatea, moartea. Da, să ajungi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
unui adevăr extraordinar, care urma să explice totul, definitiv. Dinspre alee au răsunat strigăte. I-am recunoscut pe colegii mei de clasă, care se întorceau în oraș. Am apucat creanga, gata să sar. Vocea lui Pașka, cu o undă de resemnare acrită, a răsunat cam nesigură: - Așteaptă! Acolo o să stingă proiectoarele, ai să vezi, o să fie o puzderie de stele! Dacă ne cățărăm mai sus, o să vedem Săgetătorul... Nu l-am ascultat. Am sărit jos. Tălpile mi s-au izbit violent
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pentru sentimentali, un eveniment grav. Se autoobservă, își expun detaliat suferințele; rețin date utile în anamneză și documente privind bolile din trecut. Sentimentalii au mai multă încredere în medic decât în medicină și n-au încredere în propria lor soartă („resemnare prezumtivă”, La Senne). Acceptă terapeutica (oricât ar fi de penibilă) fără opoziții - dar și ei recurg, nu rareori, la „vindecători”. Sentimentalii suferă în majoritate de ușoare dezechilibre mentale de tip depresiv, cenestopatic, cu hiperemotivitate etc.; la ei tulburările psihosomatice sunt
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
caracteristică culturală a unor popoare) credința în „viața de apoi” poate genera în masă o adevărată simpatie pentru moarte (exprimată poetic de Eminescu în “Rugăciunea unui dac”). Reacțiile psihologice la moarte depind de vârstă, evidențiindu-se următoarele faze: scepticism, dezinteres, resemnare, indiferență. M. E. Paftison vorbea de reacții psihologice față de moarte, cum ar fi de exemplu: negare, dorință, acceptare, integrare și deci, o nouă identitate. E. K. Ross a stabilit cinci faze ale confruntării cu moartea, faza de respingere, luptă, furie
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
numeroase cazuri un efort final de antrenare a conștiinței de sine. Se spune că Goethe a repetat înainte de a muri: “Licht, inchr licht” (lumină, mai multă lumină în sens de cultură). Anxietatea se atenuează în stadiu final înlocuindu-se cu resemnarea. Agonia o putem considera ca a etapă de desensibilizare progresiva. Momentul morții propriu-zise este extraordinar de dilatat și încărcat de o activitate mintală excesivă. Este momentul derulării vieții sau chiar al trăirii unei alte vieți. Un rol important în aceste
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
număr important de bolnavi aflați într-o stare de relativ echilibru psihic în momentul îmbolnăvirii și dotați cu un tip de personalitate care, chiar dacă prezintă unele trăsături de vulnerabilitate la SP, permite o adaptare adecvată la realitate; b) atitudinea de resemnare, de dezinteres față de soarta proprie, o manifestă de obicei bolnavii cu o stare depresivă mai mult sau mai puțin exprimată dar și alți bolnavi ale căror concepții psihofizice sau religioase cu iz fatalist îi predispun la astfel de reacții, vecine
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
cu scăderea vitalității și sporirea infirmității, femeile la menopauză fiind deosebit de sensibile în această privință. Există și astfel de pacienți, care însă gândesc aceste lucruri în mod direct ca fiind o vrere a naturii și o acceptă cu umilință și resemnare (Bolder). Creșterea calității îngrijirii medicale și sociale a persoanelor în vârstă a dus la o creștere a numărului pacienților care cer proteze dentare nu numai din motive practice, pentru a mânca, ci și în vederea restabilirii bunăstării lor psihice. Ceea ce s-
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
de lipsa totală de repere, aceleași irezolvabile dileme în fața nenumăratelor răspântii, aceeași extenuantă rătăcire, același sentiment al monotoniei datorat recluziunii prelungite, aceleași accese inhibante de claustrofobie, aceeași paralizantă spaimă de singurătate și, în final, aceeași pierdere a speranței și aceeași resemnare cu ideea imposibilității de a mai ieși la lumină. Dar spre deosebire de Labirintul arhitectonic, ghemul este un „labirint” care se poate desfășura. De aici și până la folosirea lui ca „armă” împotriva Labirintului cretan nu este decât un singur pas. Prin desfășurare
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Dar sânge ai văzut? Xentya o privise cu ochi mari iar fața ei se destinse și, indiferent cât de mult se lupta cu gândul acela, Maria nu se putu abține să nu asemuiască liniștea aceea așternută peste chipul fetei cu resemnarea care îi cuprindea pe muribunzi înaintea sfârșitului. ― De unde știi? întrebase ea. ― Pur și simplu știu. O femeie sfârșește prin a ști lucrurile astea. ― Nu, nu am mai văzut sânge. Dar am crezut... ― Ce ai crezut, Xentya? ― Nu știu ce am crezut... Poate
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
spațiu-matrice, înalt și indefinit ondulat, și înzestrat cu specificele accente ale unui anume sentiment al destinului: spațiu mioritic" (Blaga, 1985: 196). De la metrica poeziei până la doină (ce nu mai are în această interpretare nimic legat de tânguirea ce semnifică neputința, resemnarea), toate mărturisesc despre un orizont specific. Concentrându-ne pe specificul relațiilor dintre indivizi nu trebuie să pierdem din vedere faptul că atât modul de așezare a caselor, cât și maniera în care ele sunt construite reprezintă maniere de exprimare a
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
subiective ridicate la rang de lege, a condus, (ncep(nd cu Montesquieu, la reorientarea modalităților de studiere a vieții sociale. Desigur că această situație putea conduce ș( la concluzia că rolul indivizilor ar fi doar unul pasiv, o atitudine de resemnare (n fața legilor implacabile ale naturii. Anticip(nd magistral teorii ce vor analiza specificul legilor sociale nuanț(nd ideea determinismului social absolut, Eminescu recunoaște importanța elementelor specifice fiecărei epoci istorice. "Judec(nd lucrurile (n legătură cu (ntreagă cugetarea lui Eminescu
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
tranziție postcomunistă în România și va asigura integrarea demnă a țării noastre în structurile euro-atlantice. Românii nu trebuie să mai accepte sărăcia ca pe o fatalitate și nu trebuie să mai asocieze propria țară cu un spațiu al sacrificiului și resemnării. Pe DREPTATE și ADEVĂR trebuie să se întemeieze mândria de a fi român. Așadar, rezumând cele spuse în documentul citat, care, în fapt, sintetizează programul politic al noii formațiuni, Alianța PNL-PD își propunea câștigarea alegerilor în fața PSD pentru a asigura
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
stopeze creșterea? Probabil că vor fi fiind rațiuni și explicații pentru o asemenea atitudine. Ceea ce nedumerește în evoluția recentă a Americii este întârzierea sau chiar amânarea luării anumitor decizii fundamentale, atunci când apar semnale că lucrurile nu merg bine. O anumită resemnare în fața tendințelor cel puțin paradoxale, o anumită obișnuință sau o toleranță excesivă față de procese care nu anunțau nimic bun. Vorbind despre succesele Asiei, fostul prim-ministru din Singapore, Lee Kuan Yew, preciza: Cred că motivul fundamental al succesului îl reprezintă
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
oricum, pretinde o acțiune precaută, bine fundamentată și eșalonată; dar nici situarea pe pozițiile potrivit cărora evoluția unei populații îi trasează ireversibil destinul nu sunt de acceptat. Întrucât cultivă un tip de determinism demografic, induce un gen de pasivitate, de resemnare. Intervenția este posibilă, dar, mai mult decât oriunde, ea solicită fundamentare riguroasă și influență delicată și eșalonată. Pentru că este vorba de modificarea modelului cultural. Prin urmare, atunci când discutăm despre creșterea populației islamice pe teritoriul european va trebui să ținem cont
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
după cum se arată În figura 3.2.1. Figura 3.2.1. Drumul Cunoașterii Așa cum spuneam la Începutul acestui subcapitol, abordarea frontală a proiectelor cu finanțare europeană, În afară de faptul că este copleșitoare și ineficientă, poate crea rapid un sentiment de resemnare, de abandonare a unor oportunități care vin să sprijine o parte a activității la nivel organizațional, mai ales În condițiile crizei economice din ultima perioadă. Peste toate acestea, „cheia” Managementul Cunoașterii contribuie În mod concret la dezvoltarea abilității de a
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
îl cunoaștem noi azi, este produsul unui anumit „comentarism”. Și cum ar putea fi altfel de vreme ce nu există secol în care Ideile platoniciene să nu fi fost pândite de uitare? Va trebui în egală măsură să consemnăm (cu o anume resemnare) și evaluările unui profesor parizian de filozofie care, încă la 1900, semnala (în prefața monografiei sale despre Platon) faptul că, printr-o seamă de trăsături ale sale, Platon păstrează caracteristicile Sfinxului. Asta din pricina unei duble motivații: fie datorită formei pe
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]