1,270 matches
-
nu vorbise tare, celălalt spuse: - Da. Și eu mă opun impulsului și bănuiesc că, dacă dintr-un motiv sau altul va trebui să stăm împreună multă vreme, va trebui să inventăm ceva. Fusese o frază lungă și Gosseyn Trei remarcă resemnat că, deși nu scoase nici un sunet, buzele i se mișcau de parcă ar fi rostit aceleași cuvinte. Gândi: "A fost într-adevăr cazul de memorie dublă..." Același gând, aceeași părere despre gândul respectiv, aceeași experiență. Amintirea perfectă a faptului că mersese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Întâmplat pe acolo În lipsa lui... Ce era să se Întâmple? Mai nimic. Lumea de la Corso Își vedea de treburile sale. Unii veneau acolo, cum venea, de altfel, și el, să-și lingă rănile și să-și oblojească gâtul, alții plecau resemnați acasă sau pe străzi. Nu se Întâmpla nici un cancan deosebit. Noimann măsura Încăperea, plimbându-și halatul de la geam la ușă, se răsucea pe călcâie În dreptul mesei și o lua Înapoi. Rondul acesta avea darul să pună și sângele, și mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
România. Este o lehamite și o renunțare la luptă și o acceptare tacită a tuturor relelor ce ni se întâmplă. Toată lumea oftează, plânge, se plânge, cerșește sau ridică doar din umeri și merge mai departe într-o acceptare necondiționată șu resemnată a implacabilului, cu formula la fel de generalizată: „Așa vrea Dumnezeu”. și eu am fost atinsă o perioadă destul de lungă de această letargie și cu toate că nu doream s o accept, nu puteam să mă adun; dar, încet, încet am conștientizat că suntem
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
e de vină. Ai eșuat în ucenicia ei. Aprinzi și stingi lumini și nu-ți ajunge, vrei mai mult decât ți se cuvine...“ „Vorbești ca un popă, dar nu-i nimic“, a spus. „Poate că tot o să mă ajuți...“ Părea resemnat. M-a întrebat ce să facă pentru un anumit lucru. I-am spus, firește, că nu știu. Pe urmă am tăcut amândoi, eu am rămas în fotoliu. Era bine sau rău pe lume, dar nu mai exista nici binele, nici
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mi se fâlfâie dacă sunt sau nu ales“, i-am răspuns și i-am împins, cu toată palma, fața. Am strâns un pic și degetele. „Atunci să continuăm“, a spus Constantin. Se trăsese mai la o parte. Părea din nou resemnat. „Să-l luăm, de pildă, pe Abélard... Sau nu, să luăm mai bine cazul meu. știi cum s-a terminat cu Lilly ?“ * Aflând că soția sa, Angela, se află la hotelul din Barra dos Garças (Matto Grosso) și bănuind că
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cum eram, stăteam cum stăteam, dar ce simțeam nu semăna deloc a moarte, îmi aminteam bine : odată, când murisem pentru un timp, mă năpădise o nemărginită melancolie plăcută și senină. Atunci, mă cufundam într-un fel de bunătate duioasă și resemnată, pluteam în zonele unui regret imens, nedureros, ci doar îndoliat. Acum, nimic din toate astea : stăteam ca o piatră sau ca o creangă sau ca o sălbăticiune, cu simțămintele unei pietre, ale unei crengi sau ale unei sălbăticiuni, într-o
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Îndepărteze spre nord. — S-a făcut tîrziu, am murmurat, ridicîndu-mă. Fermín Romero de Torres Încuviință cu oarecare tristețe și mă ajută să mă ridic, gesticulînd ca și cum mi-ar fi scuturat praful de pe hainele ude. — Atunci, rămîne pe altă dată, spuse, resemnat. Pe mine mă pierde gura. Încep să vorbesc și... auziți, despre chestia cu sechestrul, rămîne Între dumneavoastră și mine, nu-i așa? — Nu vă faceți griji. SÎnt mormînt. Și mulțumesc pentru vin. M-am Îndepărtat spre Ramblas. M-am oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
apoi o livadă nesfârșită, cu pruni sufocați de praf, care semnalau o zonă cu mai puține obstacole, fostă mahala liniștită, cu ridicături modeste, cu case care aproape că se prăbușiseră singure, printr-o servilă imitație a sensurilor înconjurătoare sau prin resemnata neputință de a se împotrivi încheierii veleatului lor. Mai era un singur zid, înalt și solid, ca de cetate feudală, și o portiță la fel, mascată în el, dincolo de care se auzea forfota de lipscănie a vechii zone comerciale israelite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
te miluiesc, pramatie. Miluiesc, oricând, pe unul ca tine, cu o băutură ca lumea, fiindcă știu că setea năprasnică îi căznește fără cruțare pe niște linge-blide, cum ești tu! Cu mirare, basarabeanul cel cu ochi triști pe figura-i de resemnat rebel și Vladimir, cel rău, persecutorul exemplarelor din lumpen, văzură că boschetarul îi asista, fără să se sperie și fără resentimente, fixându-i cu un amestec de încântare și de duioșie. Parcă ar fi spus: Doamne, așa se răstea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
când (râde) m-o văzut cu țigara-n mână în curtea bisericii. În ’88, am încasat prima pedeapsă mare. Condamnare la moarte. Intrat în celula morții, cu Ștefănescu, ăla cu vinurile. Ștefănescu a stat condamnat la moarte vreo doi ani. Resemnat și vesel. Știa mult să tacă. Deștept, trecut prin viață. Eram tânăr, aveam 23 de ani, am stat doar câteva zile - o săptămână și ceva, două săptămâni - nu-l lăsam în pace. Eram nervos, nebun, aveam mâncărici. Aveam niște popice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Miron Barnovschi voievod.” Tocmai mi-am purtat privirea, părinte, pe Testamentul lui Miron Barnovschi, scris la Constantinopol înainte de 22 iunie 1633 (7141), data execuției lui... „Cum ți se pare acest testament?” a venit întrebarea. Testamentul pare scris de un om resemnat, dar care nu vrea să-și lase treburile nelimpezite. Iată ce scrie voievodul: „Io Miron Barnovschii Movila voievod. Dau știre cu această scrisoare a noastră tuturor cui să cade a ști că eu, fiind acum în mâinile păgânilor, de bunăvoea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de ani, cu un aer simplu, modest îmbrăcată și cu ceva blând și casnic în atitudini. Una din acele femei care nu trebuie să fie nici frumoase, nici bine îmbrăcate, care au un fel de maternitate elementară și o blândețe resemnată și tăcută, trăind între gesturi mici. Stătea la garderobă, în aceeași poziție, fără nici o mișcare, fără nici o vorbă, privind în gol. De fapt, aveam impresia că nici măcar nu se gândea. Uite așa ar trebui să stau și eu, dacă vreau
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
că nimeni nu se mai gândea să schimbe ceva. Primăria a anunțat că renunța să pună becuri noi, o vreme, ca să nu-i mai întărite pe cei care le spărgeau. Poliția a încetat și ea orice cercetări. Practic, toți păreau resemnați. Orașul era la cheremul dresorilor, dar se ajunsese la un fel de echilibru al fricii. Oamenii se temeau în același timp de întuneric, de hoți, de câini și de dresori. Și toate acestea se anulau reciproc. Într-una din acele
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Blestemat caracter. Totdeauna m-am reîntors pe peronul meu să reîncep să aștept și apoi să mă apuc de altceva. Așa pățește cine e și șobolan și sfânt. Nu se pricepe unde să-și așeze cortul. N-am fost nici resemnat, pentru că n-am renunțat niciodată cu totul să mă uit spre pădurile care se vedeau de pe peroanele mele, și nici nu m-am priceput să caut o ieșire. Am amânat mereu, balansîndu-mă între peron și orizont. Metafizică prinsă de o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
altădată. Mma Ramotswe clătină din cap, iar domnul J.L.B. Matekoni înțelese că n-are cale de-ntors. Asta-i treaba cu căsătoria, presupuse el; nu trebuie să existe secrete - trebuie să joci cu toate cărțile pe masă. — Pe aici, spuse el resemnat, deschizând ușa. Recunosc, trebuie să-mi caut o menajeră mai bună. Asta nu-și face treaba cum trebuie. Mma Ramotswe îl urmă pe un coridor. Prima ușă la care ajunseră era pe jumătate deschisă, iar ea se opri în prag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ușurat... pentru o clipă! Apoi... m-am expandat exponențial... Cercetătorii spun că Pământul descentrat va devia încet-încet de pe orbită. Ar fi apelat la Haniak, dar am înțeles că i-a zburat juma' de creier când m-a recuperat din antichton. Resemnați, ei estimează că mă voi apropia de Soare și se va produce o reacție citrinică. Vor urma alte sisteme, galaxii, roiuri de galaxii, până când... nu știu! Dar eu știu! Până la capătul Eternității! Apoi mă voi împrăștia în infinit, în miriade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
de perete, se apropie de cuplu. Când se apropia, Leej zise: - Cred că e dreptul meu să mă intereseze amănuntele. Care sunt instalațiile prevăzute pentru femei? O voce calmă, cu nuanța exactă de exigență. Dar vocea ofițerului trăda o răbdare resemnată. - Doamnă, vă garantăm că veți avea un apartament de șase camere, servitori, tot confortul, iar autoritatea dumneavoastră va fi inferioară doar celei a căpitanului și a primilor ofițeri Sunteți... Se întrerupse când Gosseyn apăru lângă Leej. Stupefacția lui nu dură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
legale. Asta Însemna că nu aveau nici cea mai slabă idee de cât de Întortocheat și malign este spiritul maphioților. În primul rând, nu stabiliră un termen pentru răspuns, lăsându-l ca pe jar pe bietul ministru de interne, deja resemnat, gata să-și prezinte scrisoarea de demisie. În al doilea rând, când după câteva zile le trecu prin minte că trebuiau să telefoneze, au făcut-o doar ca să spună că Încă nu ajunseseră la nici o concluzie În legătură cu platforma, dacă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
murmurele lor zumzăind fără ca realizatorul, el Însuși lăsând să-i cadă bărbia de pură uimire, să se gândească să impună liniște cu acel gest furios pe care obișnuia să-l folosească În Împrejurări evident mult mai puțin dramatice, prin urmare resemnați-vă și muriți fără să comentați pentru că nu v-ar folosi la nimic, Însă, există un punct În legătură cu care mă simt obligată să-mi fac mea culpa, legat de procedura nedreaptă și crudă care se aplica, și care consta În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
amabilă, Îți cer un serviciu prietenesc când puteam foarte bine să-ți dau doar un ordin, fără explicații, faptul că În ultimul timp nu m-am mai folosit de tine nu Înseamnă că nu mai ești În serviciul meu. Tăcerea resemnată a coasei confirma că așa era. Atunci ne-am Înțeles, conchise moartea, voi dedica această zi scrierii scrisorilor, socotesc că vor fi vreo două mii cinci sute, Închipuiește-ți, sunt sigură că voi ajunge la sfârșit cu Încheietura mâinii desfăcută, ți le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
care o duce a dat deja colțul și nu există altul aici pe care să-l putem implora, Vă rog, urmăriți mașina aceea, Acum, da, are sens pe deplin să spunem că așa e viața și să dăm din umeri resemnați. Oricum, și asta să ne servească drept consolare, scrisoarea pe care moartea o are În geantă are numele altui destinatar și altă adresă, nouă Încă nu ne-a venit rândul să cădem de pe schelă. Contrar celor ce s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
în ceea ce s-ar putea descrie o expresie tristă. Dar mai ales se privea în oglindă și, chiar când Adriana a înțeles importanța acestui fapt, Otis a slobozit un oftat trist și lung și a cârâit “Grăsană” cu un calm resemnat. Abia atunci Adriana și-a dat seama că Otis credea că el e gras, nu ea. În tot acest timp în care Otis strigase “graso” și “grăsană”, de fapt el strigase după ajutor! El probabil știa că Emmy îi oferea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
pantofi s-or mai găsi, măcar șosete noi să-ți pui. Da` să ai țuica pregătită. Și măslinele. Ține ochii pe calendar și mori Între perioadele de post, nu ne-ntrista suplimentar. Veșnicaaaaa pomeniiiiireee, veeeeșnicaaaa pomenireeeeee! Gore ridică din umeri, resemnat, apoi se alătură celor doi și răcnește, la rândul său, spre deliciul consumatorilor de pe terasă. Strigă: Uite-așa aș vrea să mooooooor! Patroane, Încă un rând la băieții veseli cu obraz subțire, da` să vină cu Gică Petrescu lângă el
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
nimic, înțelegi? — Bine, cum vreți... Da, a fost o nebunie... o nebunie... nu știam bine ce-mi venea să fac și ce spuneam... și nici acum nu știu... - și se tot apropia de fată. Ea îl aștepta, liniștită și parcă resemnată. Augusto se așeză pe o sofa, o chemă: „Vino aici!“, o puse să se așeze, ca și data trecută, pe genunchii săi și o privi o bună bucată de vreme în ochi. Ea făcu față cu calm privirii lui, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
vă dea tata niște paus!”... Și alcoolul, ca țiparul, se scurgea în sângele nostru nebun de atâta tinerețe. Știi, trăiam dincolo de bine și de rău. Mă uitam la profesorii mei: erau tot mai îngrijorați și mai reținuți în exprimări, unii resemnați, alții refugiați în alcool. Iar noi, în vremea asta țopăiam veseli pe acoperișurile iadului! N-avem nici o conștiință politică; asta era o noțiune pe care o învățasem la socialismul științific și o îngropasem acolo. Problemele noastre erau altele: Cine mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]