1,256 matches
-
francez. 31 Cf. V. mannuCi, Bibbia come Parola di Dio, Ed. Queriniana, Brescia 1981,142‑150. Pietà Cap. iii. fiGura lui miChelanGelo în istoria artei 79 Realizarea compoziției piramidale, unitatea și armonia formelor, ajung la perfecțiune: mișcarea capului Madonei, gestul resemnat al mâinii întredeschi‑ se, ochii închiși care abia rețin lacrimi grele, exprimă cu mare putere o durere adevărată, umană 32. Caracterele profane ale lucrării au provocat mare indignare printre clerici; relatările timpului ne aduc o seamă de amănunte asupra disputei
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
artei 80 stufoase, doi ochi scrutează peste grupul celor trei tineri, o dragoste duioasă pentru trupul neînsuflețit al celui căruia îi susține aproape el singur toată gre‑ utatea. Obrajii, buzele, nasul puternic, barba bătrânului Iosif, toate vorbesc despre o deznădejde resemnată în urma unor încercări multe și grele, cu lacrimi mul‑ te vărsate într‑o viață de om, lacrimi nevăzute dar care lasă urme de transpira‑ ție grea, cu chinuri supraomenești, prețul fără de preț al atâtor victorii în ce pri‑ vește frumusețea
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
devorându-și fiii“ este poate una din cele mai monstruoase imagini din istoria picturii. Exacerbarea expresiei figurii, a gesturilor, stilizările aleatorii anatomice, împing imaginea picturală în zona paroxismului. Lângă genunchiul monstrului, o siluetă minusculă de femeie privește în pământ, așteptând resemnată sfârșitul. Astfel înțelegem cum contrastele de forme pot trece din zona decorativului plăcut, ilustrativ în zona tragicului tenebros. Arta lui Goya este un strălucit exemplu. * * * După naufragiul vaporului care-l purta în călătorie, Gulliver se trezește. „Când mă deșteptai, se
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
Serafim Mogoș dar ascultau cu o altă atenție. Unul din țăranii care asculta suferința lui Serafim întrerupe din când în când relatarea acestuia cu “aceleași vorbe: -Păi, ce să facem, oameni buni,ce să facem? În vorbele astea deslușim umilință resemnată, și asta îi înfurie, iar unul din ei spune disprețuitor, îngânând pe țăranul cu “ce să facem”:”-Ce să facem,ce să facem?” Dar se sperie singur de revolta lui:”Dumnezeu știe ce facem....” Toate aceste vorbe rostite altfel arată
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
au un asemenea respect pentru capacitatea de distrugere a puterii și o temere atât de mare că ar putea fi folosită în mod greșit, încât sunt convinși că puterea trebuie controlată. Realismul este foarte puțin înclinat spre încredere, în afară de acceptarea resemnată a faptului că, în general, se poate considera că oamenii își vor promova interesele. În absența controlului interior al conștiinței, trebuie să ne mulțumim cu acțiunea controalelor externe, care, în cazul scenei internaționale, conduc la bine-cunoscuta balanță de putere. S-
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
s-a întâmplat cu tine: „tremur de emoție”; prin descrierea a ceea ce iți dorești să faci: „ simt ca îmi vine să o iau la fugă”. b) exprimarea emoțiilor într-un mod clar: totalizează printr-un cuvânt ceea ce simți: bucuros, confuz, resemnat, rănit; evită evaluarea emoției: „ mă simt puțin trist”; evită exprimarea emoției într-un mod codat: în loc de „mă simt singur” ai putea spune: „aș dori să petrecem mai mult timp împreună”; exprima mai frecvent emoții față de un comportament specific: în loc de „sunt
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
40 de kg de truse și trusițe bine rânduite în rucsac, valiză și-n ditai coșul de paie. La o a doua privire, mai scormonitoare, un psihiatru ar fi descoperit lucruri demne de studiat, căci nimeni (în afara adevăraților prieteni, oricum resemnați) n-ar putea înțelege, de pildă, rostul unei lămpi de citit, cu tot cu prelungitor de 10 m. în vârf de munte. La care se adaugă firesc trei lanterne (una cu mare bătaie, alta cu elastic, de prins pe frunte, pentru peșteri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
la ora de începere a programului, la ora 9. Am ajuns chiar cu zece minute mai devreme și am rămas siderat, pentru că alte 20-25 de persoane avuseseră exact aceeași idee ca și mine. M-am dat bătut și am plecat resemnat. După-amiaza nu se poate, dimineața e lume. O altă bancă, cea mai mare... BCR! O, glorioase inițiale...! Angajații ei sunt foarte atenți, ca nu cumva să depășești cu o zi termenul de achitare a ratei. Am primit deja două scrisori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
prin dimensiuni și prin ambiții minore, dar și prin prejudecățile noastre că Llosa ar fi reprezentat mai ales de megaproiecte narative precum Conversație la Catedrala sau Sărbătoarea țapului. Însă el este tulburător prin laconism, vocea naratorială cinic-romantică a unui personaj resemnat și condamnat să gândească precum un Charles flaubertian (probabil mai corectă ar fi fost afirmația „charles c’est moi“, în cazul lui Flaubert, dar asta-i altă poveste), prin referințe livrești, prin scene teribile și mai ales prin capitole precum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
prin dimensiuni și prin ambiții minore, dar și prin prejudecățile noastre că Llosa ar fi reprezentat mai ales de megaproiecte narative precum Conversație la Catedrala sau Sărbătoarea țapului. Însă el este tulburător prin laconism, vocea naratorială cinic-romantică a unui personaj resemnat și condamnat să gândească precum un Charles flaubertian (probabil mai corectă ar fi fost afirmația „charles c’est moi“, în cazul lui Flaubert, dar asta-i altă poveste), prin referințe livrești, prin scene teribile și mai ales prin capitole precum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
dar și de sexul inaccesibil al unor femei celebre, precum Kylie Minogue și Avril Lavigne, Bunny trăiește într-o permanentă vigilență senzorială. Cele mai banale semnale sexuale declanșează adevărate seisme în corpul său, marcat deja de primele semne ale îmbătrânirii. Resemnată, soția sa se sinucide, după ce expune indiferenței lui, zile în șir înainte de a se spânzura de fereastră, obiectele - martor ale iubirii lor fericite de altădată: cămașa portocalie purtată în noaptea nunții, lenjerie provocatoare, scrisori de dragoste. Șocul morții lui Libby
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
ar zice un filozof, este pur și simplu o falsă Întrebare, una dintre acelea care nu trebuie puse. Mă aflu, nu-i așa, În fața unui „caz”, a unei „realități” ca atare, ce trebuie acceptată, privită Îndelung, cu o anume stupoare resemnată, acceptând, la urma-urmelor, că propriul nostru creier, În ciuda experienței sale individuale și istorice, are limitele sale. Neputințele sale, lașitățile sale, când, ridicând din umeri, dă pur și simplu la o parte o realitate care nu se potrivește cu nimic. Cum
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
noastre recente Într-una mai amplă a creat acel cerc de izolare și de cvasi-răceală În jurul meu În Parisul anilor ’80. Nu m-am plâns atunci și nu o fac prea insistent nici azi, eram cumva obișnuit - era să zic resemnat, deși nu a fost cazul! - cu acest „cerc al izolării” pe care l-au creat „forurile” politice, dar și unii colegi, până atunci extrem de serviabili și calzi, după Întoarcerea mea În țară În aprilie ’72. Singurătatea face parte, de altfel
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de la Belgrad, unde fusesem invitat, alături de o delegație de scriitori francezi, la un amplu simpozion literar. Atunci, În acele puține zile cât am Întârziat În capitala Românilor, m-am speriat cu adevărat: lumea, lumea literară adică, vârfurile ei păreau mai resemnați ca niciodată; ba apăruse un simptom ciudat pe care puțini Îl vor mai recunoaște azi și mult mai puțini și-l vor reaminti: o stare de apatie psihică, un fel de „lehamite voioasă”, de „acceptare fatalistă” a „realității”, o apatie
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
A avut dreptate cine a zis că istoria se repetă... "Sinteze" (Bacău), nr. 21, 6 iunie 1997 Teodor PRACSIU Maturitatea criticului Se întâmplă uneori, prin forța tainică a destinului, ca în orașele mici, provinciale, liniștite, idilice, cu pensionari candizi și resemnați și cu adolescente frumoase și visătoare, să se ivească rara avis! câte un intelectual de rasă, o specie pe cale de dispariție, un spirit ales, dedat cititului (o ocupație să recunoaștem! din ce în ce mai nefolositoare în această lume pragmatică și cinică în care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
se buluci în plasa de sârmă, iar dulăul din lanț se repezea în rafale răgușite în direcția vizitatorilor". Semnificația cazului relatat atinge niște dimensiuni grotești, mai ales după ce, timp de săptămâni de intensă supraveghere, lui Săsărman îi dispar doi purcei. Resemnat, acesta încearcă să găsească o explicație: Totdeauna vine o clipă când ațipești de oboseală, la zori, și în clipa aceea de toropeală hoțul apare, lucrează rapid, ca la carte (subl. lui Th. Codreanu) și până te dezmeticești, mai caută-i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și vierean-viereană, adjectivul din urmă, ușor rebarbativ, fiind folosit exclusiv de Theodor Codreanu 8. A rezuma o carte înseamnă a o trăda în literă (sută în sută) și, uneori, și în spirit. Dar cum altă cale nu există, să acceptăm resemnați o atare fatalitate necesară. Theodor Codreanu este unul din cei mai importanță critici români contemporani. "Milesciana" (Vaslui), nr. 2, 2005 Florentina Narcisa BOLDEANU Grigore Vieru, poetul dimineții și al bucuriei solare Până în prezent, în Republica Moldova și România, au fost editate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mod izolat; ea se împletește cu istoria popoarelor vecine țării noastre" (p. 3). Consecința nefastă pe planul psihologiei colective a integrării istoriei naționale în istoria universală și a comparării cu popoarelor vecine a constat în dezvoltarea unei conștiințe acute și resemnate a inferiorității, cel mai intens prezentă în Prefața scrisă de D.D. Patrașcanu (1937) la Istoria Românilor pentru clasa a IV-a secundară din care vom reproduce un paragraf relevant: Desigur istoria popoarelor apusene, în desfășurarea ei, ne prezintă figuri gigantice
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
îmi voi schimba numele... Ce?! Îmi schimb numele, nu vreau ca și copiii mei să sufere ca și mine. Cum să suf... de ce... Limbric pune mîna la inimă, se învinețește, și, șotînc, șotînc, pleacă la bodegă. Spre seară se întoarce resemnat și se adresează rugător lui Salvatore: Dacă... tot îl schimbi... măcar să te cheme Limbricescu... Bulboana Floricica Floricica s-a născut în satul Cot, constituit din cîteva case rătăcite intr-un ocol mărișor pe care Prutul s-a gîndit să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
bulbucați exact ca ochii lui Eugen și din acest motiv a crescut fără nici un pic de iubire din nici o parte. Avea fața suptă, privirea veșnic tristă și cute adînci pe fruntișoara ei micuță. Suporta bătaia și niciodată nu plîngea. Părea resemnată că viața înseamnă doar suferință și cîte o rară, o foarte rară bucurie, constituită dintr-o bombonică oferită de oameni miloși, sau chiar cîte un cubuleț de zahăr. Cînd oameni mai cu suflet îi ofereau acele bucurii, fețișoara ei se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Fetița pornește, dar de pe cealaltă bandă apare un bolid într-un iureș infernal. Se oprește din nou, de data extrem de înspăimîntată. Stopul oprește nebunia și bietul copil reușește, în sfîrșit, să treacă strada. Eh, fiecare țară are oamenii săi, oftez resemnat. În tren este o căldură plăcută, fotoliile sînt comode și picioarele au un suport odihnitor. Săgeata noastră Albastră constituie un exercițiu de rezistență, te dor oasele chiar dacă nu ai reumatism. Pînă încălzești scaunul metalic, pe care cu puțin noroc îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
aruncă osul în spatele său, unde o imensă haită aștepta cu boturile căscate. Ciudat însă. Nici un cîine nu a apucat osul. Am crezut că are mai multă carne pe el, se plîng pretendenții. Visul se termină, redevin om și adorm liniștit, resemnat. Mă trezesc odihnit. Doar dinții și fălcile mă cam dureau puțin. La cafea, îi spun soției: Nevastă, dă-l dracului de os amărît, l-am înapoiat ministrului și președintelui și mă simt alt om! Este atît de bine să fii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
flăcări. Ușa de la ieșire, care se deschidea în afară, era blocată și în cîteva secunde cele patru suflete au murit. Cînd nu s-a mai auzit nici un țipăt, Aurora și-a turnat o cafea, a aprins o țigară și aștepta resemnată, mulțumită chiar, urmarea firească a faptei ei. După 15 ani de închisoare, pe stradă, oamenii o ocolesc. Are ceva înfricoșător în privire. Ai impresia că încă este dominată de demonul urii. Terasa piraților La taifas cu briza din Caraibe Villa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pauză scurtă, briza se întoarce. Ce-au mai făcut după aceea? Ei, nu prea multe, răspunde noua briză. Au venit două nave de război ale Majestății Sale și i-au omorît pe toți. Pe această terasă. Îi văd în lanțuri, resemnați. Apleacă supuși capul și... trec silențioși în lumea umbrelor. A da, se văd urme de sînge! Noaptea devine stăpînă și candelele cerului ard etern, sfidînd efemera noastră existență. Mă duc la culcare, dar nu-mi este somn. Oamenii aceea au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Duhul rău mă bîntuia nopțile, cînd simțeam că sîngele fiebre și mușcam perna plină de lacrimi... Sfînta Ochun m-a ocrotit și ghidat, însă... Iese din birou și eu rămîn uluit de ce oameni naște Africa. Acești oameni care își acceptă resemnați soarta. Cînd revine, o întreb neutru. Aș putea să-l întîlnesc pe domnul acesta babalawo? Sigur, o să vorbesc cu el. Babalawo Zulueta m-a fascinat cu catolicismul ei amestecat cu religiile afro-cubaneze, cu societatea secretă Abakuá care practică "la santeria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]