10,353 matches
-
fizic în malaxorul mulțimii, fizionomia sa devine incertă, psihologia se topește în stări paroxistice și drama se preschimbă fie în spaimă viscerală, fie într-o răbufnire cu un imens potențial agresiv. Imaginile minerilor, sub ale căror acțiune și mitologie România respiră sincopat în aceste zile, refac, cu o teribilă acuratețe, această lume polară a lui Corneliu Baba; individual, minerii sînt niște ființe triste, disperate și îngrijorate patetic în fața zilei de mîine, în vreme ce absorbiți de stihia convoiului, dirijați abil de profesioniști ai
Marșul spre București și fuga din atelier by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9553_a_10878]
-
cetate de sine stătătoare în Joc secund și din Nastratin Hogea, exponentul ei ideal. La rândul său, Mircea Cărtărescu ajunge, pe filieră muntenească, la aceeași "raia dulce, asudată", atinsă și contemplată după cutreierarea Levantului "dân ostroave în ostroave". Epopeea orientală respiră astfel un aer foarte familiar, fiind înțesată cu elemente din fondul etnic amestecat. Manoil, eroul împrumutat din romanul lui Bolintineanu, vrea să urnească zavera împotriva domnitorului hulpav, asociindu-se, pentru acest nobil deziderat, cu "sorioara" lui Zenaida, cu Iaurta chiorul
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
asuda într-o baie turcească/ o pădure întreagă de nuri/ ca să fur sentimente/ renunțasem la mâini."( Stăpânul lupanarului) sau "Nu scăpai niciodată de voci/ picurau de pe lobi ca niște cercei de arsenic/prea copți/ se lichefiau albicioase prin crengi/ altele respirau lipicioase prin pielea de lemn/ rămâneau ca un prurit/ în porii deschiși/ incapabili să se apere./ Era un fel de pornografie în vânt/ aveai un trunchi găurit/ aveai un fel de păsări pe spate/ care-ți ciuguleau cheresteaua/ să te
O editură, două cărți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9580_a_10905]
-
înțelegându-l nu ca pe un produs de inginerie prozastică, un repertoar de convenții afișate (ca la o parte din "optzeciștii" noștri), ci, dimpotrivă, ca pe o creație (re)generatoare, o lume de hârtie în care eul profund al scriitorului respiră liber. Coborârea în Text înseamnă înțelegerea Lumii prin care, până acum, am rătăcit bezmetici. "O Lume pe care, coborând, o simt - scrie autorul - ca un glob din vălătuci de iluzii, de chemări, de așteptări și doruri de împliniri. Am tot
Pe Bulevard by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9607_a_10932]
-
acordat revistei Qmagazine pe zece septembrie 2012, Cătălin Striblea spunea că jurnalismul, meseria pe care o practică de circa 20 de ani, e singura pe care o știe, iar aerul din redacție e cel pe care îi place să-l respire. "Eu sunt jurnalist prin formație. Am făcut Facultatea de Drept la Iași, la Universitatea «Al. I. Cuza», dar nu am profesat niciodată. Prin urmare, eu altă meserie nu cunosc. Așa că nu știu să fac decât jurnalism. În plus, mie îmi
Cine este Cătălin Striblea: "Jurnalism. Altă meserie nu cunosc" by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/80329_a_81654]
-
de-o brutală franchețe", ne dă impresia unui luptător cu bune reflexe, înveșmîntat într-o armură de efect, care nu are împotriva cui să lupte. E împresurat de atmosferă, deoarece, așa cum afirmă singur, maiorescianismul e "precum aerul pe care-l respirăm". Cum să duelezi cu aerul?
Un duel cu aerul (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7705_a_9030]
-
inițiat în interiorul aceleiași persoane. Uneori această coabitare este trădată de obiectele care compun arealul personajului. Păcatul și inocența se împletesc sublim în descrierea cadrului primei scene de amor dintre Sal și Emi: "Emi stătea pe jos, goală, cu sânii minusculi respirând în locul ei. A observat uimită, ca și când ar fi văzut pentru prima oară camera aceea în care trăise de când se știa, ordinea și armonia, cărțile cu Povești nemuritoare așezate soldățește pe raft, păpușile sortate pe mărimi și în funcție de culoarea părului, ceasul
Alte legături bolnăvicioase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7734_a_9059]
-
-n spate, năucindu-l. A aterizat pe ciment, la capătul scărilor. Și-a scuturat praful de pe haine și s-a pipăit. Nu-l durea absolut nimic. Nu mai simțea nici greața care-l strânsese de gât sus, nici amețeală. Putea respira în voie. Pentru o fracțiune de secundă i s-a părut că visează" (p. 36). Autoarea se simte excelent în toate aceste teritorii, scriitura este impecabilă, stilul denotă maturitate și har. Întrebarea care se pune este dacă nu cumva romanul
Alte legături bolnăvicioase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7734_a_9059]
-
tot cazul, nu mai era singur, ci luminat în singurătatea lui de mantia albă a morții." (p. 377). Cu o seară înainte de a fi dărâmată de factorii "progresului", moara roșie, ca o cruce uriașă, cu ușa ei "morfăită de timp", respiră greu, în agonie. Suflul vital al satului, refugiat și "regrupat" aici, ipostaziat apoi, după moartea lui Maxu, în atâtea alcătuiri imateriale, fantasmatice, se va revărsa din nou peste sătenii docili, umplându-le sufletele răbdătoare și lașe. Ultima parte a romanului
Un tovarăș de sus by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7731_a_9056]
-
cu suspans. Cu toată bunăvoința pe care nu aș vrea să o las deoparte, mă întreb cui i-ar mai putea provoca fiori de emoție un roman care se hrănește din tema nemuririi privite printr-o optică târziu-futuristă. Vincent nemuritorul respiră aerul secolului XX, vreme când omul a reușit să iasă în spațiu, când știința și tehnologia au evoluat atât de mult încât cei mai mulți tremurau de emoție la gândul că, de acum înainte, Dumnezeu știe câte lucruri de neimaginat vor fi
Vincent Fatalistul by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7740_a_9065]
-
în sunet de fanfare, sub răpăit de gloanțe (ca-n decembrie 1989), trădăm din greu, vital, triumfător, împrăștiat. Trădăm și suntem trădați cu o frenezie multicoloră, ce ține loc și de inteligență, și de patos, și de instinct. Trădăm cum respirăm și nu mai putem respira normal decât aerul fetid al trădării. Și totuși, de ce ne apărăm, plini de oroare, când cineva ne acuză c-am trădat? Dacă acesta e mediul natural al vieții noastre, de ce vedem în trădare un stigmat
De ce și pe cine trădăm? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7749_a_9074]
-
răpăit de gloanțe (ca-n decembrie 1989), trădăm din greu, vital, triumfător, împrăștiat. Trădăm și suntem trădați cu o frenezie multicoloră, ce ține loc și de inteligență, și de patos, și de instinct. Trădăm cum respirăm și nu mai putem respira normal decât aerul fetid al trădării. Și totuși, de ce ne apărăm, plini de oroare, când cineva ne acuză c-am trădat? Dacă acesta e mediul natural al vieții noastre, de ce vedem în trădare un stigmat? Firește, datorită reziduurilor de memorie
De ce și pe cine trădăm? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7749_a_9074]
-
diafan al poeziei: "Poemul mirosind a ceapă arsă./ Tăcere. Așteptare. Nesomn./ Poemul arestat în numele sacoșei,/ Confundat, ironizat - / ŤStratosferă, femeie, lasă... bazaconiile poeziei.../ Ce avem azi la masă?ť/ Praf depus pe raftul bibliotecii conjugale./ În ciuda păianjenilor,/ poemul acela nevinovat/ Mai respiră." (p. 61) Despre experimentul suprarealist din secțiunea a III-a (Experiment - poeme colective) nu sunt prea multe lucruri de spus, dincolo de caracterul ludic al încercării. Autoarea și încă patru colege au elaborat câteva poeme pe teme date. Fiecare dintre cele
Jurnal liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8186_a_9511]
-
existențială./ O poantă aproape hilară". Ce rezultă de aici? În termeni pozitivi, disponibilitatea poetului pentru cât mai multe registre ale limbajului, interferate uneori inspirat. Combinatoria poate o fi artă la Mihail Gălățanu, și atunci pagina lui, străfulgerată de asociații surprinzătoare, respiră aerul straniu și totodată firesc al poeziei adevărate. Sunt însă rare momentele, în volumul de față, când se atinge acest prag. Efectul colateral al multiplicării și diversificării liniilor stilistice (prozaică și înaltă, populară și cultă, reflexiv-intelectualistă și organic-viscerală) îl reprezintă
Sex și mistică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9631_a_10956]
-
ca un act simbolic în vădită opoziție cu amorful substanței pe care o absoarbe spre a o redefini, fotografia este vehiculul prin care lumea reală, ezitantă și perisabilă în discursivitatea ei cotidiană, se proiectează în spații incoruptibile, înfrînge temporalitatea și respiră vizibil aburul transcendenței. Dacă prin această sculptură, ingenuă sau pură - adică lăsată aproape de starea genuină a materiei sau, dimpotrivă, distilată formal pînă la obținerea unor geometrii infailibile și a unor ritmuri literalmente matematice -, Jacobi modelează tactil spațiul și construiește nemijlocit
Peter Jacobi și sculptura în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9640_a_10965]
-
Regina Maria, de pildă, ele fug din istoria propriei lor clipe și migrează către lumea noastră nemijlocită asemenea unor actori în plin exercițiu scenic. Contextele specifice, recuzita individualizatoare și toate detaliile care construiesc și precizează o anumită identitate, încep să respire din nou, fie în registrul grav și melancolic, fie în celălalt, la fel de seducător, ironic și ludic. În al doilea rînd, este urmărită, cu o grijă de cercetător și cu o coerență de filosof, continuitatea exterioară și lăuntrică a prezenței și
Peter Jacobi și sculptura în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9640_a_10965]
-
să știe fîrtații noștri întru neam că România cea mare și frumoasă, în care ei acum se simt în liniște, a fost opera unor burjui cu barbișoane și chiar cu pince-nez-uri?". Explicabil, Vestul nu e încă atmosfera în care putem respira, ci o năzuință, o așteptare. Un "stil" la care încă n-am acces pe scară generală și pe care diaristul îl recunoaște într-un text al bivalentului Eugen Ionescu, scriitor, să admitem, prezent în mai mare măsură în cadrele (și
Un observator solitar Un observator solitar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9680_a_11005]
-
ca să o mângâi pe obraz. S-a ghemuit pe scaun, chiar s-a retras ca să nu ajung la ea. Am întrebat-o ce trebuia să fac ca să se liniștească odată. - Vreți să mănânc la o altă masă? A rămas nemișcată. Respira puternic, îi auzeam răsuflarea în ciuda muzicii ambientale și a conversației clienților care se așezaseră lângă noi. Mă întrebam dacă avea să se ridice și să plece trântind ușa restaurantului după ea. - Eu sunt singur la părinți, dumneavoastră aveți frați sau
Régis Jauffret - Poveste de iubire by Dragoș Jipa () [Corola-journal/Journalistic/9692_a_11017]
-
a le desființa. De unde vine această logoree a sătenilor din Pătârlagele, de ce vorbesc ei cu atâta poftă? Fiindcă este tot ce le-a mai rămas de făcut. Vorbăria merge bine împreună cu beția, fiind, amândouă, supapele prin care oamenii continuă să respire. Prin eforturile lui Ică și Celce (înfricoșătorul tata socru, cu două neveste și un ochi de sticlă, respectiv matahala de ginere care conduce cooperativa și e veșnic nesătul), satul s-a numărat printre primele din regiune în care colectivizarea s-
Oameni de piatră (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9704_a_11029]
-
păgubos), este îndeplinit de ministeriabilul Pomponescu, pragmaticul contrapus idealistului Ioanide. Pe acest teren de similitudini se văd mai bine diferențele. Lumile în care trăiesc cei doi (ruralitatea și aristocrația) sunt total diferite, ca și aspirațiile lor. Romanul lui G. Călinescu respiră, în toate compartimentele lui, un aer de înaltă intelectualitate. Nu numai pentru că Ioanide este "un artist al turnului de fildeș", cum a fost acuzat în epocă (o constatare inofensivă dacă n-ar fi un reproș grav al unui recenzent dogmatic
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
ca și cum, întorcîndu-le spatele, îți poți alimenta gîndirea numai cu emoțiile personale. Din fericire, sihăstria nu este o chezășie a libertății de gîndire, pentru simplul motiv că psihicul noastru se hrănește la propriu cu emoțiile primite din mijlocul grupului în care respirăm. Așa cum ne hrănim trupul cu nutrimente și ne umplem plămînii cu aer, tot așa ne alimentăm mintea cu dispozițiile anturajului și ale societății. În lipsa lor, ne-am chirci sufletește și ne-am scleroza intelectual.
Oceanul de emoții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9709_a_11034]
-
cărui mărci veninoase și sarcastice sînt obvioase, irizînd senzații acutizate de pueril prin practicarea cu bună știință a unui limbaj ce compilează sintagme de lemn, pseudo-moralizatoare, clișee oarecum răsturnate, contradicții în termeni, maxime cvasi-disimulan(t)e, adevăruri abisalizate ludic ce respiră un absurd ubicuu, iritant, secat de sens și pildă: După un asemenea șir de "adevăruri abisalizate ludic", parcă simți nevoia să te răcorești cu lectura lui Hegel, a cărui frazeologie rebarbativă e floare la ureche pe lîngă eșantionul de mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9739_a_11064]
-
1923), pe care o pune într-o paralelă îndrăzneață cu Tripticul - august 1972 lui Bacon. Cele două personaje picassoene masculine în chiloți albi cézannieni, pe fundalul unei mări albastre secționate de doi pereți ocru-gălbui, cât și cele din Tripticul baconian respiră, după părerea Annei Baldassari, aceeași atmosferă elegiacă față de masculin. Elemente concrete comune ambelor tablouri susțin această opinie: compozitia tripartită, gestica personajelor, cromatica dominată de ocruri moarte. Majoritatea picturilor lui Bacon sunt serii de câte trei, reunite sub același titlu și
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
a cărui minte spaima nu blocase aptitudinea spunerii adevărului, un om pentru care imboldul de a înfățișa istoria depășea motivația impusă de un prudent calcul de moment. Ierunca nu avea nici un interes să scrie această carte. Negreșit, dacă ar fi respirat aerul psihologic din țară, ar fi reacționat cu aceeași duplicitate cu care reacționăm noi azi. Ar fi cîrmit oportunist de partea mentalității dominante împrumutînd aerul obedient al unui intelectual ce intonează un refren menit a-i asigura liniștea. Ar fi
Curajul lui Ierunca by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9751_a_11076]
-
Christos a înviat!". E fără îndoială o parodie - începînd cu stilul de jurnalist mediocru și terminînd cu citirea textului de mai sus pe fondul unei zile de viscol și zloată din ajunul Crăciunului. însă absolut totul în schița lui Caragiale respiră bonomia patriarhală a acelei belle époque românești, unde semnele occidentale (ca, de exemplu, o presă veșnic la zi) se uneau încă armonios cu lumea patriarhală, instalată parcă pentru o sută de ani. N-a fost așa. Acea lume patriarhală avea
Pauză pascală by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9765_a_11090]