2,173 matches
-
fenomenelor auditive uneori este necesară o încăpere izolată de sunete ce-ar putea veni din afară și fără ecou (cameră insonizată, anechoică). 3.7. Senzațiile vizuale Pentru a obține o senzație vizuală este necesar ca raza luminoasă ce pătrunde la retină să posede suficientă energie și acționeze timp suficient pentru a putea să excite receptorii. Deci, pragul absolut al senzației vizuale este dat de cantitatea minimă de energie luminoasă care acționând un timp asupra receptorilor este capabilă să producă senzația vizuală
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
un perete într-o cameră întunecoasă. Tabloul însă trebuie să fie bine luminat, dar ochiul subiectului să nu fie direct stimulat de către sursa luminoasă. Se examinează un singur ochi odată. Acuitatea vizuală depinde de factori dioptrici, de structura anatomică a retinei și crește: * când luminanța obiectelor din câmpul vizual crește, valoare maximă, 500 abs (apostilbi); * când se mărește diferența de luminanță între simboluri și fondul pe care sunt plasate; * când există un contrast cromatic mare între simboluri și fondul pe care
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
mână această foaie de hârtie, se închide ochiul strâng și se privește cu dreptul fix la cruciuliță, de la o distanță de cca 20 cm. În această poziție bradul nu se mai vede, ceea ce denotă că imaginea lui a ajuns în retină pe pata oarbă. În acest timp cercul și pătratul înscris în cerc vor putea fi văzute, cu toate că sunt situate mai la periferie. În cazul că prezența petei oarbe nu se manifestă dintr-o dată, se apropie și se depărtează desenul de
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
până ce se găsește distanța potrivită la care bradul nu mai este vizibil. Imagini consecutive Un fenomen interesant îl constituie efectul postacțional al luminii și culorilor asupra receptorului vizual; cu alte cuvinte după încetarea acțiunii excitantului, ca efect al său pe retină rămâne o urmă care dă o imagine consecutivă. Imaginea consecutivă poate fi pozitivă când senzația perseverentă este identică cu a caracteristicilor excitantului sau negativă când are caracteristici opuse excitantului. Imaginea consecutivă pozitivă poate fi demonstrată prin proiectarea unui fascicol luminos
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
de figură care este centrată, probabilitatea întâlnirii între elementele figurii și elementele receptoare este mai ridicată decât pentru elementele figurii care se proiectează la periferia câmpului (ne amintim că elementele receptoare susceptibile să funcționeze independent sunt mai numeroase în centru retinei). Efectele de decentrare se explică prin creșterea probabilității cuplajelor complete într-o întâlnire pe un element A al figurii (o anumită dreaptă, de exemplu). Activitatea perceptivă tinde să crească probabilitatea cuplajelor, adică a decentrării, modelul explicând în acest fel atenuarea
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
de iluminație, distanță, unghi de privire etc. adică de a le vedea relativ nemodificate în condiții foarte diferite de stimulare. Constanța mărimii. Atunci când ne îndepărtăm sau ne apropiem de un obiect sau depărtându-se obiectul de noi, imaginea lui pe retină scade dar noi continuăm să-l vedem în anumite limite. Această constanță se păstrează în anumite limite. Când distanța obiectului față de cel care-l percepe trece de anumite limite, de la care mecanismele de acomodare și convergență nu mai sunt operante
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
limite, de la care mecanismele de acomodare și convergență nu mai sunt operante (de la 6 m sau max de la 65 m pentru acomodare și de la 20 m sau max 450 m pentru convergență), mărimea obiectului este determinată pe baza imaginii de pe retină și a unor semnale indirecte, cum ar fi prezența în câmpul vizual a unor obiecte familiare, forma obiectelor, culoare etc. În fenomenul de constanță a mărimii intervin și componente perceptive cum ar fi impulsurile kinestezice de la mușchii ciliari și ai
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
trecând de la 3 la 6 m iar în a doua parte a experimentului dacă privirea în viziune redusă are efect sau nu asupra constanței mărimii. Constanța formei O figură cu o suprafață plană, de exemplu un cerc se proiectează pe retină în mod adecvat, ca cerc, numai când suprafața figurii respective este perpendiculară pe linia de privire; dacă cercul îl privim oblic forma lui pe retină devine o elipsă. Cu toate acestea noi continuăm să vedem în anumite limite figura ca
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
Constanța formei O figură cu o suprafață plană, de exemplu un cerc se proiectează pe retină în mod adecvat, ca cerc, numai când suprafața figurii respective este perpendiculară pe linia de privire; dacă cercul îl privim oblic forma lui pe retină devine o elipsă. Cu toate acestea noi continuăm să vedem în anumite limite figura ca cerc, ceea ce arată că forma văzută a obiectului nu se schimbă odată cu schimbarea poziției stimulului față de linia de privire. Pentru demonstarea acestei constanțe în condiții
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
între impresiile vizuale și cele cutano-mecanice și kinestezice, părțile umbrite ajung să semnalizeze adâncituri, iar cele luminoase proeminențe. Semnale ale distanței sunt, în primul rând, modificările care au loc în impulsurile kinestezice de la mușchii oculari, combinate cu modificările dimensiunilor de pe retină, atunci când ne mutăm privirea de la un obiect apropiat la unul îndepărtat și invers. La aceste semnale ale distanței se mai adaugă altele, care acționează și în cazul privirii monoculare, cum sunt: interpoziția, perspectiva aeriană, perspectiva lineară, umbrele, mișcarea. Localizarea spațială
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
atare, putând relata destul de exact asupra ei. Dacă în loc de linii scriem în același mod diferite litere sau cifre pe suprafața cutanată (dermolexie), subiecții în general le pot identifica. În cazul perceperii vizuale a mișcării are loc fie deplasarea imaginii pe retină (stimularea succesivă a conurilor și bastonașelor), în cazul când ochiul este staționar, fie urmărirea cu privirea a obiectului în mișcare (în care caz are loc o stimulare kinestezică de la mușchii ciliari și ai globului ocular, sau chiar de la mușchii care
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
caz are loc o stimulare kinestezică de la mușchii ciliari și ai globului ocular, sau chiar de la mușchii care efectuează mișcările capului sau ale corpului). Percepția mișcării poate avea loc și în cazul stimulării la intervale dese a unor puncte de pe retină cu un stimul staționar; situație în care avem o iluzie a mișcării ca și în cazul perceperii filmului cinematografic. 8. Forme speciale ale percepției Percepția subliminală Constă în capacitatea organismului de a înregistra și de a răspunde la stimuli ce
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
înghesuindu-se să scape din sală ca balerinele după o scenă de grup. Numai coate și fundulețe dansând spre ieșire. Le iubeam slăbiciunile, părintește, sever, cuviincios. La sfârșitul-sfârșitului, când ultimul poponeț foșnea din mătăsuri și tútú-ul alb-orbitor se lipea de retină cu delicatețea unei mângâieri, când propria mea operă bufă se încheia în plescăitul șlapilor și-n forfota blugilor spre ieșirea din amfiteatru (urmăriți de turma de elefanți a sacoșelor credincioase), ceva se rupea în mine, undeva în lanțul precis de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
îmbrățișările transpirate cu Mihnea și Cezar pe terenul de fotbal, nici pâinea pe cartelă, în jumătăți negre și îmbietoare, nici bărbații cu parpalace trei numere mai mari, patrulând la Șosea și pe bulevarde, și nici măcar buldozerele răvășind imaginea orașului pe retină, apoi mai aproape, urcate pe zidurile cu iederă, traversând grădina bunicilor până la țesutul cărnos al naivității mele. Eroii mei zburau prin timp, superbi și neschimbați. Pif și Hercule cădeau săptămânal de pe-acoperișuri, pentru a se ridica dezinvolt și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a ieși cu fața curată din încurcătura în care, alături de mine, îmi târâsem și compatrioții? Am vrut să verific, să-i acord țării o șansă și să-mi dau seama cât de mult greșesc. M-am urcat în metrou, cu retina deschisă la maximum. Ca de-obicei, oamenii nu-mi păreau nici veseli, nici triști; priveau în podea. Luminile pâlpâiau, se mai stingeau din când în când, nu era un scurtcircuit. La „Romană“, n-a coborât nimeni, s-au urcat vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
poza din față, centrat, perpendicular pe ochi. Știam că Brutus văzuse ceva, Mihnea îl așeza deseori pe masă, lângă computer. Dacă punea cerșaful, animalul se băga singur pe dedesubt, instalându-se sub monitor. Am scos poza, examinând ochii: irisul, pupila, retina, toate vizibile, strălucind de informație. Aveam mica mea teorie. Bănuiam că ultima imagine rămâne pe retină, se reține în conurile și bastonașele celulare, depozitată ca o amprentă lichidă. Așa se întâmpla cu toți nefericiții pe care îi examinam la televizor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe masă, lângă computer. Dacă punea cerșaful, animalul se băga singur pe dedesubt, instalându-se sub monitor. Am scos poza, examinând ochii: irisul, pupila, retina, toate vizibile, strălucind de informație. Aveam mica mea teorie. Bănuiam că ultima imagine rămâne pe retină, se reține în conurile și bastonașele celulare, depozitată ca o amprentă lichidă. Așa se întâmpla cu toți nefericiții pe care îi examinam la televizor, călcați de tren sau arși de vii pe pista aeroportului. Li se filmau ochii, cu spaima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
amprentă lichidă. Așa se întâmpla cu toți nefericiții pe care îi examinam la televizor, călcați de tren sau arși de vii pe pista aeroportului. Li se filmau ochii, cu spaima încă lipită de globule, păstrată în aprinderea scenei finale. De pe retină, imaginea se deplasa în creier, răsturnată ca un castel cu turnurile în jos. Sângele nu mai iriga lobii, mintea intra în blocaj tehnic, dar ultima secvență se menținea, precisă și autonomă, pe suportul neuronal. Procesul era simplu, atât de simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
realitate. Prin ochiul sticlos, informația luminează o vreme, înainte să se evapore; după calculele mele, treaba putea să dureze de la câteva secunde, la un sfert de oră. Ba chiar suspectam că, independent de corpul inert și creierul prăjit sau dezactivat, retina funcționează ca o cameră de luat vederi, înregistrându-i pe alții-n tăcere. Mureai și habar n-aveai ce se petrece. Am dat drumul la televizor și la computer, să aflu noutățile. Nimic despre cutremur. Rula „Casablanca“, un film frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
noutățile. Nimic despre cutremur. Rula „Casablanca“, un film frumos, geriatric. Te uitai la el în timp ce-ți luai Dipiridamolul. Apoi am pregătit poza lui Brutus. Lepidopteros aștepta. Dacă aș fi putut să retrag informația de-acolo, să trec dincolo de retina proaspăt fotografiată și să găsesc detaliile stocate în memoria ei celulară, aș fi aflat cu siguranță ce se întâmplase acasă la Mihnea. Sigur, pe Brutus nu-l lichidase nimeni și nici nu picase cu „Transilvania“ la Balotești, dar procesul rămânea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
potrivite: File, Print, OK. Parcă umblam prin propriul meu creier. Urma să am pe-o foaie de hârtie ceea ce Brutus văzuse pe calculatorul lui Mihnea: secretul final, printul fotografiei imaginii pe care animalul o înregistrase de pe ecran, stocând-o pe retină. Dar oare câți ochi se priveau cu-adevărat între ei, aici? Și unde se-afla cel al lui Mihnea? În clipa aia, a sunat telefonul. Din nou sau pentru prima dată, n-aș putea spune, nu-mi mai aminteam. Pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Întâi am crezut că eu sunt de vină: ochiul deformat, mintea coruptă, gândurile infecte. Un mecanism pe cât de ciudat, pe-atât de abject se punea în mișcare, făcându-mă să rețin doar murdăria din jur, ca o imensă leziune pe retină. Oamenii nu contau, dar parcă tocmai de-aia mă deranjau mai mult. Înainte, îi examinam la fel, săraci, murdari, obosiți: mi-era mai ușor să mă diferențiez, să-mi creez eroismele de operetă și, cu ele bine închise în minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mai mult dispreț. Doar cine nu s-a simțit vreodată special nu poate înțelege. Apoi mi-am dat seama că nici ochii, nici mintea mea n-aveau nici o vină: maroul șosetelor concetățenilor mei, transportat de pe platformele metroului pe cele ale retinei, chiar exista, iar mirosul de salam sau parizer, implantat zilnic în celulele conice ale memoriei, nu era o iluzie. Fugeam cu două sute la oră de lumea asta pocită, umedă, sălcie. Mihnea proceda la fel, în modul lui onest și mefistofelic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
exploatez și la care nu eram dispus să renunț: jumătate din corpul Mariei îmi aparținea, îi furam splendoarea și tinerețea, controlându-i fiecare tresărire. Dinamica mușchilor, curățenia pielii, consistența ligamentelor. Nu există voluptate mai mare decât să le cuprinzi pe retină și să pleci cu ele, fără știrea nimănui. M-am așezat apoi pe pat, calm și nerăbdător. Numai în filmele americane femeile ies din duș cu prosopul înfășurat în jurul taliei, ca un pansament enorm și colorat. E vară, e cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Cerul plimba pe sub nori o culoare neutră și reconfortantă, ca viața mea. „Ne învârtim prin oraș?“, am întrebat-o pe Maria. „Nu.“ Am ieșit oricum. Constanța are farmecul ei iarna, rece și nevrozat. Aerul miroase tare, lumina se șterge din retină și de pe zidurile multiculturale. Cauți de pomană: nu dai de-o stradă simplă, clară, pe care secolele să nu se fi încălecat, cu tot cu istoria lor de almanah. Zidurile arată ca un graffiti alb, lucrat de mii de autori necunoscuți. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]