93,972 matches
-
ce dacă?", "De ce mi-ar păsa?" au fost întrebările care mi-au bântuit psihicul de-a lungul vizionării. Tot ce pot extrage ideatic din acest lungmetraj e un realism leneș, care spune că nimic nu e nou sub soare și reușește să convingă spectatorul că acest truism e adevărat. Dacă mai era nevoie. Construcția scenariului e mult mai laborioasă, din punct de vedere structural, în Eu, Peter Sellers. Acest film ia în primire o idee mare și lată - "cel ce poate
Din 3 filme, doar 2 idei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12054_a_13379]
-
pantofi cu tocuri pășind cu dificultate pe un teren viran. Și acest film face o prioritate din jocul actorilor, doar regizorul/co-scenaristul/protagonistul (Sergio Castellitto), aflat la a doua peliculă, e faimos ca actor. Dar tocmai din acest motiv, el reușește să facă o peliculă care e totodată un recital thespian și un film în carne și oase, oricât de paradoxal ar suna. Dacă ar trebui să-l rezum, aș scrie "ca și nemurirea, perfecțiunea e un concept negativ. Perfecțiunea unei
Din 3 filme, doar 2 idei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12054_a_13379]
-
a cadrat atât de bine cu flexibilitatea mizanscenei. Protagonistul trece dintr-un univers în altul, fiecare dominat de o altă femeie, și e inadecvat când unuia, când celuilalt, pentru ca în final să rămână prins între ele. Contați pe Castellitto pentru că reușește să insereze o dimensiune comică în această nepotrivire cu consecințe dezastruoase. Rolul lui Penelope Cruz are aceeași ferocitate emoțională ca acela al lui Castellitto. Evident, acest lungmetraj mi se pare mult superior lui In vino veritas și nu pentru că acesta
Din 3 filme, doar 2 idei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12054_a_13379]
-
percepută asemenea artelor spectacolului. Și dacă ar fi să invocăm clasificarea lui Lessing, ea are toate aparențele unei arte spațiale dar se comportă ca una temporală. însă importanța artei video nu stă în clasificări, ci în faptul că ea a reușit să redimensioneze un limbaj, să-i deconspire strategiile, tehnicile și, în ultimă instanță, scopurile. Pentru că prin imaginea video - și televiziunea a demonstrat-o de atîtea ori - se poate face orice; de la dublarea realității la falsificarea ei și de aici mai
Arta contemporană între atitudini și medii noi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12035_a_13360]
-
de Amarcord. Nu e de mirare că, pe acest fundal, criticii văd un scenariu inconsistent, oarecum întâmplător. Eroare, e extrem de bine structurat dacă-l vezi pe hârtie. Doar această impresie e suficientă ca să-ți dai seama de cât de expert reușește Fellini să jongleze cu percepțiile spectatorului, fie el oricât de avizat. De altfel, nu degeaba vorbesc de acest film "de cumpărat". Mie mi se pare echivalentul cinematografic al "Muntelui vrăjit" de Thomas Mann: trebuie văzut de mai multe ori, pe
De cumpărat o dată și de vizionat de două by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12034_a_13359]
-
într-un adevărat spațiu al infirmității, artistul plastic - și sculptorul cu precădere - continuă să rămînă, pentru multă lume, o forță primordială, un agent fecundator al materiei amorfe, un zeu htonic și un mag al tactilității, însă unul care nu a reușit să se ridice complet pînă la înălțimea și la abstracția vorbirii articulate. Această percepție, pe lîngă faptul că este extrem de confortabilă prin schematismul ei leneș, are, de multe ori, și pretențiile unui criteriu axiologic. Dacă un scriitor se abate cumva
Bata Marianov (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12055_a_13380]
-
dacă vor mai asculta ordinele superiorilor, o vor păți rău în momentul când va prelua puterea partidul său! Cum se numește, în limbajul serviciilor secrete, un astfel de îndemn la nesupunere față de superior? Actul de intimidare al lui Timofte a reușit, SRI-ul a înțeles mesajul, ceea ce l-a determinat, fără îndoială, pe Emil Constantinescu să se recunoască "învins de Securitate". Mă întreb de multă vreme ce rol au, în lumea post-modernă în care trăim, așa-zisele "servicii secrete". Înțeleg că
Pompierul însetat de medalii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12039_a_13364]
-
pârâtului". Nu știu exact de ce o asemenea editură este considerată arogantă - altfel spus, care sunt motivele care o apropie atitudinal de Adrian Năstase. Poate fiindcă obține majoritatea premiilor la târgurile de carte. Poate fiindcă adună simpatia celor mai mulți cititori. Poate fiindcă reușește să lanseze autori români în tiraje de zeci de mii de exemplare. Poate fiindcă își așteaptă publicul în librării luminoase, unde aerul e respirabil, iar librarii tineri, entuziaști și informați. Poate fiindcă aduce în țară autori renumiți și pune în
Controverse - Pornind de la o frază pripită by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/12059_a_13384]
-
despre traficul de organe și imigranții ilegali - lumea cinefilă pare fascinată de această temă, exploatată și de filmul decretat cel mai bun de către Academia Europeană de Film. Lungmetrajul debordează de umor negru, suspens inteligent construit și comentariu politic/social subtil. Reușește să fie emoționant fără a trivializa și victimiza - cum era de așteptat - imigranții ilegali. Care sunt privați de orice statut, sunt cei ce nu există și de aceea pot fi exploatați, în cazuri extreme, pentru favoruri sexuale și pentru donații
Proaspetele delicatese by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12076_a_13401]
-
lui Frears restaurează mediul de viață și umanitatea acestor personaje prin intermediul conștiinței lor morale pe care se încăpățânează s-o păstreze intactă chiar și când ar putea pierde totul din cauza ei. Acestui cineast remarcabil, melanjul de genuri pare să îi reușească de fiecare dată, iar acum îl folosește pentru a te lăsa să privești personajele din cât mai multe unghiuri cu putință. Există și un contrast: regizorul a mai făcut filme despre străini dizlocați, indieni și pakistanezi, care încearcă să se
Proaspetele delicatese by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12076_a_13401]
-
va fi însă prinsă, luată prizonieră de britanici și, în cele din urmă, condamnată la moarte prin ardere pe rug. Ducele Gilles de Rais, cavalerul lângă care luptase și pe care îl fascinase cu puritatea și înfățișarea ei angelic-androgină, nu reușește să o salveze, deși jurase să o urmeze pe Ioana oriunde. Chiar și în moarte. Îndurerat, se va retrage în fortărețele de pe domeniile sale din Vandeea unde va întemeia abația Sfinților Inocenți pentru a cinsti pruncii omorâți din ordinul regelui
Orori între copertele Bibliotecii Iad (II) by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12082_a_13407]
-
cită exact din memorie diavolul bibliotecar juisând cu ochii închiși de plăcere. Câtă inteligență persuasivă! - Alo!? Lăsați devianța sexuală. Ascultați continuarea! După arderea pe rug a lui Gilles de Rais, toscanul Prelati a fost condamnat la închisoare pe viață. A reușit însă să evadeze, a ajuns taumaturg în serviciul regelui René d'Anjou, apoi a fost numit căpitan într-un oraș din Vandeea, chiar regiunea unde-și avusese domeniile ducele de Rais. Îl va aduce și pe abatele Eustache, dar în
Orori între copertele Bibliotecii Iad (II) by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12082_a_13407]
-
participe la marea unire pentru că ei sunt rasiști, pe când Alexandru transcende aceste prejudecăți - dar îi numește "barbari" pe cei cuceriți. Nici măcar nu există consecvență în această atitudine a personajului. Această propensitate pentru multiculturalism, introdusă probabil de dragul identificării spectatorului cu protagonistul, reușește să contracareze realismul psihologic: dacă tot îi căutăm motivații pentru fiecare acțiune, această atitudine nu are de unde proveni. Mai contracarează și realismul istoric pentru că o astfel de atitudine contemporană e un anacronism în Antichitate. Și aici te oprești și te
Alexandru and Aristotel by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12094_a_13419]
-
miza președintelui e cu totul alta. Experiența de la Primăria Capitalei i-a arătat ce consecințe pot decurge din absența unei majorități care să-i sprijine proiectele. Și el mai știe că una e să le explici bucureștenilor de ce nu ai reușit un lucru, și alta babei de la Vaslui sau Năsăud pe care casa stă să se prăbușească. Așadar, singurul om aflat cu adevărat sub presiunea timpului e Traian Băsescu. El are nevoie de rezultate nu doar spectaculoase, ci și imediate. Simpatia
Atenție la Talpa Parlamentului! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12100_a_13425]
-
prăpastii, însă atât pesediștii cât și pediștii, sunt cățărători profesioniști, iar la slalom - nici nu se mai pune problema... După cum ne-au anunțat la timp televiziunile, deschiderea pârtiei au fă- cut-o membrii proaspătului Guvern care, cum am mai spus, au reușit să se cunoască mai profund și cu oarece uimire, abia după ce și-au ozonat plămânii cu puternicul aer din codrii Predealului și al Poienii Brașov...; pesediștii erau cât pe ce să se organizeze în grupe de partizani prin Carpații de
Povești la gura caloriferului by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12097_a_13422]
-
numai egalitatea/ Rămîne de neatins" (Castelul în apă). Spre deosebire de "angajarea" factice în epocă, semnată de menestrelii compromisului, Ana Blandiana înfruntă nefasta epocă printr-un soi de dezangajare ostentativă care e maniera sa de-a sluji idealul. Mărturisind că "N-am reușit niciodată să știu pe ce lume sînt", poeta ne relatează că a încălecat un cal "tînăr și fericit", un Pegas, în care-și simțea inima zvîcnind, "Fără să observ că între timp/ Șeaua mea se sprijinea/ Doar pe scheletul unui
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
nu recunoștea operei lui Slavici nici o valoare, prozatorul nu răspundea în nici un fel gustului său și exigențelor sale estetice. Există referințe fulgurante în acest sens, privitoare la nuvelist și la memorialist. Dacă nu mă înșel, din investigațiile pe care am reușit să le fac în întinsa activitate lovinesciană, criticul nu s-a referit niciodată la romanul Mara. Editat în volum în 1906, la Budapesta, fără să fi avut probabil nici o difuzare la București (după ce apăruse în foileton în "Vatra" în 1894
De ce l-a ignorat Lovinescu pe Slavici? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12089_a_13414]
-
majordomului său. Or, Omul-păianjen/Peter Parker (Tobey Maguire) e și orfan, și sărac. Încearcă să țină pasul cu cursurile de la facultate, să aibă un job stabil livrând pizza și să mai scoată ceva bani făcând fotografii pentru un ziar. Nu reușește să le facă pe toate. Se poate baza doar pe bunica lui, care nu cunoaște identitatea lui de super-erou și povara adiacentă. Puținii prieteni pe care-i avea s-au îndepărtat: Harry îl urăște pentru că refuză să-i spună cine
Cele mai vizionate filme din 2004 by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12116_a_13441]
-
pe Johann Sebastian al ei și, furișată într-o strană de la Thomaskirche, îl asculta înspăimîmtată. Statuile lui Moore transmit parcă ceva asemănător. Sînt înfricoșătoare ca frumusețe. Încerc să-mi imaginez aceste statui în diverse săli cu diverse spații. Nicicum nu reușesc să le văd întemnițate între ziduri. Iată aici, spre exemplu, oricît de remarcabilă a fost grija organizatorilor de-a le crea un simulacru spațial, această împresie de întemnițate te urmărește. Moore a creat niște opere ce te obligă să le
Elogiul singurătății by Corneliu Baba () [Corola-journal/Journalistic/12119_a_13444]
-
bandă întoarsă, percepție hi-fi în care toată această magie (și manie) referențială e suprema terapie a tragediei evenimențiale" (p. 47). Dan C. Mihăilescu are, ca nimeni altul în critica românească, vocația etalării unor nesfîrșite serii referențiale, aparent paradoxale, dar care reușesc de fiecare dată să surprindă de minune specificitatea operei aflate în discuție. Chiar dacă în felul acesta el lasă impresia că bate cîmpii sub narcoza marii culturi, se observă adesea că aceste dezvoltări rizomice care țin mai degrabă de proză decît
My Way by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12104_a_13429]
-
Petru Popescu, Andrei Codrescu, Virgil Negoiță... La New York, piesele Savianei Stănescu trezesc interes... în Argentina - uitata, din păcate, la noi - Alina Diaconu are succes... C.M.: Ați fost invitat anul acesta în Spania. Știu că Joaquin Garrigos vă iubește literatura. Ați reușit să pătrundeți pe piața literară spaniolă? A.E.: O invitație venită din partea Comisiei europene pentru cultură și a Asociației traducătorilor din Spania. Eram prezent, de o vreme, cu proză în presa literară din această țară. Joaquin Garrigos, cunoscutul traducător, mi-
Alexandru Ecovoiu "Fiecare personaj are ceva din mine" by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Journalistic/12113_a_13438]
-
călcând pe la diverse familii. Fiica ei, deosebit de talentată la baschet, a prins mici contracte în străinătate, jucând câteva săptămâni pe an la echipe marginale din Italia. Plină de mândrie, mama ei mi-a comunicat: "Uitați, vara asta fie-mea a reușit să strângă aproape o mie de euro!" Nu se sfiește să mă țină la curent cu viața ei sentimentală: "Cu bărbații n-o duc rău. După ce-am scăpat de bețivul de bărbatu-miu, am întâlnit numai oameni de calitate
Președinția ca voință și reprezentare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12125_a_13450]
-
ca pe un fel de picătură chinezească împotriva regimului. În cronicile sale el încuraja direcția antitotalitară știind să facă din asta o chestiune estetică. Luînd aceste cronici la bucată, ceea ce rezultă la o lectură continuă e că Laurențiu Ulici a reușit să facă și o cronică de direcție, cu idei politice în privința debutanțiilor săi, dar și una strict estetică, avînd judecăți valabile și astăzi. Unii dintre autorii despre care a scris au dispărut. Alții n-au depășit pragul promisiunilor. Pe vremea
Povestirile lui Laurențiu Ulici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12146_a_13471]
-
nu în lei. Ca să le verificăm sinceritatea aș propune următorul test: autorii să fie obligați să se ducă la 100 de case de schimb din Vest și să ceară să li se schimbe 100.000 de lei în valută. Cine reușește primul primește un premiu 1milion de leușori (lei ușori) din partea României literare. Din buzunarul Cronicarului, care nu va ezita să-și dezvăluie identitatea. l Alt slogan stupid (n-ar trebui oare ca în publicitate să lucreze inși ceva mai școliți
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12124_a_13449]
-
de lucru" pe care Lunetistul de la rubrica Diligența cu luneta îl oferă unei tinere care scrie. l Am primit la redacție VALAHIA, lunar "susținut de Consiliul Local al Municipiului Giurgiu", numărul din decembrie. Cu toate bunele intenții, Cronicarul nu a reușit să scoată din acest număr nimic, dar chiar nimic, pentru această rubrică. Nici măcar expresivitate involuntară sau umor involuntar. l Și ca să nu-i trimitem, cu falsă modestie, pe cei care n-au citit revistele de sărbători, și la noi înșine
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12124_a_13449]