2,257 matches
-
și de marii prozatori americani, precum Mark Twain, Ernest Hemingway și William Faulkner. Descoperirea „curriculumului ascuns” de către Jackson a produs uimire, deși nu era chiar o descoperire. Fenomenul fusese deja studiat în profunzime de către literați și era descris, cu detalii revelatoare, în numeroase biografii și autobiografii celebre. Uimirea era mai degrabă provocată de faptul că se dezvăluia cecitatea cercetătorului modern, anchilozat în „regulile metodei științifice” și prizonier al miturilor behavioriste, pragmatiste, pozitiviste și eficientiste. Corifeii postmoderniști ai curriculumului au acordat lucrării
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
urmă este o expresie împrumutată de Macdonald de la Herbert Marcuse (1966)32. Ambii susțineau că raționalitatea estetică este capacitatea umană de „a intui rațional” lumea; individul uman nu se raportează la lume „logico-matematic”, ci trăind-o prin experiențe succesive și revelatoare. Or, teoriile nonestetice ale curriculumului, teoriile inginerești sunt întotdeauna lipsite de această dimensiune intuitivă, profund umană și decisivă pentru formarea persoanei. În timpul conferinței de la Ohio State University, Macdonald a subliniat convingător primejdiile pe care le implică orice curriculum conceput inginerește
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
despre o reformulare gratuită, nu e „aceeași Mărie cu altă pălărie”. Întrebarea lui Rubin mută accentul de pe „teorie” pe „destinul individual”, concret, al generațiilor de copii care vor atinge maturitatea în secolul XXI. Conotațiile cuprinse în interogație erau grave și revelatoare. Din păcate, soluțiile pe care Rubin a reușit să le adune în manualul său nu erau pe măsura acestei simple, dar profund umane îngrijorări. Nici încercarea similară a lui Harold G. Shane nu a avut mai mult succes. Lucrarea sa
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
aparența sinelui, tocmai prin recunoașterea „non-eului” îmi voi distruge, ulterior, cu claritate, eul autentic. Există texte prin care, citindu-le, mă „aud” pe mine însumi relatând; și există texte prin care, citindu-le, „aud” pe altcineva relatând. Ambele lecturi sunt revelatoare. În prima categorie sălășluiește eul autentic; în a doua categorie există un „non-eu” la care mă pot raporta pentru a mă distinge „eu însumi”, ca fiind altceva și altcumva. În concluziile lucrării sale, Reynolds (1989) a avansat câteva idei originale
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
decât forțând în mod exagerat sensul acestor concepte care desemnează moduri de gândire relativ bine delimitate. Doll jr. a analizat însă aceste evoluții într-o manieră impresionistă, recurgând la analogii și interpretând unele noțiuni și principii științifice riguroase ca metafore revelatoare. Un exemplu concludent îl constituie interpretarea teoriei „ordinii din haos”, formulată de Prigogine în termeni riguroși, matematici, ca demonstrație a „imaginației naturii” și a „creativității spontane”. Termeni precum dezechilibru, perturbare, transformare și creație, care au sensuri precise la cercetători precum
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
relațiilor dintre postmodernism - ca filosofie fundamentală despre lume - și constructivism - ca teorie generală a cogniției. Tabelul care urmează sintetizează aceste relații. Botezând bizar constructivismul flavor (miros, savoare, parfum etc.) a teoriei generale a cogniției, B.G. Wilson a încercat o metaforă revelatoare; sugera că mai mulți constructiviști, aparținând unor școli foarte diferite, au cochetat cu idei și teze ale cognitivismului. I-a citat pe psihologii Piaget și Vîgotski, dar și pe Spiro, Johansen, Bereiter, Resnick și Lesgold, ca autori de modele constructiviste
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
specificat la nota 6 în domeniul arhitecturii și construcțiilor. Richard Rorty a realizat același lucru în domeniul filosofiei în lucrarea Philosophy and the Mirror of Nature. Cartea lui Rorty a devenit fundamentală pentru istoria postmodernismului mai ales datorită unei hermeneutici revelatoare - expresia modernă „oglinda naturii”, care desemna cunoașterea obiectivă, a căpătat alt înțeles. După Rorty, mirror of nature este o iluzie provocată de mind mirroring („oglindirea mentală”); dar noi nu putem conferi sens prin oglindirea mentală a ceva aflat în afara meticulozității
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
dificile texte din opera sa. El conține o strălucită hermeneutică a conceptului de transcendență (lansat de Critica rațiunii pure a lui Kant) provenind de la „faptul-de-a-fi-în-lume” (Das In-der-Welt-sein). Ea l-a condus spre o teorie a cunoașterii cu totul nouă și revelatoare, care conferă cunoașterii semnificația de „orientare-către” (Sichrichten-auf), de „menținere în preajmă” (Sichaufhalten-bei), „ascultare” (Vernehmen) și „ascultare-deja” (Vernommenhaben). Se consideră că, prin acest studiu din 1929, Heidegger și-a încheiat perioada de dinaintea marii „răsturnări” (Kehre), a „schimbării de direcție” care a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
li se recomanda. Uneori lucrurile luau proporții dramatice, însă drama friza comicul, dacă nu nebunia, când pacienții respectivi refuzau sa mănânce produse obținute cu mari sacrificii de cei apropiați lor2. Momentele de acest tip, imposibil de evitat, au un caracter revelator al potențialului destabilizant pentru echilibrul personal și familial al dificultăților de aprovizionare cu alimente. și aceasta chiar dacă, așa cum s-a spus imediat după ’89, nimeni n-a murit de foame în România în perioada anilor ’803. O altă dificultate a
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
un tribunal de denazificare, nu a putut da niciodată concerte peste ocean, în timp ce fiecare apariție a lui Ilya Ehrenburg sau a lui Evgheni Evtușenko, ambii panegiriști obraznici ai comunismului, suscită venerația” (Brzezinski, 1998, p. 358). Alt exemplu, în mod deosebit revelator: „Pe 21 ianuarie 1998, Duma «democratică» a Rusiei a ținut un moment de reculegere în memoria fondatorului Gulagului, în timp ce la oarecare distanță, în inima Moscovei istorice, cadavrul primului mare asasin al secolului, obiect al unei tandre refrigerări, se odihnește pe
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Rezultatul acestui comportament de articulare? Însușirea discursului la care au fost expuși (în întregime sau a unor fragmente, precum cel naționalist), încercarea justificării unor cedări, afișarea onestității într-o lume pervertită. Tematica vieții cotidiene Lectura tematică a dialogurilor este tot atât de revelatoare. Majoritatea celor intervievați au insistat pe câteva aspecte dominante: coada, cu stresul și umilințele ce le implică, viața profesională, relațiile cu regimul. Nu vom întreprinde, pentru textul de față, o analiză sectorială, ci vom încerca să ne articulăm modului în
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Bantoș, Un poet mergând desculț pe pământul Basarabiei, „Limba română” (Chișinău), 1991, 3-4; Leo Butnaru, Umbra ca martor, Chișinău, 1991, 141-145; Ion Ciocanu, Contururile definitivului, „Limba română”, 1993, 1; Mihai Cimpoi, Poezia ca rezistență, CC, 1993, 7-9; Timofei Roșca, Lacrima revelatoare a poeziei, LA, 1995, 43; Mihai Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 198-199; Ion Ciocanu, Literatura română contemporană din Republica Moldova, Chișinău, 1998, 169-174. M. C.
VODA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290619_a_291948]
-
veac antisentimental. Din lirica lui Al. Philippide, erosul dispare cu desăvârșire. În general, eul poetic urmează exemplul lui Baudelaire și Mallarmé, impersonalizându-se. „Cosmicismul” pronunțat e o consecință a acestei smulgeri deliberate din contingent. Spiritul investește imaginația cu o rară putere revelatoare. Poetul nu descrie evenimente, fie ele și sufletești, ci își caută sensurile existenței, contemplând-o pe un plan ideal, în vaste figurații imaginare. Se mai petrece și altceva: limbajul poetic însuși suferă modificări esențiale; metafora își lărgește enorm arcul, îndepărtându
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
dar și despre critica literară. Tot în prima categorie se situează monografia Lucian Blaga. Universul liric (1981), care pune cel mai bine în lumină metoda criticului. Proiectată ca alianță între neoretorică, tematism și mitocritică, metoda concepe opera poetică drept „confesiune revelatoare” menită să asigure interfața eului cu lumea prin medierea discursului; în consecință, textul valorează doar în măsura în care comprimă o imago mundi, o reprezentare a cosmosului. De altfel, cele trei ipostaze lirice ale eului la Blaga (eul stihial/panic, „omul problematic”, eul
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
și lacrimă și zâmbet.// Speranță și / întuneric și lumină, / soare orbitor și umbră, / și neliniște “ (Iubirea). Erosul lasă să se întrevadă o trăire tulburătoare și în altă carte, Respir amurgul - Respiro il crepusculo (2002), unde este proiectat un microunivers obsesiv, revelatorii fiind tot poeziile de dragoste. În fine, în versurile din Singurătatea îngăduită - Solitude permise (2003) își face loc o tentativă de salvare, prin intermediul creației, dintr-o lume ce „poartă pecetea morții / și muzica uitării”: „Copleșită de regrete târzii, / Parez elegant
PURDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289067_a_290396]
-
biciul nu-l/ mai simți când incizează tranșee pe piele” (Identificare). Poezia se constituie ca un dialog continuu, cu sine sau cu celălalt, martorul vieții, desemnat frecvent prin „oaspetele de piatră”, metaforă structurantă a universului liric și emblemă a conștiinței revelatorii și frustrante. În Iluzia risipei de sine, R. disociază în mod deliberat registrele stilistice: poezia de notație contrastează cu structurile de tip clasic care vor să fie variațiuni pe o temă de Rilke, meditația și fiorul naturist coexistă sub semnul
RADULESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289106_a_290435]
-
cât însuși acest material”, care, traversând paginile în ipostaza unui „fluid de autenticitate”, nesocotește constrângerile reperelor formale cu superbia unei neobișnuite și tainice suveranități. Intuițiile lui Perpessicius au meritul cardinal de a orienta discuția către imperativul logic al unei întrebări revelatoare: care este, de fapt, natura acestui „fluid” - evocat de fiecare dată, în disocieri analitice sau în simultaneități descriptive, ca substrat sangvin al „autenticității”, „lucidității”, „anticalofilismului” sau „documentarismului psihologic”? Ce este acest material, „așa de omogen și ispititor totdeauna”, a cărui
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
scrie până târziu versuri, pe care nepoata sa Ruxandra D. Shelden și Eugen Lozovan le-au adunat postum în Ante saeclum (1993), tot ei făcând posibilă apariția volumului Permanențe românești. Discursuri și portrete (1994). Anterior soția criticului publicase o culegere revelatoare, Corespondențe (1979), conținând scrisori de mare importanță pentru definirea profilului intelectual al omului de cultură. Se găsesc acolo referințe la mentorii literari de acasă (Charles Drouhet) și din străinătate (Abel Lefranc, Fortunat Strowski, Paul Hazard, Fernand Baldensperger, Albert Thibaudet), care
MUNTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288285_a_289614]
-
a-i stabili liniile directoare, liniile de evoluție se îmbină în cazul său cu vocația sintezei, a clasificărilor memorabile. Scriitorii sunt grupați pe direcții și afinități ideologice, iar opera lor este discutată (și disecată) metodic, prinsă în caracterizări pertinente și revelatoare. E o cunoaștere atentă, din interior, dar dublată de o rodnică detașare, care îi asigură un maxim de credibilitate. Ecourile partizane, coteriile ideologice sau de grup, exagerările produse de cronicile literare și de motivațiile extraestetice sunt eliminate și sancționate, ținta
MUNTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288285_a_289614]
-
relație cu mecanismul mutației paradigmelor intelectuale și cu efectele lui. Carte „de o seninătate destructivă”, cum o numește Jean François Revel, Le Mirage linguistique spune ceea ce lumea intelectuală franceză a trecut sub tăcere un timp îndelungat și aruncă o lumină revelatoare asupra comportamentului discreționar al intelectualilor francezi, care au manipulat lingvistica în scopuri precise. Autorul face radiografia inclementă a unei forme de totalitarism științific falimentar, dar și o evaluare a costurilor sale morale. Cartea consemnează despărțirea de structuralismul tinereții și al
PAVEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
imundă, mercantilă, degradată din condiția moralității, fie ea și elementară. Frecvența figurilor feminine în literatura semnată de P.-B. nu este deloc întâmplătoare, corespunzând credinței că sufletul femeii, fiind mai complicat, e mai deschis investigațiilor analitice, mai apt pentru sondaje revelatoare. „Studiul femeii - declara scriitoarea - mi-a părut totdeauna mai interesant decât al bărbatului, fiindcă la bărbați faci înconjurul faptelor și faptele sunt rareori prea interesante, pe când femeia are o rezervă bogată de material sufletesc, în căutarea căruia poți pleca într-
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
generează câteva tablouri din natură sau din mediul rural, realizate cu finețe picturală, în imagini și sugestii delicate. Dar cum principalul motor este durerea, în cele mai multe poezii se insinuează stări de îndurerare și suferință, care fac din aparentul pastel un revelator al răului sufletesc. Sunt consemnate tot mai des tristețea locurilor părăsite, a ființelor abandonate, ravagiile toamnei în natură, „cântecul frunzelor uscate”, „aspru și amar”, ceea ce o face pe poetă să se simtă și mai pustie, mai singură, măcinată de regrete
PITIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288829_a_290158]
-
lume topografiază harnic, dând naștere unor texte plasticizante și mimetice. În acest peisaj structural Eminescu marchează momentul decisiv al cristalizării unei poetici vizionare, așezată sub semnul privirii lăuntrice. Strict tehnic, proba apartenenței poetului la această paradigmă este recursul la metafora revelatoare, transferată în acest scop din regimul pur retoric într-un plan fundamental, ontologic și gnoseologic. Poetica vizionară eminesciană - demonstrează P. - iradiază dincolo de limitele veacului său, prelungindu-și influența până la Ion Barbu. Schimbarea radicală în sfera relațiilor eu poetic - lume o
PETRESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
Gazeta de Vest” din Oradea (1991-1992). Din aprilie 1990 este redactor la revista „Vatra” din Târgu Mureș, iar din 1992 lector la Facultatea de Litere a Universității „Transilvania” din Brașov. În 2003 își ia doctoratul în filologie, cu teza Experiență revelatoare și tematizarea ei în literatura română contemporană, susținută la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Debutează cu critică literară în „Echinox” (1973), iar editorial cu volumul Între extreme, un eseu despre poezia lui Aurel Pântea (2002; Premiul Uniunii Scriitorilor). Colaborează la „Echinox
PODOABA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288859_a_290188]
-
Între extreme. Pe de o parte, autorul denunță „critică tehnică” prin care a fost citită poezia optzecista, propunând în contrapartida o „critică de identificare”, adică un „gen de lectură fenomenologica și estetică totodată, care combină/ îmbină [...] hermeneutica existențiala - vizând experiență revelatoare, originară, a subiectului creator, ca și, apoi, ontopoetica explicită și implicită în opera - cu critică tradițională de judecată estetică”; pe de altă parte, observă că optzecismul poetic camuflează, de fapt, o dualitate - există aici o linie „textualizantă”, „postmodernă” (lunedismul), dar
PODOABA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288859_a_290188]