6,418 matches
-
tot mai precar. Aceștia vor face totul pentru a întârzia deconstrucția statului, apelând chiar și la violență. Clasele de mijloc, sedentare prin natura lor, vor resimți o frică tot mai mare de boli, cărora nomadismul le va accentua propagarea. Vor revendica dreptul la înrădăcinare și la tergiversare. Unii se vor închide în autismul unei utilizări asidue a obiectelor nomade, în obsesia narcisistă a produselor de autosupraveghere, după modelul acelor otaku japonezi, fanatici ai nomadismului virtual, ai audițiilor muzicale și ai produselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
piața va crea altele noi; întreprinderile își vor asuma din ce în ce mai puține riscuri, pretinzând în același timp, sub presiunea asiguratorilor, o rentabilitate maximă; salariații vor reclama zadarnic ca partea lor din venit să nu scadă; consumatorii, alegători în același timp, vor revendica reducerea prețurilor. Prioritatea crescândă acordată termenului scurt, prezentului, precarului și lipsei de corectitudine va face tot mai dificilă finanțarea cercetărilor și strângerea impozitelor. Asigurările nu vor reuși să acopere riscurile. Distracțiile și informația nu vor mai putea acoperi vacarmul tragediilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
dintre etniile ibo și haoussa din Nigeria. Alte conflicte de același gen ar putea avea loc între diverse grupuri din interiorul unor țări dezvoltate. Ar fi posibil chiar ca unele orașe să declare secesiune; minorități etnice sau lingvistice își vor revendica independența; unele împărțiri teritoriale se vor termina foarte prost. Așadar trebuie să ne așteptăm la un mare număr de războaie civile și, prin urmare, ca de fiecare dată, la desemnarea unor țapi ispășitori care să fie eliminați. Ca de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
consultat cu excelența sa șeful statului, că legitimitatea sa de a continua să se afle în funcție nu a fost pusă în cauză, nu numai pentru că alegerile care s-au încheiat acum au fost doar locale, dar în egală măsură pentru că revendică și își asumă datoria, imperioasă și urgentă, de a cerceta până la ultima consecință întâmplările anormale în care am fost, în ultima săptămână, pe lângă martori uimiți, actori temerari și, dacă, cu cea mai profundă mâhnire, am ajuns să spun acest lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și, În același timp, la potolirea ambițiilor și a poftelor moștenitorilor legitimi. Nu voia să renunțe la sceptru Înainte de ziua stabilită de mama natură. - Printre ei, exista cumva unul care urma să aibă drepturi mai mari decât alții pentru a revendica succesiunea? Bernardo arătă spre fascicolul de hârtii ce zăcea pe masa de scris. - Cine știe! Poate că exista unul. Este ceea ce caut să verific studiind scrierile maestrului meu, răspunse el pe un ton vag. Dante avea senzația că despre acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Încă de pe atunci lui Rainer i‑a fost apreciat scrisul, iar acum vrea să facă din el o profesie definitivă. Astfel, pentru el profesia va fi totodată și un hobby, ceea ce este un caz ideal, pe care multă lume îl revendică. Dar de cele mai multe ori nu‑i adevărat. Dacă un instalator sau un măcelar susțin că meseria le este totodată și un hobby, atunci sigur nu‑i adevărat. Nici în cazul unui vatman sau al unui zidar nu poți să crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și cu atât mai puțin o celebrare a activităților artistice asociate: nimeni nu recunoaște oenologia, știința parfumurilor sau gastronomia ca discipline ținând integral de artele frumoase. Plimbându-se parfumat prin agora, Aristip incită la formularea tuturor acestor considerații: el își revendică animalitatea și nu uită că aparține naturii; invită pe oricine să facă la fel și să-și amintească de genealogia sa imperfectă; îi atacă în mod ironic pe platonicienii amatori de idei pure și-i trimite la parfumuri, realități impure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
nu uită că aparține naturii; invită pe oricine să facă la fel și să-și amintească de genealogia sa imperfectă; îi atacă în mod ironic pe platonicienii amatori de idei pure și-i trimite la parfumuri, realități impure printre impurități; revendică artificiul asociat în mod obișnuit genului feminin și deci, pe atunci, pasivității, păcat cardinal la greci; subliniază că toate ocaziile de a te bucura sunt bune, inclusiv cele pe care socialul le stigmatizează; în sfârșit, abilitează simțurile, toate simțurile, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cum am văzut mai sus, nu-i aprecia cine știe ce... -, nu i-ar fi plăcut nici să facă școală cu discipoli fideli și zeloși. Căci hedonismul suportă greu cristalizarea dinamicii sale într-o învățătură rigidă, înțepenită, moartă. Vitalitatea acestei sensibilități care revendica subiectivitatea și relativismul obligă la recunoașterea posterității în infidelități, transformări, reajustări și reformulări, în utilizarea liberă a patronimului său și a anecdotelor sale. Aristip face școală dăinuind, citat în semn de complicitate și de bunăvoință în operele câtorva filosofi ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
dar în și mai mare măsură ca locuitor al universului, al cosmosului, Diogene dezvăluie unul dintre secretele lui hedoniste: fericirea este o chestiune de singurătate și se plătește cu neînțelegerea de către spectatorii neangajați pe acest drum spinos. -3Un materialism canibal. Revendicând fără doar și poate calea anevoioasă, drumul abrupt și rapid care duce la virtute, cinismul se instalează de partea austerității și a filosofiilor care fac apel la asceză ca la o metodă pentru a ajunge la adevăr. Asceza nu înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
două imposibilități îo viață de plăceri fără reflecție, o viață de reflecție fără plăceri), un hedonist autentic, un veritabil adversar al lui Platon, pe o scenă filosofică reală, și nu trucată, ar recuza maniheismul, ar respinge dualismul reducționist și ar revendica pentru sine această opțiune a unei terțe vieți. El n-ar lăsa să i se fure ideea uitându-se cum o șterge șmecherul zeflemitor și flecar: ar angaja niște discuții asupra părților ce ar trebui lăsate plăcerii într-o viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
seamă de o înțelegere greșită, vizibil orchestrată de dușmanii și de adversarii săi: ea datează din acea perioadă. Neînțelegerea dăinuie. Pentru că nici al doilea epicurism, așa cum n-a făcut-o nici primul, pe care-l umanizează și-l rafinează, nu revendică desfrâul, plăcerea dincolo de orice măsură, indexarea oricărei practici conform satisfacției grosiere a animalelor. Campanienii recuză asceza austeră și dificilă a Magistrului în aceeași măsură în care refuză lăsarea în seama plăcerilor facile. Excesul le convine mai puțin decât definirea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
poezia Arghezi, așezare mozaicală după o foarte primitivă preocupare de culoare, niciodată ridicată la vibrarea și incandescența modului interior. Gloria ei, pregătită în redacțiile foilor israelite, agitată de îngerul fierbinte Cocea, îmbrățișată din două părți de suprarealiștii și tradiționaliștii bucureșteni, revendicată de Viața românească, e cel mai indicat astru pentru peisagiul nostru literar: mahalagiu, agricol sau haiducesc. Domnul Arghezi face poezii cu inocenta aplicațiune spre migală a unui ceasornicar. Câteodată trece și la bardă. O poartă țărănească în vopseli târgovețe ia
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nu-și dă, în cele din urmă, dificultăți altele decât își îngăduiește modista, creatoare de flori de sârmă. Totuși, ideile plein-air ale d-lui Arghezi au izbutit să facă din d-sa pe alocurea un semănătoristo-poporanist reușit. Viața românească îl revendică cu drept cuvânt. Majoritatea Cuvintelor potrivite, când nu sunt ortodoxe (în felul d-lui Nichifor Crainic), sunt sigur semănătoriste. Iată: "Plugule, cin' te-a născocit Ca să frămânți a șesurilor coaje Și să-nlesnești banala noastră vraje De-a scoate-n
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
vreun temei pe confesiunile sale de levantin. Sedus de marea farsă a utopiei, prea tânărul pe atunci, Caragiale, proferă pe un ton catilinar imperioasa necesitate a instaurării unei Republici care să uniformizeze acești „copii ai poporului” din mijlocul căruia se revendică, într-o manieră nu mai puțin isterică, și Mița Baston, celebra republicană, o adevărată pre(s)cursoare a femeilor comisar, eșuată din fericire în lubricitatea alcovurilor. Să fi fost autorul Boborului (ca să folosim o sintagmă ce aparține unui filozof francez
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
Parisului anilor 1849, condus de Napoleon al III-lea, șeful societății lui 10 Decembrie. Suntem îndreptățiți să credem că junele iacobin Caragiale, știa nu numai de existența conspiratorilor ploieșteni, din rândul cărora, la numai cei șaptesprezece ani ai săi, se revendică, spre exasperarea mamei sale, dar și de subordonarea acestora față de centrul conspirației. La o lectură mai atentă (trimiterea conține un aluziv hibrid privind clasificarea încă de pe atunci ale unor dosare secrete pe care numai o binevenită lege a lustrației ar
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
cu amintirea . Iar amintirea este aceea care leagă mereu prezentul de trecut , un trecut în care răul făcut este preponderent celorlalte fapte de viață. Se consideră un nevinovat care nu-și înțelege vina ,se consideră un acuzat pe nedrept ce “revendică o compensație a torturii la care a fost supus. “(Magdalena Popescu).Răul care , chiar dacă Mircea Ciobanu ajunge să-l urască , nu poate să i se sustragă . Poetul caută fericirea mai departe , dincolo de speranțe ,o inventează ,și depășind totul , se regăsește
BUCURIA SIMULATĂ ŞI FERICIREA GÂNDITĂ ÎN POEZIA LUI MIRCEA CIOBANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361328_a_362657]
-
fost dat de fratele său și că a ajuns la el. Între timp, între noi a avut loc o bogată corespondență, i-am propus chiar colaborarea. Mult mai târziu mi-a scris că a primit o mare suprafață de teren, revendicată potrivit legii 18 de fond funciar. I-am propus ca din eventualul câștig să tipărească și monografia și să acopere și alte cheltuieli, în ce privește mulțumindu-mă doar cu 15-20 de exemplare furnizate gratuit(!). În 1999 apare la Editura Cultura din
O ISTORIOARĂ CU SCHEPSIS DESPRE MONOGRAFIA UNOR SATE DIN ARGEŞ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361527_a_362856]
-
special literatura iese din efemer. Propoziția lui Schlegel „Durch den Mythos wird die Poezie eben so unendlich” călăuzește generația sa, căpătând forme doctrinare în „Introducera în estetică” a lui Jean Paul, unde mitul comandă poezia și estetica. Poezia ce-și revendică o asemenea origine nu mai este considerată o simplă artă ci o modalitate de punere în contact cu Divinitatea. Trăsăturile specifice ale acestui mit romantic sunt următoarele : 1. Viața scurtă, curmată brusc, în plină tinerețe, de o forță brutală și
MITUL EMINESCU SAU DE LA OM LA GENIU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363886_a_365215]
-
debutat și s-a impus în literatura română ca poet - abordează o mare varietate de genuri literare, exersând nenumărate formule de expresie artistică, primenindu-se în permanență, oferind de fiecare dată imaginea unui scriitor modern, deschis la nou, deși se revendică, structural, din clasicism. În anii din urmă, a semnat cărți de poezie, eseuri, biografii, volume de critică literară, dar și romane. Inelul de iarbă, cu care vine prozatorul înaintea noastră, este al cincilea său roman, urmând după foarte cunoscutele Chipul
ÎNŢELEPCIUNEA ESTE DUMNEZEU, IAR IUBIREA IDEALUL, PREFAŢĂ DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞLA ROMANUL INELUL DE IARBĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364009_a_365338]
-
omagiu subînțeles al locurilor natale, de care e legată implacabil. Alte lucrări exprimă atașamentul de patria nouă-veche, peisajele israeliene constituind un alt capitol în creația artistei, lumina mediteraneană scăldând cu dărnicie pânzele intens colorate. Temperamentul efervescent al pictoriței care își revendică rădăcinile și talentul cultivat în cele două patrii, se regăsește sublimat astfel în culori expresioniste, în imagini și stări sufletești, expresia directă a unui limbaj artistic personal. Pe nesimțite, privitorul participă la incursiuni spirituale în universul intim al artistului, redescoperind
EXPOZIŢIA DE LA EIN-HOD de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362833_a_364162]
-
fără scandalul din presa vremii, fără false podoabe doar cu intenția clară de a lăsa o moștenire educativă! Departe de mine gândul de a încerca măcar să enumăr într-o cronică lista de “personalități de pe Valea Zeletinului” alcătuită de autor. Îmi revendic doar rolul de sfătuitor și vă recomand, pe măsura înaintării în lectură, să descoperiți personaje autentice care au sfințit locul, încă de la prima clasă, de la primii pași îndrumați de primii dascăli. Parcursul lecturii e ghidat atent, în filele cărții sunt
O LECŢIE VIE DE ISTORIE ŞI CULTURĂ DE MARE CLASĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362944_a_364273]
-
la ,,Adevărul”. Trecem pe lângă acest disurs improvizat care-i elogia opera, amintind doar frazele: ,,Acel ce zace aici înaintea noastră n-a fost al nimănui, ci al tuturor românilor. Nici noi conservatorii, nici junimiștii, nici liberalii n-au dreptul a revendica pe Eminescu, ca fiind numai al lor” De la biserică, cortegiul pleacă spre cimitirul Bellu pe următorul traseu, urmat de o mare de oameni: Universitate-Calea Victoriei-a coborât pe Calea Rahovei, a urcat câmpia Filaretului și pe Calea Șerban Vodă către Cimitirul
MOARTEA POEŢILOR DRAGI- EMINESCU ŞI VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363379_a_364708]
-
nici acum nu înțelegem, Iredentismul cel incult. Dacii n-au fost triburi păgâne, Ei s-au născut pe acest pământ. N-au bejenit hai-hui prin lume, Doar jefuind și ucigând. Hoarde păgâne, migratoare, Ce-n jaf și crimă au trăit, Revendică fără onoare, Pământul Daciei, iubit. De unde au venit ei oare, Și care sunt ai lor strămoși, Ca să ne calcă în picioare, Al nostru neam și-ai noștri moși? Sunt hoarde finice ce-odată , Au jefuit ș-au omorât. Dar nici
PĂMÂNTUL DACIEI STRĂBUNE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362360_a_363689]
-
poate face rău... • Vrei să te dai la fund? Dar dacă intri la apă? • Nu tot ce nu înțelegi tu este de neînțeles. • Tineretul de astăzi este plin de ritm, dar lipsit de tact. • Negustor de apropouri. • Cel mai mult revendică ziua a șaptea pentru odihnă, cei care toată săptămâna n-au făcut nimic. • Insuccesul te lasă fără prieteni, dar și fără dușmani... Adevăratul înțelept nu susține că este. • Unde se varsă izvoarele de inspirație? • Ai putea face dintr-o ideie
FRUCTUL VICTORIEI & BANCA REZERVELOR de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362398_a_363727]