1,063 matches
-
era suspendată; saltul păru a fi cu adevărat spontan, iar ea ateriză la fel de ușor ca o picătură de apă. Spectatorii izbucniră în ropote de aplauze, iar Tabitha, roșie în obraji de mândrie, își ieși puțin din rol și schiță o reverență. —OK, foarte frumos, dar se poate și mai bine, zise MM, sărind jos de pe scaunul înalt și urcând pe scenă. Îmbrăcată în blugi și cu o bluza cu glugă, cu pantofii ei greoi și cu părul strâns neglijent la spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
bine, tu aveai atunci dreptate. Trebuie să regăsești în tine însuți timpul ignoranței, căci acela era și timpul curajului. Vrând parcă să ilustreze cele spuse, s-a ridicat, a înaintat șchiopătând până la catedra profesorului și i s-a adresat fără reverență, lucru care a făcut să amuțească pe loc și cel mai mic zgomot din sală. — Mă numesc Ahmed, fiul șerifului 1 Saadi, coborâtor din Casa Profetului, fie ca rugăciunea și mântuirea să fie asupra lui! Dacă mă vedeți șchiopătând, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fericire, stă bine cu rinichii. N-o să vrea pipi înainte de două-trei ore. În prag, se întoarse lăsîndu-și ochii să alunece de-a lungul pereților. Lângă fereastră, atârna o fotografie din tinerețe. Pe buzele Melaniei Lupu tremură un surâs. Făcu o reverență adâncă ținîndu-și cu degetele subțiri pardesiul și șopti: ― Adio, draga mea! * De după colțul vilei apăru Raul Ionescu. ― Nu e nimeni. Îi dăm bătaie! Urcară câteva trepte. Dascălu îngenunche în fața ușii. Scoase o lanternă și lumină scurt broasca. ― Rahat cu perje
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Ce aiureală!" ― Șantaj deci? ― Îhî! O chestie extrem de simplă. Urmează să decideți. ― Nu puteți să-mi cereți asta! ― Am făcut-o, dragul meu, e inutilă orice discuție. Știu ce se petrece acum în sufletul dumitale. Renunțase brusc la pronumele de reverență. Surâdea și vorbea cu o voce neașteptat de caldă: îți faci scrupule, conștiința clocotește, cuvinte mari, incendiare, îți ard creierii: datorie, trădare etc. Oricum va trebui să treci peste ele. De ce nu vrei să te menajezi? Alexandrii își aprinse crispat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ad-hoc dintr-un șifonier vechi și șchiop, apoi stăteam la taclale, tolăniți pe canapea, în jurul vinului cu pricina. Mai interesant era faptul că, în momentul în care voiam să pun și eu, ca bărbații, punctul pe i, ea făcea o reverență până-n pământ, zicea cu o voce cântată și excesiv de falsă: Noapte bună, copii! și, luându-și poșeta și cu ce mai venise la mine, dispărea. Nu se făcea că pleacă. Chiar pleca. Știa foarte bine că nu-mi plăceau fetele
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
atmosfera era năbușitoare. Toți ne dezbrăcasem la cămașă. Nici n-am observat cînd Madlen se lăsase în furou. Sprijinindu-și talpa de genunchi, cu o mișcare bruscă își trase triunghiul roz de dedesubt. Ovidiu schimbase placa la pick-up. Cu o reverență, o invită pe fată în spatele unui paravan. Cînd reapăru, toți aplaudară perechea. Am prins în treacăt remarca lui Madlen: - Bă, Ovidiule, cum iubești tu, parcă ai face pipi... Dar dacă stau să mă gîndesc, ce contează o sută de lei
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mii de euro. Aiuritor. Și totuși ne-am păstrat cumpătul. Drept dovadă, am donat fiecare câte zece mii pentru un fond de ajutorare a lui T.S. Cașiș, care trăia În mizerie la Lipova, dar pe care nu-l uitaserăm și, cu reverență, Îl consideram Încă membru fondator. Apoi, fără să ne uităm unul În buzunarul altuia, am făcut fiecare câte ceva, de obicei ne-am Îndeplinit câte o minimă fantezie. CAPITOLUL XIV. ÎN CARE UNUL DEVINE DOAR UN SIMPLU TÎMPLAR, IAR UN ALTUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de coc, de tinerețea din vara acelui an, cînd amîndoi coborîrăm pe peronul gării orașului acesta. - CÎnd plecați? o Întrebai deodată, folosind fără să vreau pluralul. - Poimîine! Poate domniile-voastre mă-nsoțiți la gară, spuse și Întrebuință rîzÎnd, drept răspuns, pronumele de reverență. Chiar asta vroiam să-ți spun, dar luată cu vorba era să uit. - Prea bine „doamnă”, glumii substantivînd protocolar. Ea rîse din nou. Și În seara aceea, pentru că era mult prea tîrziu, sau poate o tulburare a timpului, o condusei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
sămânța mirabilă, să le ascult cântecul de pasăre întrerupt. Mărturisire Ar trebui un duhovnic cu vocea severă și înaltă, să-i spunem ce se mai întâmplă, cu ființa noastră, uitată aici pe pământ. Ne va certa, va asculta privirea rugătoare, reverența în fața genunchilor fără vlagă înfipți adânc în pământ? Ce și cui să-i reproșez netrăirea? Mai ales că am aflat că e un mare păcat să te-nchizi în tine, să te retragi ca melcul înșelat,cândva, prea de vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
în uniformă de camuflaj, cu automatul la piept, leșină... Alături de el, întinsă pe pat, Lucia îi auzi suspinele prin întuneric. Îi puse o mână pe frunte și simți cum dogorea. Alături de ei, în picioare, lângă marginea patului, Magicianul făcu o reverență până la pământ, apoi merse liniștit în debara și se așeză pe geamantanul cu bani. Își trase jobenul pe ochi și surâse. Bărbatul se zbătu în somn, iar pieptul i se umplu de sudoare... În camera alăturată, laptopul avu o scurtă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
că numele pe care vrusese să i-l dea se potrivea. — Îi plac mult poveștile, răspunse iarăși bătrânul în locul ei. Hai, îi spuse fetiței, du-te în curtea din spate și joacă-te... Ea sări de pe scaun, făcu o scurtă reverență ca la terminarea spectacolului și o zbughi afară. Bătrânul o privi cu duioșie, apoi se plesni cu palmele peste genunchi. — Ce crezi că face ? întrebă. Se duce sub nucul din fundul curții și caută pe jos nucile dezghiocate. Seara vine
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în ele, în condițiile unor inextricabile complicații politice, când dorința supremă era abolirea dominației otomane. Față de soliditatea și amplitudinea revendicărilor de independență și unire (un singur prinț pentru ambele principate), cererile de „stăpânire țaristă” apar ca un pandant, ca o reverență, ce se pierde în șirul de invocații ale drepturilor istorice la neatârnare sau numai ocrotire (protecție) „prea înaltă”. Este exclus ca delegații munteni să nu fi știut că rușii se prezentaseră la Focșani cu adeziunea la retrocedarea Principatelor către Poartă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
acest concert al cuceririi, armonizarea gesturilor, a apropierilor, a vorbelor de iubire, inițiată în perioada Belle Époque, continuă în ritm alert. Gata cu îmbrâncelile, ciupelile și sucirile de brațe ca la țară. Gata și cu pupăturile de mâini, cu promptele reverențe ale aristocraților. Grație cinematografiei, revistelor pentru femei și, curând după aceea, televiziunii, se impune pentru toți un același solfegiu al seducției. Bărbații pot să prefere virilitatea machistă a unora ca Marlon Brando, John Wayne sau Gary Cooper romantismului unora ca
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
îmbrăca ținuta militară, pentru că fiind creștin lăsase armata. I s-a adresat spunându-i: „Ferreolus, mai mult decât ceilalți, pentru tine e bine să te supui legilor împăraților cărora le datorezi fidelitate pentru solda pe care o primești ca soldat, reverență pentru maiestatea lor și indiscutabilă devoțiune și obediență din motive de carieră. Pentru asta, ar fi bine să faci ceea ce te sfătuiesc; pentru ca refuzul tău să nu fie pedepsit. Așadar, ți se poruncește să sacrifici zeilor. De ce eziți încă?“. Sfântul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
o încercare discursivă de a (re)configura sensuri pentru cei doi termeni în mintea publicului său. Pastorul declară că, timp de o clipă, a întrezărit acel ceva de care poporul american are absolută nevoie, și anume "dragostea de Dumnezeu și reverența față de natura umană"98. Cum așa ceva trece dincolo de scopurile vreunui plan educațional, Chapman și-a propus să păstreze vie, prin acțiunile sale, amintirea propriei sale revelații; călătoria sa la Coatesville și slujba comemorativă devin parte din proiect. Chapman continuă, în
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
este întotdeauna schema clasică, carteziană, reprezentativă. În această schemă fragmentată, mecanică, emițătorul este atotputernic. El, subiectul activ, principele, este cel care trimite bila de biliard, mesajul care va lovi receptorul. Puterea înseamnă să decizi pentru celălalt, subiect pasiv, plin de reverență și gata să-și dea consimțămîntul. Acesta, se presupune, pleacă urechea la conținutul mesajului și i se lasă răgazul, totuși, să judece realitatea, autenticitatea sau farmecul convingător al mesajului primit. Emițătorului îi revine datoria să se descurce pentru a-l
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
calzi în gură", cerbul frumos în ale cărui coarne triste cresc "mari portocale clătinând lichide", "melcul suav", "fluturii miopi" sau "uzi de rouă", "mari paianjeni care cară ață". În fine, vegetalele înnobilate cu har aproape fără egal: "ciuperca fină/ Cu reverențe și cu spori în palmă", "lalea ca ceapa otrăvită/ Ca inima unui baron", "dovlecii plini de mațe sau candizi/ Și-nlăcrimați în pături de omizi" etc. Din versurile selectate mai sus, este cât se poate de evident faptul că Brumaru
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Ordinul Meritul Cultural în grad de cavaler (2004), Premiul "Mihai Eminescu" al Academiei Române (2009) ș.a. Ucenicia literară a lui Daniel Corbu oscilează între preferința pentru modelul avangardist, pliată pe un temperament belicos, pentru care contestarea valorilor consacrate este normă, și reverența față de paradigma poetică romantică, resorbită prin pânza orficilor ieșeni. Aliajul dintre ele constituie materia lirică pusă cel mai frecvent în practică la începutul creației sale poetice. Iată, bunăoară, cum arată O, mamă... în varianta unui cititor asiduu al orficilor Mihai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
un indice exact al modalității scripturale alese aici de Dumitru Spătaru; nu știu, însă, dacă acesta l-a și exonerat în fața unora dintre "amicii" parodiați în ultima secțiune a cărții, care nu cred că i-au primit fără să crâcnească reverența auctorială. În orice caz, genul parodic pe care îl cultivă de o vreme autorul Clondirului de mastică (prima?) îi șade foarte bine. Pentru că acest gen poetic (pe care numai ignoranții l-ar mai putea astăzi considera minor) solicită de la parodist
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de supunere prin ghemuire și scâncete. În plus, am dezvoltat o întreagă gamă de atitudini de subordonare. Ghemuitul însuși s-a extins în unul în genunchi și în prosternare. Intensități mai mici ale acestora capătă expresie prin îngenunchere, aplecare și reverențe. Semnalul cheie aici este micșorarea corpului față de individul dominant". (Morris, 2008, p. 188) Mișcarea este simetric inversă cu aceea de pregătire pentru atac (ceea ce înseamnă o combinație de frică/retragere cu îndrăzneală/înaintare), care presupune o extindere a dimensiunilor prin
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
în școală. Ea va încerca să argumenteze în modul cel mai rațional cu putință, cu referințe, rezultate ale cercetărilor și aparat critic. Dar, în fața demagogiei care a acaparat subiectul, va fi totodată cartea unui cercetător înfuriat. Va fi străină de reverență și de limba de lemn. Într-adevăr, atâtea prostii s-au adunat pe acest subiect, în Franța și în alte părți: prostii de "dreapta" și negări de "stânga", simplificări conformiste și exagerări bine țintite spre alegători. Cartea de față este
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
am tradus un termen ca sender fie prin "trimițător", fie prin "remitent", "emițător", "locutor", "destinator", "expeditor", după cum sursa la care se face trimiterea este Propp, Greimas, Jakobson, Bahtin, Genette ș.a.m.d.; mi-am mai dorit să fac astfel o reverență cărturarilor (Mihai Pop, Ștefan Stoenescu, Maria Carpov, Ion Pop) care și-au legat numele de "părinții" naratologiei moderne: Propp, Booth, Greimas, Genette. O asemenea strategie a fost posibilă mai ales cînd termenul în cauză fusese lansat (vehiculat) în spațiul cultural
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
că propria lor percepție asupra lumii matematice surprinde anumite trăsături care nu-și prea mai găsesc locul în dogma existentă. Această revoltă inițială este, în cele mai multe cazuri, datorată ignoranței, dar poate fi totuși benefică, atât timp cât îi eliberează pe oameni de reverența față de autoritate și le permite să se bazeze pe intuiția lor, cu condiția ca această intuiție să poată fi susținută de dovezi reale. Odată ce matematicianul ajunge să cunoască cu adevărat, într-o manieră "personală" și originală, o parte mică a
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
în comportamentul și atitudinea personajului. „Deși era o femeie rafinată, era departe de perfecțiune în vocația aleasă, aceea de stareță.”485 Personajul feminin aparține unei stări sociale privilegiate, este bogată și i se aduce mereu laudă sau i se fac reverențe. Descrierea pe care i-o realizează naratorul este detaliată.486 „Chaucer știe să creeze complexitate chiar și atunci când folosește un stil simplu, sau mai curând cu un stil care ar putea fi catalogat ca simplu descriptiv.”487 Stareța, pe care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
manifestă Grizilda și când este deposedată crud de al doilea copil, băiatul care ar fi trebuit să urmeze tatălui la conducerea cetății Saluce. Condiția de victimă a personajului feminin este evidențiată în răspunsul oferit soțului, față de care se comportă cu reverență deplină, ca în fața unui senior: „Stăpânul nostru ești, ci fă cum vrei/ Cu ce-i al tău și sfatul nu mi-l cere./ Cum mi-am lăsat veșmintele-n bordei/ Când te urmai, la fel, de bună vrere,/ Lăsai și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]