2,703 matches
-
acopere umbra e doar singurătatea căruia îi place să roadă din tine ca o molie” (teodor dume) Sentimente care dau o seninătate în așteptarea deznodământului propriului destin. Acest ocean interior îi dau consistență, este substanțial, hrănește un imaginar poetic, o reverie diurnă ori nocturnă făcută din ore limpezi și ore negre învelite în haina timpului care trece. Un autor ghidat de o filozofie morală, sentimentul religios este forța sa de caracter, este calea care adâncește, la Teodor Dume, misterul lumii . “Viața
TEODOR DUME, O NOUĂ CARTE: AZIL ÎNTR-O CICATRICE de TEODOR DUME în ediţia nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342811_a_344140]
-
Comentarii > ALBASTRU, APROAPE ȘI DEFINITIV: ALBASTRU Autor: Liliana Ghiță Boian Publicat în: Ediția nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Albastru, aproape și definitiv: albastru Curcubeul unei creații... Spectrul solar al imaginației care plonjează din banalul cotidian în reveria Mihaelei Ciubotariu care își unduiește cuvintele, strecurându-le abil printre asperitățile vieții. Dintre toate culorile acestuia - care nu lipsesc din sfera artistică a creatoarei de versuri- a ales aproape albastru, de fapt albastrul definitiv. Eu voi avea mereu brațe deschise
ALBASTRU de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342831_a_344160]
-
privirea pătrunde fără să întâlnească niciun obstacol, albastrul fiind cea mai imateriala dintre culori. Albastrul este însă cea mai rece dintre culori și, în valoarea sa absolută, cea mai pură, în afara vidului total al albului neutru. Albastrul deschis este calea reveriei, iar când se întunecă, albastrul devine o cale a visului. Voi fi amanta acestei zile Și îmi voi alege iubitul zilei noi, Am pregătit o noapte lungă cât o viață Și trei iubiri albastre pe același sloi. Un mediu albastru
ALBASTRU de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342831_a_344160]
-
prin stele să mă duci. Din considerente psihologice și nu numai, albastrul este considerat ca fiind o culoare rece, odihnitoare și liniștitoare, care îndeamnă la calm și care predispune la concentrare și liniște interioară. Aceasta conferă în același timp seriozitate, reverie sublimă, disponibilități evocatorii, senzații spațiale, îngăduință, pace inefabilă, dor, nostalgie spirituală. Ea face să apară senzația de depărtare dimensională și detașare, de infinit și meditație spontană. De aceea, poeta Mihaela Ciubotariu vede în culoarea albastru - totul: cerul, inima, dorul, gândurile
ALBASTRU de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342831_a_344160]
-
în negură, din nou dispari. FÂȘIE Așterne vântu-n toamnă lungi fâșii, Peste a serii liniștită clipă, Doar îngerul mai bate din aripă, Când știe că e timpul să revii. Iar bufnițele nici măcar nu țipă, Se pierd și ele-n triste reverii Și taina nopții numai tu o știi, Dar n-o dezlegi, atunci când pleci în pripă. Când ceața este-atât de zdrențuită Și dimineața cade-nvinsă-n zori, Ne regăsim în zona cea vrăjită, Unde se-ntâmplă-așa de multe ori, Să spunem
ZECE SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1781 din 16 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342862_a_344191]
-
amintiri pierdută, Ce-mi lasă dor jelind pe viețuirea-mi scurtă. Mă ninge fruza toamnei în ganduri care dor, Pe timp să le înaripez și apoi să mor. Să-mi picure nectar din floarea veșniciei, Pe gând înlăcrimat de clipa reveriei. Când vine toamna în veșminte de aramă, Pe gânduri mă plouă cu tristețe și teamă Că, tot mai puțini ani de viață mi-au mai rămas, Iubirii sufletești să-i dau viață-n cuvânt ars. Cu facăra iubirii aprind cuvântu
SECȚIUNEA POEZIE- PREMIUL I de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342886_a_344215]
-
De prea multă prezență, devin, gradual, absente. În blocul compact a ceea ce numim realitate, eul acestor personaje stranii (un fel de obscuri filosofi, un soi de neînsemnați înțelepți) deschide, la un moment dat, breșe, prin vis, prin delir, printr-o reverie crudă și, uneori, sordidă, prin halucinație, prin oglindire (s-ar putea stărui asupra rolului jucat de oglindă, în câteva împrejurări), prin uitare (ștergerea din memorie echivalează cu suprimarea in rem). Eul autarhic creează fisuri, descoperă un fel de ferestre ce
PROZA LUI DUŞAN BAISKI SAU DESPRE IREALITATEA IMEDIATĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342878_a_344207]
-
el face câte un popas în mijlocul niciundelui. Acolo cobor să-mi dezmorțesc picioarele, să-mi potolesc setea în limpezimea unui izvor ori doar să-i ascult curgerea lină sau căderea învolburată de gânduri ce traversează repezi mintea-mi trezită din reveria visului, acelui vis aevea al unei fericiri nesperate ori dureros de așteptate dar nicicând palpabile, ori poate preț de secunde după care, asemeni fetei Morgana; dezintegrându-se și pierzându-se în eter! Iernile trec greu, dureros; înghețând trupu-mi fragil ce
POPASUL MACILOR de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343340_a_344669]
-
În tot cuprinsul ființei mele plăpânde. Molcom , lumina lunii pătrunde sufletu ' mi adormit Trezindu l la viață... Liniștea nopții îmi bucură auzul Mă fericește cu lumina'i blândă stelara... Și totuși; aud un murmur firav de suflet Ce'mi oprește reveria Cu șoapta'i plapăpândă, aproape stinsa: " Acum ești fericită... sper! Călci în sângele rănilor mele și ești fericită...!? " - Mai suflet; dar ce întrebare prosteasca 'mi pui; Doar știi bine că eu nu am îngăduita această speranța! Adună'ți zdrențele. Mai
UN SPAŢIU GOL... LIPSIT DE ORICE ÎNĂUNTRU de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1636 din 24 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343344_a_344673]
-
Acasa > Poezie > Imagini > REVERIE DE MAI Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1598 din 17 mai 2015 Toate Articolele Autorului Surâsul zorilor era cald cu miros de crini... Pe iarba-naltă cu boabe lucii, de argint, Vântu-nduioșat, între hotare, cu pașii lini Pieptăna
REVERIE DE MAI de LIA RUSE în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344086_a_345415]
-
iubire. Mirajul priveliștei ne-a înflorit patima O,.. prima dată am trăit în nemurire... Străluceau ochii pe portative sângerii, Încercuiți în dor ceva intens ne-a sufocat, Univers nebun!.. amândoi eram străvezii! Până la mărunțire fiorul s-a repetat... Referință Bibliografică: REVERIE DE MAI / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1598, Anul V, 17 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lia Ruse : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
REVERIE DE MAI de LIA RUSE în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344086_a_345415]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > SEARA DE IARNA Autor: Georgeta Giurea Publicat în: Ediția nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Atâta dor îmi e de poezie , Când , preacurat , argintul din zăpada , Încremenit , se pierde -n reverie Și - așteaptă taina nopții ce-o să cadă ! Atâta dor îmi e de poezie , Când brazii - mpovarati de blânda nea , Sunt fericiti , iar inima lor vie Așteaptă să se nasc -o nouă stea ! Când cerul e totuna cu pământul , Iar luna
SEARA DE IARNA de GEORGETA GIUREA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344217_a_345546]
-
trece alături de semeni. Autor de proză scurtă, monografii și cărți de publicistică, așa cum scriam mai înainte, Iulian Patca în “Să vii și mîine’’ se lasă bântuit de un freamăt elegiac de cea mai aleasă speță. Poemele desfășoară superbe proiecții ale reveriei, în care fragmentele de realitate stau alături de dorinți și reprezentări imaginare. Observația și disertația fuzionează în discursul clasic, dar și proteic, amintirea trecutului persistă în nevindecarea sentimentelor de iubire, asaltînd prezentul imaginației: ‘’Iubito,-n vremea care vine, /îți spun cu
IULIAN PATCA-70, ARTICOL DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343123_a_344452]
-
ca tematică și viziune poetică, calități conferindu-i originalitate, autenticitate. Spuneam la volumul Moartea, un fluture alb că “poezia lui Teodor Dume nu are nevoie de o decodare, este un aide-memoire pentru repetabila stare de târziu, fragmentele vieții amintite în reverii sau meditații au resemnarea acceptării declinului până unde Thanatos devine familiar, devine adevăr, ca un drum fix al poeziei-destin: “―undeva în copilul din mine zbura un fluture alb lăsând o dâră un fel de drum pe care oamenii plecau...” Acum
CRISTINA ŞTEFAN (ÎN LIRA21), DESPRE CARTEA AZIL ÎNTR-O CICATRICE, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340184_a_341513]
-
în fiecare an la 1 octombrie cu prilejul Zilei Internaționale a Persoanelor Vârstnice. Am reușit să-mi tipăresc creațiile începând cu anul 1999 astfel; - 1999 - a apărut placheta ,,ALB-NEGRU’’ ( poezii) - 2000 - a apărut placheta ,,NOSTALGII’’ ( poezii) - 2001 - a apărut placheta ,,REVERII ADVERSE’’ ( poezii) - 2001 - a apărut placheta ,,VALENȚE MEDII’’ ( poezii) - 2002 - a apărut volumul ,,MEDITAȚII ADMISE’’ - 2004 - a apărut volumul ,,APOGEUL METAFORIC’’ - 2006 - a apărut volumul ,,AGATE MAGICE’’ - 2006 - a inițiat apariția volumului antologic al poeților de pe NET; SPIRALELE VIEȚII - 2007
PORTRET DE AUTOR ... MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/340190_a_341519]
-
foșnetul pădurii, păsările somnoroase ale nopții, bolta cerească plină de stele devin pentru Eminescu simplitate. Aceste lucruri simple și sincere au dat poetului candoarea și magia cuvântului scris. Amintirile copilăriei sale petrecute la Ipotești, pădurea, fauna, apa, sunt pentru el reverii extrem transparente reușind să facă din toate acestea un univers extrem de rotund. Trimis la studii în străinătate, adolescent fiind, Eminescu duce dorul după codrul și plaiurile natale, după colibele din vale și alte așezări dorminde; însă pe toate le-a
REGAL EMINESCIAN LA ICR BEIJING de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377483_a_378812]
-
Autor: Mara Emerraldi Publicat în: Ediția nr. 1808 din 13 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Fie-ți mângâierea mea, adierea-ți de care ai nevoie, a verii incandescente ce-ți clocote dorințele în suflet ! Când iarnă îți ninge domol a reveriei minte, expirația mea fie viscolul ce-ți împrăștie gânduri pentru piesă muzicală ! O, expirație ... o, ce inspirație ---parfum de primăvară și cireși înfloriți ! Verdele crud al vieții, ajuns albul curat al petalelor spre bucuria rodului în toamna aurie ! Înțelepciune în
ANOTIMPURI de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378646_a_379975]
-
câteva reportaje despre el, pertinente și nu credea în acuzațiile perfide ale habotnicilor și inamicilor lui. Nici un om nu e perfect, dar valul de acuzații cu certitudine lăsa un semn de întrebare. Un zgomot provenit de sus o trezi din reverie. Deasupra era podul casei. Se auzeau pași ușori. Înlătură cu repeziciune cearșaful. Deschise încet ușa. Liniște deplină. Holul liber era luminat discret. Desculță, se uită în stânga și în dreapta, Alergă spre scara ce ducea în pod. Urcă șovăielnic scările ce scârțăiau
ENIGMA (2) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378993_a_380322]
-
FLOAREA DE CIREȘ ÎN LUNĂ PLINĂ Lumina s-a născut, în templul liniștii, din pântecul Mamei Divine... Viața înseamnă destin în acea bulă de aer numită clipă, - mereu mai cerem un timp - iar cei din jur peisajele, decorul, fragmente, amintiri, reverii, crochiuri de nostalgii, uitări, scântei de lavă vulcanică ce ies din matrița peliculei derulate pe un fundal alb, în labirintul vieții. Un contrast de lumini și umbre prin care-și vor căuta sensurile, întâmplări stârnite de adierea sorții, în realitatea
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
În valuri aspre, ce-mi lovesc Însinguratele crâmpeie Din sufletul de împrumut, Abandonat azi pe-o alee A vidului necunoscut. M-alinți, mă cerți... Mă redescopăr, Urmându-ți pașii, zi de zi. Cu vălul muzei mă acopăr, Pierzându-mă în reverii. Și-n ceasul care o să vie, Tu-mi vei fi leagăn, cer sau scut, Lumină blândă - poezie, Ești zborul meu spre absolut! (Din volumul " În oglinda sufletului meu", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015) Referință Bibliografică: REFUGIU / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN
REFUGIU de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379090_a_380419]
-
nu mai sunt singur sabia e cu mine deasupra capului ”(Nu mai sunt singur) Impresia pentru cea de a treia plachetă de versuri, Casa rece, este de limbaj poetic matur, discret și plăcut în structurarea sensului poetic. Aici poetul practică reveria pornind de la gesturi obișnuite, le observă din interior, atras fiind de reflexivitatea discursului și din elanul meditativ oprește la semnificațiile revelatoare, de asemenea un remediu filozofic. Iată un vers deschis la recuperarea universului cotidian, una din cele mai frumoase poezii
DUMITRU PANĂ- LAKONIKA de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379123_a_380452]
-
mereu sevele, pe lângă filonul cult, și dintr -un filon popular, al unui imaginar destul de restrâns și personalizat de la zonă la zonă, însă în cadrul fantasticului unicitatea manifestării supranaturale sau a demersului acesteia este dusă, ca viziune, până aproape de singularitate. Uneori aceste „reverii” personalizate sunt puse în context istoric sau cultural, sunt legate de alte discursuri sau motive fantastice, însă aceasta nu este o condiție obligatorie.” Vărăreanu Teofana Lavinia, Școala Gimnazială,,Dimitrie Ghica”Comănești - Într-o lucrare de grad I-îndrumător Adrian Jicu
CONSTANTIN T. CIUBOTARU- DOR DE BUCOVINA de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2165 din 04 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379121_a_380450]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > REVERII Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2060 din 21 august 2016 Toate Articolele Autorului REVERII Săptămâna s-a prelins fulgurant cu-n miiiieeerrcuri ascuțit și iritant refugiindu-se să toarcă la soare pe prag tot vinerrrri-ssssââââmmbătă tihnit și apăsat
REVERII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379163_a_380492]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > REVERII Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2060 din 21 august 2016 Toate Articolele Autorului REVERII Săptămâna s-a prelins fulgurant cu-n miiiieeerrcuri ascuțit și iritant refugiindu-se să toarcă la soare pe prag tot vinerrrri-ssssââââmmbătă tihnit și apăsat. Privindu-și fiica o urma de dragoste-n priviri Cronos avea totuși pe brânci setea să
REVERII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379163_a_380492]
-
se reîntorcea cu ultimile fire de nisip ce în clepsidra aruncată peste cap amețitor se legănau. și între dinții scrâșniți cu trosnet scurt am rupt elitrele sâcâitorului bondar gând al cărui zbor împiedicat ițele visului mi-a încurcat. Referință Bibliografică: REVERII / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2060, Anul VI, 21 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Tania Nicolescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
REVERII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379163_a_380492]