2,125 matches
-
de contracarare a îmbătrânirii sau în vreunul din remediile miraculoase. De ce aș fi crezut? Eu eram persoana care le scria. Dosarul conținea o fotografie a profesorului Redfern, care arăta simpatic și cum ar trebui să arate un explorator. Bronzat, cu riduri în jurul ochilor, cu pălărie și cu o vestă kaki care par să fie ținuta obligatorie pentru exploratori. Cu barbă? Desigur. Nu lipsit de farmec, dacă îți place genul. Putea fi promovat? Posibil. La o adică îl prezentam ca pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
învățat nimic cu adevărat important despre viață decât dezgolind inimile prinților și pe ale femeilor. Solia noastră a intrat așadar în sala Ambasadorilor unde Boabdil trona la locul lui obișnuit, înconjurat de doi soldați înarmați și de câțiva sfetnici. Avea riduri extraordinar de adânci pentru un bărbat de treizeci de ani, barba cenușie și pleoapele veștede; în fața lui, un enorm brasero din aramă cizelată ascundea vederii celorlalți picioarele și pieptul sultanului. Era la sfârșit de moharram, care corespundea în anul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și m-am auzit scoțând un țipăt ascuțit de furie și refuz și, probabil, de rușine. Am rupt-o în bucăți cu mâinile goale. Apoi am rămas în centrul camerei, spunându-mi, hopa, ia stai, ia stai așa. Dar printre ridurile mele se înghesuiseră câteva lacrimi bune și mă simțeam mai prost ca oricând. Totul mi-a venit dintr-o dată. O să-ți spun despre ce cadou era vorba și cred că mă vei înțelege. Nu era nici un bilet înăuntru, afară de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
proaspăt a tinerețe, a vitalitate și a fitness mental; cafeniul înflorește apoi cu efecte de artificii stingând pe margini albul foii un soi de bicarbonat efervescent care, venit să erodeze tinerețea ochilor și albul foii, își aduce cu el rezidurile. Ridurile devin vizibile astfel în jurul ochilor, iar fragranța infungibilă a tinereții își pierde parcă din consistență: miroase a bătrânețe și a singurătate, a amintiri erodate și deformate în urma invocărilor succesive. Pe măsură ce „artificii”alizarea și eroziunea devin tot mai rapide, tremurul nuanțelor
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
degete nenăscute încă pe deplin...falangă lungindu-și falangă, lungindu și falangă, lungindu-și unghii.... Lipsa de lumină aruncă umbrele ca niște falduri pe tabloul suspendat în semiobscuritate și, în mod surprinzător, această piele ridată a pânzei se suprapune cu ridurile bătrânei făurind așa, din mariajul lor intempestiv, un carnaj roșiatic și sângeriu, atins de artrită, de imprecizie, de boală, negi și igrasie, care a crescut totuși patru copii...și care acum crește din pânză, trăgându-și gama de riduri, crăpături
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
cu ridurile bătrânei făurind așa, din mariajul lor intempestiv, un carnaj roșiatic și sângeriu, atins de artrită, de imprecizie, de boală, negi și igrasie, care a crescut totuși patru copii...și care acum crește din pânză, trăgându-și gama de riduri, crăpături și mușuroaie după ea, împreună cu mirosu-i murdar și bastard. O văd parcă devenind mai întâi un soi de hartă umană în relief - un destin aproape împlinit - pentru ca, în cele din urmă, destinul să devină palpabilitate în toată puterea cuvântului
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
insipid al aparențelor... dar frumosul nu ține loc de foame și soarele se retrage repede-n amurg să-și ia cina... cerșetoarea nu și-a luat încă micul dejun... poate că mâine... ... voi înțelege care este totuși nuanța care desparte ridurile înțelepte ale bunicii lor fără nepoți de ridurile unsuroase ale cerșetoarei mele de amintiri? Dacă e să le pui pe amândouă înapoi în tablou, cu rama zâmbind insipid și monoton privitorilor, amândouă deposedate de prieteni, de rude, de contextul lor
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
de foame și soarele se retrage repede-n amurg să-și ia cina... cerșetoarea nu și-a luat încă micul dejun... poate că mâine... ... voi înțelege care este totuși nuanța care desparte ridurile înțelepte ale bunicii lor fără nepoți de ridurile unsuroase ale cerșetoarei mele de amintiri? Dacă e să le pui pe amândouă înapoi în tablou, cu rama zâmbind insipid și monoton privitorilor, amândouă deposedate de prieteni, de rude, de contextul lor de culori și sunete, cu pielea golită astfel
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
amândoi obrajii și‐am privit‐o îndelung, contemplându‐i chipul atât de drag și de scump mie . Fața sa, altădată îmbujorată, fină și catifelată, pe care‐o alintam cu mânuțele mici, acum e‐npodobită cu beteală de nenumărate și fine riduri ce coboară și urcă pe relieful văluit al obrajilor săi încărcați de anii trudiți în muncă și suferință. Marii creatori, care au dat viață capodoperelor spiritualității umane, au încrustat în jurnale și memorii istoria vieții și și‐a operelor lor
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
puse castronul jos și adormi buștean. Foarte bine, murmură Virgil Jones. Refă-ți puterile. Păsările îl aprobară, cântând prin copaci. Când se trezi, dădu cu ochii de o altă față care-l fixa cu insistență: fizionomia de maimuță băzdată de riduri a lui Dolores O’Toole. în primul moment sări alarmat, dar apoi, pe măsură ce se dezmetici, își dădu seama că ceea ce el luase drept un rânjet plin de ură era de fapt un zâmbet. Dolores O’Toole era cea mai urâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
furie. Singurul lucru frumos la el erau ochii săi albaștri. Dar fața pe care erau așezați era masivă, fără pretenții, a unui Spencer Tracy combinat cu un boxer gata să cadă la podea, care mai târziu se va umple de riduri și care întotdeauna îți dădea senzația că te poți baza pe el. Ceea ce era ironic, având în vedere profesia lui. Ei bine, de data asta vorbesc serios. Fără voia lui, i se înmuie vocea. Nu poți încerca să înțelegi cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
asta, nu crezi? Iubește moda. — M-am întâlnit cu Baby Thompson la petrecerea de logodnă, m-am oferit să relatez. Lucrează în Relații cu Publicul, modă, în special. Părea că Belinda o cunoaște destul de bine. Suki își încruntă sprâncenele, făcând riduri pe fruntea ca de porțelan. —Ah, Eleanor! a spus într-un final. Știi, am fost la școală cu ea. A început abia apoi să-și spună „Baby“. Este prostesc, nu? De fapt, nu prea i se potrivește! Din moment ce și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
femeilor, în gura mare, nepăsătoare la clientela din prăvălie. Am văzut vânzătoarele de aici îmbătrânind, odată cu mine, fetișcanele din studenția mea cum se lasă cotropite de vârste, devenind, an de an, anotimp de anotimp, femei împlinite, cu păr alb, cu riduri, cu suferințe și toate celelalte. Intram adeseori în prăvălie nu atât pentru a cumpăra o chiflă, o pâine, o merdenea sau o sticlă de votcă. Intram mai mult spre a-mi adeveri, ca într-o oglindă animată, că anii trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
indiferență. Uneori cred că Încă mai așteaptă ca acel Daniel vrăjit de cincisprezece ani să vină s-o adore În umbră. Prezența Beei sau a oricărei alte femei o otrăvește. Ultima dată cînd am văzut-o, Își cerceta cu mîna ridurile. Mi s-a spus că uneori se mai Întîlnește cu fostul ei profesor de muzică, Adrián Neri, a cărui simfonie a rămas neterminată și care, pe cît se pare, a făcut carieră ca gigolo printre damele din cercul de la Teatrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
sub chiuveta plină de farfurii murdare, dar s-ar fi răzgândit Între timp și a aruncat-o pe pat, În mâinile unui om aflat În agonie. Degetele lui Noimann strângeau cu nedumerire cocoloșul ușor jilav, dând peste tot felul de riduri și Încrețituri, tot frământându-le și netezindu-le pentru a le readuce Înapoi, la o Înfățișare cu un aspect cât de cât uman. Ridurile Însă nu se lăsau cu una, cu două descrețite, ci, asemenea unor benzi elastice, reveneau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În agonie. Degetele lui Noimann strângeau cu nedumerire cocoloșul ușor jilav, dând peste tot felul de riduri și Încrețituri, tot frământându-le și netezindu-le pentru a le readuce Înapoi, la o Înfățișare cu un aspect cât de cât uman. Ridurile Însă nu se lăsau cu una, cu două descrețite, ci, asemenea unor benzi elastice, reveneau la forma lor inițială, indiferent de forțele de torsiune ce acționau asupra lor. În interiorul ridurilor, dar și În afara lor, se aflau peri neverosimil de groși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
la o Înfățișare cu un aspect cât de cât uman. Ridurile Însă nu se lăsau cu una, cu două descrețite, ci, asemenea unor benzi elastice, reveneau la forma lor inițială, indiferent de forțele de torsiune ce acționau asupra lor. În interiorul ridurilor, dar și În afara lor, se aflau peri neverosimil de groși, care-i Înțepau buricul degetelor. Simțurile Îi erau dilatate. Universul se umflase. Fața i se lățise, crescând ca un aluat. Aluatul Întinzându-se, i se scurgea acum, iată, printre degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
față plană În zigzag prin aer și se așeză tăcut pe Cartea Sfântă, pe care masterandul o ținea deschisă pe genunchii săi. „Pesemne, totuși, vine toamna. Frunzele picură din ram, În curând pe fața mea vor rămâne doar crengi și riduri. A sosit timpul să-mi schimb frunzișul În penaj, altfel voi dârdâi la iarnă... Dimineața și seara e deja răcoare. Poate că În loc de pijama ar trebui să-mi pun pe spate un halat”, medita Oliver. „Sigur că da, o să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
că trupul său nu suferise totuși schimbări esențiale. De multe ori, medicul se trezea stând, cu halatul de mătase descheiat, În fața oglinzii de pe hol și făcându-și complimente. „Nu-i așa că n-am Îmbătrânit?” murmura el, studiindu-și cu atenție ridurile de pe frunte. Și tot el Își răspundea: „Și chiar dacă ai fi Îmbătrânit, vârsta aceasta Îți conferă eleganță...”. Sau se Întreba: „Oare par chiar de cincizeci?”. Sau: „Să presupunem că nu ne-am cunoaște și ne-am Întâlni Întâmplător pe stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
față”, replica Mathilda, „oul rămâne, totuși, ou...” De felul său, stomatologul Paul era departe de a fi un om naiv și atunci de ce i se Înfipsese În cap ideea că, dacă va face exerciții zilnice În fața oglinzii, atunci, Într-adevăr, ridurile de pe fața lui se vor risipi, evaporându-se În spațiul eteric aflat undeva În spatele propriilor sale reprezentări, și Noimann, Încetul cu Încetul, va Întineri, revenind la o vârstă ideală, a deplinei maturități, când, În urma experiențelor acumulate, omul se află În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
De ce mă strângi atât de tare la pieptul tău probabil fleșcăit? Nu vezi că bâțâim, că ai un Parkinson incipient, că tremuri din toate încheieturile? Că suntem bătrâni iar vocea îți este ezitantă? Ai riduri subțiri întinse pe toată fața, te-ai creponat, ai slăbit, însă... ciudat! Ești la fel de frumoasă ca atunci. În ochii tăi blânzi văd marea, văd nesfârșitul. Gura ta nu-i stafidită în canioane scurte, concentrice și cosmetice. Memoria îți este intactă
Iubiri proscrise by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83732_a_85057]
-
stomac și se uită la ceas: 8.27. Era timpul să dea ochi cu dușmanul. Se întoarse și sună. Claire deschise ușa, zicând: — Exact la timp. Danny observă că felul în care se machiase și costumul cu pantaloni îi estompau ridurile și îi puneau mai bine în valoare rotunjimile decât pudra și rochia de la restaurant. Îi spuse: — Arăți minunat, Claire. Claire îi șopti: — Lasă astea pentru mai târziu. Apoi îl luă de braț și îl conduse în camera de zi, decorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu semnalele care Îi indicau apropierea unei patrule sau urgența de a realiza un portret. În colțul uliței care Începea nu departe de Ak Sarai și cobora spre port se afla un bătrân cu fața Înnegrită de soare și cu riduri puternice pe obraji. Avea, poate șaizeci de ani. Sau mai mult. Era slab și părea să nu dea atenție nimănui, scufundat, ca și ceilalți bătrâni ai locului, Într-o visare continuă, pricinuită de fumul amețitor al narghilelei. Dar era omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
bibilică, un dar din partea strămoșului său, împăratul Aurungzeb. Cu toate că Nababul Murad, Slujbașul Domnului, Tatăl și Mama Poporului, Apărătorul Adevăratei Credințe și Scutul Imperiului este un bărbat tânăr, ochii îi sunt duși în fundul capului și fruntea îi este adânc brăzdată de riduri. O atmosferă de melancolie atârnă de gâtul său mai greu decât șiragurile de perle, o atmosferă pe care el, conștient sau nu, a răspândit-o în jurul său, de parcă ar fi scuturat un covor plin e praf. Pare lipsit de substanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
tipi, care l-au invitat să joace biliard în seara asta. Bobby probabil știe locul. Majestic. Singura problemă este că nu are partener. Să nu i se pară ciudat lui Bobby, dar n-ar vrea...? Philips are o figură fără riduri, deranjant de rotundă, ca o minge de fotbal, părul pieptănat într-o parte și uns cu briantină, care-l face să lucească în lumina lunii, ca o placă de gramofon. Fumează cu aerul unui tip scorțos de la club, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]