1,913 matches
-
aflate pe perete, cum ți se pare? Nu-mi răspunse. În schimb, se uită ciudat la mine, de parcă mi-aș fi pierdut mințile, eu, care aveam mai multe minți decât una în acel moment. Neagră, zise el timid, marcat de ridicolul întrebării. Și mare, nu? spusei îndrăzneț. Da... unde vrei să ajungi cu întrebările astea? Eu nu le văd rostul. Pistolul tău, te rog! îi poruncii. Întinse mâna în mantia care-i acoperea umerii și trunchiul, apucă mânerul rece și mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Eu Însumi... — Încercați să priviți adevărul În față. O să vă facă bine. — Mie, În situația În care am ajuns? Arătă spre pereții din jur ca spre pereții unei Închisori. — Dați-mi voie să termin, oricât vi s-ar părea de ridicol. Voia să-și consacre restul vieții crescând copilul nostru așa cum făcuse cu sora ei. — Fără să-l vedeți vreodată? — Cum i s-ar fi putut explica prezența mea? Ați fi putut fi un unchi, un prieten. — Hélène ura minciuna. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Pentru că nu-i nimic între ele. Rotunjește buzele: — E gol. La rândul său, instructorul îl examinează critic, din cap până-n picioare, pe îndrăzneț. Trage cu putere de pandantivul ce-i atârnă pe piept. Ce te-ai împopoțonat cu capul ăsta ridicol de leu... hmm... lup... sau ce altă lighioană spurcată o fi? — Mă... ă... apără de... ăă... de dușman..., bâiguie intimidat băiatul. — Și de ochiul rău, murmură îndârjit cel de alături. Își acoperă gâtul cu palma deschisă. Și el poartă o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
credincioșilor mei Seianus și Lygdus, să mă însoțească. Da’ nu te temi pentru viața ta? remarcă acru Silvanus. — Să mă tem? chicotește Tiberius. De cine să mă tem? De cei care îmi dau voturile lor? Bătrânul își dă seama de ridicolul situației și își mușcă buzele îmbufnat. Tiberius Nero adaugă dezinvolt: — Mă comport așa pentru a înlesni oricui posibilitatea de a mă întâlni și de a-mi vorbi fără nici o opreliște... Se întunecă brusc la chip. Ultimele cuvinte îi rămân în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
plebei. Cu toții înfășurați în mantalele lor ciudate, legate pe umeri cu două fibule peste toga albă cu tiv de purpură. Pe cap poartă apex-ul înalt și brodat, prins sub bărbie cu niște curelușe de piele și terminat atât de ridicol cu pampo nul de lână din vârful inconfundabilei rămurele de măslin! Mulțimea se ferește iute din calea baghetelor cu care împrăștie generos lovituri în dreapta și n stânga pentru a-și croi drum. Tiberius îl trage iute pe copil ca să nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Brad și mă privește serios. Dar se spune mereu că știi când știi, și eu știu. Chiar știu. Mă simt de parcă mi-am găsit sufletul pereche. Știu că tocmai am crezut și eu același lucru, dar totul sună atât de ridicol, când e spus cu voce tare... e atât de aiurea, că pentru o clipă mă uit la el, întrebându-mă dacă până la urmă, chiar e pe altă planetă. Nu prea știu ce să spun, și deși tăcerea nu e foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
În formă de cioc de rață. Și era și monstruos de greu. I-am spus fermierului să-mi zică un preț, iar el a emis o cifră care era cam o zecime din ceea ce eram eu dispusă să-i dau. „Ridicol“, am zis, pregătindu-mă să plec. „Hei, hei, hei!“, a strigat el, eu m-am Întors și am pronunțat o sumă care era o treime din cea inițială. A dublat-o, iar eu i-am replicat că, dacă era așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și nota câte ceva, cu un scris mărunt și ilizibil: "Claustrofobia se manifesta anume în locuri intime și închise, unde suntem obligați să rămânem singuri, cum e closetul, de exemplu. Obsesia de a rămâne blocați într-un closet și frica de ridicol de a fi nevoiți să cerem ajutor oamenilor într-o astfel de împrejurare neghioabă..." Ce dracu tot scrii acolo? se răsti Carol la el într-una din zile, nemaiputând-se abține; nu mai suporta tensiunile datorate întrebărilor fără răspuns, acumulate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mult mai cu moț decât atunci, și se observă că am făcut progrese imense și la a râde ca proștii de noi înșine. Doamne, ce ne mai place să ne fudulim. În privința aceasta am atins fără prea mari eforturi, culmea ridicolului: ne lăudăm cui vrea să ne-asculte cu înfrângerea propriului popor, prin ciuruire, sărăcire, umilire, alungare peste hotare... Și fataliști, stăm ca proasta-n răscrăcărată-n fân, de ne calcă toți în picioare, dacă nu și mai rău. Totdeauna dăm
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
demonstrau nepriceperea ei complectă. În preajma tuturor - și toți răuvoitori - făcusem cele mai mari imprudențe. Curios, dorința de a-mi păstra independența persista totuși în mine și îmi era tot așa de urât să-mi leg existența într-o aventura mică. Ridicolul de a mă vedea suspectat de alții pe care-i socoteam inofensivi și mai ales ironizat mă chinuia. Dar groaza de a rămâne singur și de a vedea pe Irina cu alții mă făcea să suport orice ridicol. Astfel, la
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
aventura mică. Ridicolul de a mă vedea suspectat de alții pe care-i socoteam inofensivi și mai ales ironizat mă chinuia. Dar groaza de a rămâne singur și de a vedea pe Irina cu alții mă făcea să suport orice ridicol. Astfel, la braț cu dânsa, făceam un colț separat, căutând doar să-l mai atenuez, aducând între noi pe inofensivul Niki Mihail. Trio caraghios, la care ne pretam cu toții - Niki și Irina, din inconștiență, eu din nemernicie. Deseori mi se
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
un bețișor de abanos, la capăt cu un funduleț de mătase. Am râs nebunește la imaginea grotescă. Mă rezimasem de o stâncă, și de aș fi fost Pantagruel, aș fi dărâmat dealul. Conița s-a scuzat foarte normal. - Oricât de ridicol ți s-ar părea gestul meu, nu văd bine! Această imagine îmi sugerează acum felul cum mă folosesc de Irina, persoană inofensivă, cu ocazia unor chestiuni așa de importante ca moartea, viața, natura sau arta. Alăturînd-o unor lucruri așa de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
poate cu un timbru prea greoi (căci nu era nimeni de care să nu ne batem joc, și mai mult ca sigur, de-aș fi fost de față la întîlnirile lor, aș fi sugerat Irinei vreun aspect de-al lui ridicol, ar fi râs și ea și nici nu i-ar fi trecut prin minte că ar putea să întîrzie la el), sau care repetă o anumită vorbă; ca și cum eu m-aș apuca de o altă meserie, renegîndu-mi pe cea veche
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
atmosferă de tendințe neprecise. Scrisoarea mai arată că, măcar în parte, și lipsa banilor o hotărâse la pasul acesta. Banii, mai ales la urmă, nu-i ajungeau niciodată. Un lucru însă nu știam exact: se măritase sau nu-mai era aproape? Ridicolul "pe adresa lui Loulou" nu înseamnă neapărat ceva pozitiv. Spusese poate familiei ei că a rupt relațiile "amicale" cu mine și se jena să se dezmintă. Ceea ce mă făcea să cred că faptul nu se îndeplinise este că prea trecuse
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
dacă îl iscodești puțin, începe să-ți povestească despre dragostea lui fără speranțe pentru o fată tuberculoasă. Dacă l-ar accepta, ar lua-o de nevastă, cu orice risc. Hacik are un suflet admirabil, exprimat ridicol, dar în cazul lui ridicolul ți-l face cu atât mai drag. Poartă pretutindeni vioara cu el și e suficient să-l surprinzi noaptea în vreun colț de lângă mare cîntîn-du-și toate deznădejdile ca să-ți fie, măcar pentru clipa aceea, frate. Ioana mi-a spus: Cînd
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
orice discuție și prefer să par superficial. De altfel, are unele obiceiuri rustice, exasperante, învățate din mediul unde a trăit. E ciudat cum exista în ea atâta sensibilitate, atâta jenă în fața fiecărei vorbe pe care o spune, atâta frică de ridicol și, în același timp, la masă te servește cu ușurință cu furculița ei cu care mâncase. Nu mă miră gestul acesta și altele similare, căci așa o crescuse unchii ei (cu care, de altfel, nu se împacă), dar mă miră
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
sufletul ei, trebuie să o lași să vorbească și să o aprobi, căci dacă nu e vreo hotărâre de luat imediat, renunță curând singură la ea și uită chiar ce-a susținut cu atâta tărie sau râde cu ceilalți de ridicolul planurilor. Din toată discuția rămăsese să o ironizăm pe Viky (cu atât mai mult, cu cât, nu prea personală, Viky se sugestionase cu adevărat la un moment dat), și, cum la București a rămas multă vreme neterminată Facultatea veterinară, să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Scepticismul tău m-a înghețat întotdeauna, puteam acum face construcțiile cele mai fenomenale. Credea în sfinți și în Dumnezeu, și a fost un timp când mergeam săptămânal la biserică. - Erai foarte păcătoasă, mă torturai și mergeai să te rogi! Ce ridicol! Și nici măcar nu încetai păcatul, ci treceai de la biserică la hotel. Tu îți poți găsi scuze, dar el știa precis că față de mine era vinovat! În nevoia Ioanei de a merge la biserică se poate vedea ce ușor era influențată
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nemulțumirile, să nu încerc să o clarific pe Ioana și să o conduc ca pe un copil, dânsa va pleca din nou, fantezia ei va imagina noi posibilități de răzbunare și încercarea unei noi existențe în afară de mine. Și frica de ridicol e mai presus de dragoste. N-aș suporta nimic pentru Ioana, prin care să devin spectacol amuzant, cu toate că de atâtea ori mă simt ridicol și ar trebui să mă deprind. Dar este înspăimîntător când aș încerca să înșir tot ceea ce
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ni s-au părut monstruoase împăcările hipocrite ale celorlalți. În momentul marilor neliniști ești ridicol, căci ceri deslușiri oricui asupra vieții sau consolări abia deghizate și mânuiești conversația așa ca să ai un răspuns convenabil. Asta nu împiedecă să-ți vezi ridicolul chiar atunci, să știi precis că nu poți să afli nimic de folos și că faci numai mărturisiri compromițătoare pentru amorul propriu, care va suferi mai târziu. Dacă cel ce te ascultă este un om fin, atunci nu-l interesează
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
disperarea prea mare și să nu aibă remușcări că mă examinează), în timp ce eu aș fi voit explicații precise. Îi puneam tot felul de întrebări generale ca să știu dacă Ioana, cu caracterul ei, m-ar putea înșela, îmi dam seama de ridicolul și zădărnicia investigațiilor, dar totuși continuam. Domnul Theodoriu (ne spunem "domnule", căci relațiile noastre, deși amicale, păstrează o distanță, ceea ce nu se potrivește cu nevoia mea de efuziune) trebuia să mă puie în curent cu Freud și cu încercările lui
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și nu mă interesează, sau e serioasă și atunci tentativa mea în timp de trei zile rămâne vană. Dar, în orice caz, sunt eu primul care am remarcat-o? Și cum aș fi eu preferat? Vorbindu-i despre Proust? Ce ridicol!" Imediat ce a sosit Ioana, dânsa a și observat prezența fetei, și poate că și fata abia atunci a observai existența mea, căci a interesat-o perechea misterioasă din preajma ei. (Acum a văzut că până atunci fusesem singur). Am lăsat și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
spus, celălalt n-ar fi înțeles prea clar.) I-a spus Ioanei: - Închipuiește-ți, l-am găsit pe Sandu foarte nenorocit.- Știe tot, sunt sigură! - Nici gând, așa e firea lui chinuită, dar l-am calmat eu! l-am explicat ce ridicole sunt gesturile acestea! Vasăzică, a crezut cu tot dinadinsul că m-a putut liniști astfel! Ioana a observat, pretinde, toată naivitatea lui. Dar ce a făcut? Ce măsuri a luat? L-a îndepărtat măcar pentru o zi? E natural ca
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cu nimic temperamentul tău! Ai rămas exact acel pe care l-am cunoscut din prima zi. Singura diferență este că pe atunci cu un zâmbet mai îndepărtai vorbele tragice, lăsând să se înțeleagă că poate glumeți: ți-era frică de ridicol, ca de obicei, discutând astfel de chestiuni cu o fetiță pe care o considerai complect neînsemnată. Tot pe atunci te apropiai de mine cu intenția de a fi a ta și nu s-a petrecut nimic în tine lipsit de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
e deseori excesivă. Când e supărată, la fel îmi exagerează vina. Dar deocamdată mă las în voia ei, încîntat că poate, măcar pentru o clipă, să-și facă o imagine așa de minunată despre mine. Adorația Ioanei se pretează la ridicol, dar e binefăcătoare. Am fost la Balcic și am luat pe Arabella cu noi, iar în barcă, fără jenă de ceilalți indiferentă la protestările mele, Ioana a ales pentru mine locul cel mai bun. A fost o noapte miraculoasă, pe
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]