5,505 matches
-
care mintea profesorului este Întâmplător de acord. Probabil că principala cauză a devoțiunii față de rigiditatea metodei este faptul că ea, totuși, pare a promite rezultate concrete, rapide și cu precizie măsurabile. Zelul față de „răspunsuri este explicația marelui zel față de metodele rigide și mecanice” (Bruner, 1970, p. 153). Din asemenea considerente, pedagogia modernă a optat cu toată convingerea pentru o metodologie de o cât mai mare diversitate și flexibilitate, care săopereze cu un registru din ce În ce mai larg de metode, de procedee și mijloace
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
de exemplu, și prin aceasta condiționează un studiu mai aprofundat, asimilarea deplină a noțiunilor datorită integrării fazelor verbalo-conceptuale și practice ale Învățării, oferă posibilități mai bune de transfer, de generalizări, de concretizări. Varietatea previne instituirea unor deprinderi sau strategii cognitive rigide, mereu aceleași; ea oferă individului șanse multiple, punându-l În situația de a-și realiza adevăratele performanțe. Și dacă metodele șablonarde, uniforme, adorm și sting forțele creatoare care sălășluiesc În fiecare copil și tânăr, varietatea acțiunilor și a tehnicilor ce
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
Într-un efort constructiv de gândire, de cunoaștere oripragmatic este de natură a scoate elevul din Încorsetarea În care este ținut eventual de un Învățământ axat pe o rețea de expresii verbale fixe, de genul enunțurilor, definițiilor, procedeelor invariabile, regulilor rigide etc. și de a-i rezerva un rol activ În interacțiunea cu materialul de studiat (conținutul-stimul). Specific metodelor activ-participative este faptul că ele caută să transforme contactul subiectului cu noul material Într-o experiență activă, trăită de el (D.P. Ausubel
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
până acum, În contrast cu b) caracteristicile și principalele direcții de Înnoire a metodologiilor pe care le Încearcă Învățământul de astăzi: În cele din urmă, caracteristicile și diferențele esențiale dintre o metodologie și alta rezultă din faptul că metodele tradiționale, mult mai rigide, se raportează la un model Învechit de Învățământ, În timp ce metodele moderne, mult maiflexibile, mai suple, exprimă cerințele unui nou model de educație, extrem de dinamic, reflectare a unor noi realități și nevoi socioculturale specifice epocii moderne. Ca parte integrantă a ansamblului
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
căreia urmează să i se asocieze. Suntem Îndreptățiți, ca atare, să considerăm ca relativă oricare dintre clasificările admisibile. Nici o clasificare nu este perfectă, așadar ea nu va fi nici definitivă și nici suficient de completă. Și cu atât mai puțin rigidă. De altfel nici nu va fi de dorit să se ajungă la stabilirea unor determinări imuabile. Mai rațional este, prin urmare, să privim clasificarea metodelor de Învățământ ca o problemă deschisă În continuare preocupărilor de acest gen ale pedagogiei contemporane
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
În Întregime, pas cu pas, În mod riguros, În detaliu; - metode nealgoritmice (semialgoritmice și euristice), cele care nu au proprietatea determinării și condiționării univoce a acțiunilor subiectului. Prescripțiile nealgoritmice, arată L.N. Landa, au un anumit grad de nedeterminare, nu sunt rigide, de unde decurge posibilitatea ca subiecți diferiți, acționând după una și aceeași prescripție, să poată Îndeplini acțiuni diferite și să ajungă la soluții diferite. Deci, prescripțiile nealgoritmice dirijează incomplet acțiunile elevilor, cerându-le independență, auto-organizare și, Într-o serie de cazuri
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
până În prezent, conversația a străbătut și momente În care a fost denaturată adevărata ei semnificație euristică. A Îmbrăcat fie forma catehetică (În Evul Mediu), redusă la o toceală mecanică, bazată pe memorizarea și reproducerea pe de rost a unei succesiuni rigide de Întrebări și răspunsuri pe teme cu caracter mistic, religios, rupte de viața reală, fie cea a unei maieutici riguros dirijate, de felul celei care s-a generalizat În practica școlară Începând din secolul al XIX-lea și persistentă uneori
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
păreri variate și se propun soluții diferite, altele decât cele imaginate de unii sau de alții. Aceasta Îi obligă să recunoască diferite perspective posibile, să găsească corelații, să Întrevadă diferite căi de soluționare etc., ceea ce previne formarea unor deprinderi intelectuale rigide și stereotipe sau false absolutizării (Piaget, 1972, pp. 78, 118). Așa cum arată numeroasele cercetări din ultimele decenii (Al.Roșca, D. Barnlund, B.E. Collins, H. Guetzkow, G. Ekman, J.O. Morrissette, C.W. Crannell, S.A. Switzer, G. de Montmollin, D.M. Goodacre
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
dintre aceste faze pot fi suprimate În funcție de posibilități, experimentul devenind uneori o simplă inserție În lecția de descoperire care diferă de la o disciplină la alta, și ca atare, nu poate fi Încorsetat Într-o schemă uniformă sau Într-o rețetă rigidă. În afara acestui tip de experiment, În practica școlară sunt concepute și aplicate și multe alte variante, dintre care vom reține deocamdată doar: - experimentul demonstrativ, pregătit de profesor Înaintea lecției și apoi prezentat clasei În vederea demonstrării, explicării, confirmării, precizării sau verificării
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
reducea activitatea practică cu precădere la muncile manuale, la executarea În spirit conformist a unor acțiuni după șabloane sau modele, pur repetitive sau reproductive, de imitație. În locul unei asemenea „metodologii a acțiunii”, cu șabloane, stereotipuri lipsite de sens și automatisme rigide, se impune o nouă orientare, după care practica este privită ca o activitate concretă, călăuzită de un scop și mijlocită de tehnică, ale cărei succese depind de structurarea creatoare a cunoștințelor, de dezvoltarea aptitudinilor constructive la elevi. Parcurgerea unei activități
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
operația trebuie Însă „...să fie, În permanență, regândită sub o formă mereu semnificativă și care să nu-i permită niciunui elev să se descurce printr-un procedeu mecanic... noua aplicare a operației trebuind să fie făcută astfel Încât să spargă cadrele rigide ale unei deprinderi care s-ar fi putut forma fără voia elevului, să purifice operația, să o facă mobilă” (1973, p. 119). Or, această purificare a operației nu se obține altfel decât printr-un exercițiu operatoriu. Exersarea efectivă a operațiilor
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
ar fi putut forma fără voia elevului, să purifice operația, să o facă mobilă” (1973, p. 119). Or, această purificare a operației nu se obține altfel decât printr-un exercițiu operatoriu. Exersarea efectivă a operațiilor previne astfel formarea unor deprinderi rigide de gândire sau de acțiune, stimulându-se, În același timp, dezvoltarea inteligenței, care, prin definiție, este un ansamblu al operațiilor de care dispune individul. Exersarea operațiilor ține seama de reversibilitatea și de asociativitatea lor, ceea ce Înseamnă că una și aceeași
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
demonstrarea este Însoțită de explicații complete, comparativ cu simpla demonstrare” (L.M. Thompson). Pe de altă parte, detalierea excesivă a explicației Înaintea și În timpul exercițiului se răsfrânge negativ asupra rezultatului. Totodată, sprijinirea exclusivă pe demonstrarea acțiunii duce la deprinderi șablonate, mai rigide; - un original greșit atrage după sine o Învățare defectuoasă și reînvățarea sau dezvățarea sunt, de obicei, mai anevoioase decât o Învățare inițială corectă; - În funcție de complexitatea și de gradul de complicare al exercițiului de executat se va recurge fie la Învățarea
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
să insistăm pe acest demers de validare, singurul, cel puțin la nivelul accepțiunii generale, capabil să ofere lumii contabile rezultatele cercetării noastre spre cunoaștere Și însușire (nu doar spre acceptare). În același timp, o ghidare metodologică prea severă, o folosire rigidă a metodelor este nu numai anevoioasă, dar Și dăunătoare Științei, aceasta din urmă ar deveni mai dogmatică Și mai puțin adaptabilă. Să nu uităm că metodologia, adevărat tezaur de metode constituit în decurs de milenii, s-a acumulat în bătălia
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
spartani a căror condiție nu era cu mult deosebită de cea a sclavilor. În cadrul acestui regim, poate mai mult ca nicăieri, influența spartană este cel mai vizibilă. Pe lângă admirația pe care Platon a avut-o pentru această constituție atât de rigidă și severă, el a avut și puterea să îi vadă și punctele slabe. Disciplina militară este impusă din exterior, și chiar dacă aceasta poate duce la mari victorii, în momente de opțiuni, aceasta nu îl pregătește pe cetățean să acționeze în
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
un alt registru, o astfel de neînțelegere o pot afla și la Plinius (cel Bătrân): „Socrate, renumit pentru înțelepciunea sa, avea mereu aceeași expresie pe chip, nici prea veselă, nici prea agitată. Această uniformitate a sufletului conduce la o fire rigidă și sălbatică, dură și inflexibilă, care înlătură orice sentiment omenesc, indivizii de acest tip fiind numiți apatheis la greci, unde sunt cunoscuți mulți din această categorie, și - lucru de mirare - mai ales înțelepți” (Plinius enumeră pe Diogene Cinicul, Pyrrhon, Heraclit
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
principalul element de raportare și referință. După Piaget, concordantă cu direcția generală a evoluției cognitive, este și judecata morală a copilului. Într-o primă fază aceasta este heteronomă (preia norme, reguli, interdicții, valori etc.) din anturajul imediat, fiind neselectivă, nesituativă, rigidă și vizând doar fapta, nu și motivația. Apoi ea devine autonomă, prin interiorizarea și implicarea propriului sistem valoric în actul de judecare. Distincția heteronom-autonom în judecata moralăă și cu implicații evidente în conduita morală Ă a fost punctul de plecare
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
a reacționa, adică de resursele personale, de bogăția și calitatea „schemelor de adaptare”; astfel, unii elevi au un potențial mai mare de adaptare (de maleabilitate, comunicare, acceptare a interdicțiilor, de toleranță la frustrare), iar alții unul mai redus (sunt mai rigizi, mai intoleranți, mai puțin permisivi în raportul cu ceilalți). În general, acești factori individuali pot fi grupați în două categorii: 1. factori constituționali, dependenți de zestrea ereditară și de structura neuro-psihică a copilului (de exemplu, debilitate mentală, hiperemotivitate, autism, tendințe
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
sau idei, unele fără utilitate, dar printre ele găsindu-se și cele adecvate soluției căutate; 2. plasticitatea Ă ușurința de a schimba punctul de vedere, modul de abordare a unei probleme, când un procedeu se dovedește inoperant (în raport cu alte persoane rigide, care nu se pot despărți de metode vechi, dovedite ca inoperante în acel caz); 3. originalitatea este expresia noutății, a inovației; când vrem să testăm această calitate a cuiva, ea se poate constata prin raritatea statistică a unui răspuns, a
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
stereotipe și deci omului îi revin mai mult sarcini de montaj, depanare și înnoire, cultivarea gândirii inovatoare a devenit o sarcină importantă a școlilor contemporane. Au existat însă și poziții sceptice. S-a susținut că învățământul actual, încorsetat de principii rigide, promovând mai mult gândirea critică, disciplina, conformismul, n-ar putea promova libertatea deplină a spiritului, fantezia lipsită de orice constrângere, atât de importantă pentru spiritul creator. Obiecția, deși are o parte de adevăr, nu este esențială. Gândirea omului are o
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
legate de înfățișarea fizică. Cei cărora li s-a prezentat fotografia fetei frumoase își imaginau că vor sta de vorbă cu o ființă sociabilă, plină de umor, amabilă, generoasă. Ceilalți anticipau o întâlnire cu o fată puțin sociabilă, acră și rigidă. În convorbirile propriu-zise, primii au tratat pe conlocutoarea lor plini de căldură, cu umor, fiind mai curând exuberanți. Cei ce credeau că la capătul firului se află o fată puțin atrăgătoare au fost distanți și reținuți. Comportamentul băieților l-a
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
Kuo, 1986, 1988; Lehman, 1947; Matossian și Schafer, 1977; Mcguire, 1976; Simonton, 1977c; Yuasa, 1974). S-a demonstrat, de exemplu, că aspectele stilistice ale artelor vizuale reflectă, în principal, tipul de sistem social fie egalitarist, cu o structură ierarhică mai rigidă (Dressler și Robbins, 1975); factorii economici, în special prosperitatea generală și modalitățile directe de investiție financiară (Inhaber, 1977; Kuo, 1988; Padgett și Jorgenson, 1982; Rainoff, 1929; Schmookler, 1996; Simon și Sullivan, 1989). Există o fărâmă de adevăr în vechea teorie
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
câteva dovezi. Partea proastă a acestei situații e faptul că nu putem fi siguri de prea multe aspecte ale relației dintre creativitate și inteligență, iar dreptul legitim al creativității la o zonă distinctă de cercetare este încă dezbătut de savanții „rigizi” și cei „flexibili”. Controversa este veche. În 1879, Francis Galton spunea: „Nici un fenomen din vreo ramură a cunoașterii nu poate să-și asume statutul și meritele unei științe câtă vreme nu a fost evaluat și cuantificat” (Crovitz, 1970, p. 24
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
clasă sau o castă protecționistă, iar accesul celorlalți este interzis. Gândirea creativă în creștinism a fost stimulată de Reformă, care a pus Biblia și comentariile despre ea la îndemâna mult mai multor oameni, lucru imposibil mai înainte, când o castă preoțească rigidă interzicea citirea ei directă. Accesibilitatea informației, mărită enorm de Internet, poate și ea să favorizeze apariția unei noi culmi a creativității în multe domenii, așa cum a făcut cu patru secole în urmă apariția tiparului. În sfârșit, unele domenii sunt mai
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
dornic de companie; când începe să lucreze, se poate izola săptămâni la rând. Persoanele creative sunt sensibile și distante, dominatoare și umile, masculine și feminine, după cum o cere situația (Csikszentmihaly 1996). Ceea ce le determină comportamentul nu este o structură internă rigidă, ci cerințele interacțiunii lor cu domeniul în care își desfășoară activitatea. Pentru a-și dori să introducă într-un domeniu lucruri noi, o persoană trebuie să fie, în primul rând, nemulțumită de situația din acel moment. Se zice că Einstein
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]