7,801 matches
-
festivismul comemorativ, criticul și istoricul literar a valorificat surse mai puțin cercetate, publicînd articole, interviuri, corespondență și fotografii - unele inedite - de excepțional interes, însoțite de comentarii clare, fără metaforizări pompoase și fără partizanat tendențios. Suita de "Suplimente Sebastian", coordonate cu rigoarea cercetătorului și profesionalismul jurnalistului cultural care nu neglijează nici un aspect, de la punerea în pagină la acuratețea tipografică a textelor, a alcătuit astfel, de la o lună la alta, materia unei cărți pe care ne-am dori-o cît mai curînd în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8742_a_10067]
-
confruntare perpetuă de mentalități și concepții vizibilă în toate și deloc în ultimul rând în literatură. O confruntare pe care Breban nu doar o constată, ci participă efectiv la ea, ținând partea nordului. A nordului care înseamnă pentru el gravitate, rigoare, acces la marea problematică și nu a sudului trăncănitor și superficial, lejer în moravuri și lipsit de "emoția valorilor mari". Aversiunea față de Caragiale, etalon al spiritului sudic, de aici pornește, exprimându-l pe "nordic". E. Lovinescu, la începutul veacului trecut
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
și jumătate, și am visat scrisă cu bidineaua pe un perete alb abia vopsit deviza lui Leonardo și peste ea, mare de tot, cifra 8. Mie îmi place opt. . Este infinitul stând în picioare. Foarte curios, deviza așadar... Tenace, înverșunată rigoare, plus cifra norocoasă 8... îi dădusem telefon la 12 și jumătate lui Radu Tudoran, care și el îmi dă din când în când, - el care are doi prieteni, sticla de whiski și... tiutunul... Dar de ce... înverșunată rigoare... Cum?... se referă
Cifra norocoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8757_a_10082]
-
așadar... Tenace, înverșunată rigoare, plus cifra norocoasă 8... îi dădusem telefon la 12 și jumătate lui Radu Tudoran, care și el îmi dă din când în când, - el care are doi prieteni, sticla de whiski și... tiutunul... Dar de ce... înverșunată rigoare... Cum?... se referă la Tudoran, care scrie și în ziua de Anul Nou, numai să-i meargă bine? înseamnă că 1968 îmi cere să mă așez serios pe treabă! Deschisesem ochii pe la vreo șapte. Cu glasurile chefliilor în auz: Ce
Cifra norocoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8757_a_10082]
-
tîrziu, un poet al armoniilor subtile și al raporturilor cromatice îndelung studiate, un melancolic și un contemplativ, iar cel de-al doilea un constructivist, un vizionar al ordinii geometrice, un lucid care caută inefabilul, paradoxal, tocmai în exactitate și în rigoare. Ion Popescu-Negreni este, cu alte cuvinte, un tradiționalist mereu proaspăt și permanent disponibil în fața provocărilor din lumea tangibilă, în timp ce Vasile Dobrian este un insurgent în spațiul limbajului, un spirit avangardist, o conștiință care pîndește armoniile inalterabile de dincolo de lumea fenomenală
Memoriile și memoria pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8766_a_10091]
-
fost susținute de tenorul italian Mauro Pagano, o voce tânără, un artist aflat în bună ascensiune profesională, de asemenea de mezzosoprana Gabriela Popescu, un artist ce dispune de experiență remarcabilă în zona muzicii italiene de operă. Eficient, bun cunoscător al rigorilor stilistice ale partiturii, s-a dovedit a fi dirijorul german Gerd Schaller, un artist entuziast, spirit stimulator al demersului membrilor Orchestrei Naționale Radio, de asemenea al Corului academic al instituției, ansamblu condus de maestrul Dan Mihai Goia. Le-au fost
O capodoperă puțin cunoscută la noi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8792_a_10117]
-
două motive. Cel dintîi este că în acest fel poate trece cu ușurință dintr-o epocă în alta, cu generalizări pertinente, păstrînd astfel controlul asupra interesului cititorului. Cel de-al doilea ține de scrupulele științifice ale dlui Teodorescu, care cunoaște rigorile domeniului, încît pare să fi preferat să i se atribuie eventuale virtuți de istoric, decît să i se conteste o calitate pe care și-ar fi luat-o cu de la sine putere. Să mai spunem că eseistul, care e și
Manipularea universală după Bogdan Teodorescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8799_a_10124]
-
pus pe un tron al definirii mesajului despre creație și creator, despre întunericul vieții. Galgoțiu optează pentru cinicul morbid. Vîntul, valsul, poeticul, luminile FABULOASE făcute de regizor, tăcerile grele, zborul pescărușilor aduc pe scenă ceva din fiorul lui Fellini, din rigoarea lui Vlad Mugur, din neliniștea lui Cehov, din nebunia ludică a lui Mihalkov și din misterul acuzat al lui Tarkovski. Un spectacol dens, plin, mare, greu. Un spectacol Galgoțiu, Both, Levința și trupa Teatrului Maghiar din Cluj. Un spectacol în
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]
-
o perspectivă a comunicării de masă, putem vedea procesul sedimentării avangardei literare în conștiința publică mai curând ca pe o fericită acțiune a unui grup, involuntar, de gate-keepers. De formatori de opinie. Care, emancipați de teroarea științifică a profesionistului, de rigoarea impenetrabilă a expertului, sunt aureolați de o credibilitate înnăscută. Așa s-a întâmplat, dacă stăm să urmărim, cu memorialistul tenebros Sașa Pană ori cu domolitul intervievat Geo Bogza. Avangarda, așa cum o știm astăzi, e în mai mare măsură produsul unor
Avangarda și complexele criticii literare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8806_a_10131]
-
legată de sensul bun al Istoriei, blocat și reorientat funest prin totalitarismul comunist. De-o parte regăsim așezarea, întocmirea, tradițiile și cutumele autohtone, etosul familiei, al muncii, al datoriei, într-un "bun autoritarism" și un "tradiționalism productiv", într-o "gospodărească rigoare morală" și o "firească aristocrație a valorilor perene". Această dreaptă conservatoare, nu liberală, ar trebui înțeleasă ca miez, fundament al ființei naționale. De partea cealaltă, descoperim structurile "străine firescului organic", plebeianismul comunizant, revoluționarismul celor "sovietizați mintal", trepădușii partinici ridicați din
Îndreptar pătimaș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8839_a_10164]
-
privitoare la Brâncuși, ce l-a proiectat pe sculptor într-o perspectivă legendară și cvasimistică, din care a dispărut tocmai artistul, Barbu Brezianu recuperează discret și, cu atît mai convingător, ceea ce Brâncuși este de fapt: adică sculptorul. Surprinzător, chiar din pricina rigorii și a normalității ei, Brâncuși în România are un aer straniu și ușor exotic. Ea este una dintre puținele lucrări cu acest subiect, apărute la noi în ultimii cincizeci de ani, în care Brâncuși nu este nici țăran, nici mag
Barbu Brezianu - Brâncuși în România by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8847_a_10172]
-
acestui dezechilibru dintre cantitatea de fabulație și privirea lucidă asupra operei și a personalității lui Brâncuși a devenit posibilă incontinenta agresiune căreia sculptorul îi este supus. Excedată de veleitarism, de platitudine, de extaze facile și de filosofări aberante, în dauna rigorii și a perspectivei raționale, opera lui Brâncuși nu a reușit să se impună convingător în cultura noastră contemporană. Amatorismul exegetic a creat iluzia că se poate spune orice, oricum și în orice împrejurare, fără minimul risc al vreunei sancțiuni, iar
Barbu Brezianu - Brâncuși în România by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8847_a_10172]
-
și structuri de nezdruncinat. În ciuda aparențelor apodictice ale propozițiilor sale și a discursului în epură, poetul Barbu Brezianu are un suflet romantic și sentimental pe care, din delicatețe și din pudoare, îl ascunde, cu mult rafinament, sub falsa glacialitate a rigorilor matematice. Asemănător poetului, și nici nu ar avea cum să fie altfel, este și combatantul și omul de atitudine Barbu Brezianu. În acest deceniu de confuzie, în care infracționalitatea a ieșit la lumină și s-a instituționalizat din pricina slăbiciunii instituțiilor
Stingerea lui Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8872_a_10197]
-
conservă standardele de excelență în toată această perioadă. Spiritul său inovator se manifestă și în ipostaza lui de director al fabricii Sylva, o instituție creată cu capital exclusiv românesc. Societatea realizează beneficii strălucite, oferind acționarilor dividende substanțiale. Știe să combine rigoarea și spiritul autoritar cu amabilitatea, făcându-se iubit de muncitori. Fiul său avea să-l numească mai târziu "un amestec de Regulus și de Cambronne". Că era iubit de personalul fabricii o demonstrează, printre altele, o felicitare primită cu ocazia
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
lecturilor din bibliografia pentru cursuri, nu mai am nici un alt fir călăuzitor în jungla noilor apariții. Așa că, în ciuda faptului că am acces la un număr incomparabil mai mare de cărți decât până în 1990, nu-mi pot reprima senzația că atât rigoarea, cât și calitatea lecturilor sunt în regres. Probabil că nu sunt singurul în această situație. Editorii înșiși lansează semnal după semnal, atrăgând atenția asupra primejdiilor care amenință sistemul. Pe de altă parte, deschizi site-urile editurilor și constați că e
Cartea ca scut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8857_a_10182]
-
infanterie), unde sunt reeditate romane de Gheorghe Crăciun (Frumoasa fără corp și Pupa russa), Dumitru }epeneag (Zadarnică e arta fugii și La belle roumaine), Constantin }oiu (Căderea în lume), Marin Sorescu (Trei dinți din față), cu necesarul aparat critic de rigoare și aducând interesante completări documentare. Nou este deocamdată numai romanul Jiquidi de Nicolae Breban. O surpriză plăcută este și traducerea în română a romanului O femeie pentru apocalips de Vintilă Horia. E o colecție ca un titlu de mândrie al
Salut unei noi edituri by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8864_a_10189]
-
că - sub aspectul intenționalității - un atât de ferm purism literar nu e adecvat. Nici o utopie nu se încheagă strict din necesități evazioniste și nu se limitează la un estetism etanș. Contestația politică, pamfletul, polemica subtilă, radiografia morală îi sunt, la rigoare, ca genuri proxime, cel puțin afine. Paradoxal și nu prea, fiindcă lămuririle propuse de Bogdan Crețu se dovedesc plauzibile, literatura română e deficitară în ceea ce privește utopiile pozitive și cu mult mai rodnică la capitolul contrautopiilor. Și ca preistorie, și ca realizări
Cronicari moldoveni by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8859_a_10184]
-
corecte despre viața și opera lui Caragiale. Chiar dacă ludică, o asemenea precizare auxiliară vine, cred eu, să repare excesiva modestie a titlului ales de cercetătorul ploieștean. E adevărat că unele dintre articolele prezente în cuprinsul cărții pot trece - la maximă rigoare - drept simple "însemnări" (plăcute la lectură și cu miză nu chiar întotdeauna la vedere), însă ar fi mai mult decât nedrept să aplicăm în mod uniform aceeași grilă asupra tuturor studiilor - serioase și documentate - de aici. Capitole precum La Haimanale
Pentru uzul rechinilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8907_a_10232]
-
între biografic și teoretic mi se pare benefică, deoarece discursul eului care se lasă "fecundat de puterile scenei" nu îți dăruiește doar un comentariu punctual și pertinent: memoria afectivă și vibrația trăirii care impregnează scriitura nu numai că nu obnubilează rigoarea argumentației, ci îți revelă o cale regală de acces înspre o cunoaștere profundă, vie a ficțiunii vii care e teatrul. Și-apoi, netemîndu-se să rămînă deschis în fața magiei scenei, nu este oare Banu spectatorul ideal pe care și l-au
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]
-
Și mi-am dat seama că situarea sa "interstițială" îi îngăduie să îmbine libertatea creatoare a scriitorului, care se mișcă nestingherit în universul fantasmelor sale, subjugat de subiectul care îl acaparează la un moment dat - deci egocentrismul subiectivității absolute - cu rigoarea obstinată și concentrarea maniacală a cercetătorului care verifică și experimentează în laboratorul său, cu obiectivitatea metodelor științifice, mai multe ipoteze de lucru. Așa se face că, într-o primă fază, se încheagă tema - născută în urma unei intuiții fulgurante sau, dimpotrivă
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]
-
va da; prin urmare onorarul se va reduce cu diferența - sau vei primi pentru volum de 128x1,50 și 128 ezemplare" etc. Rezultă o poveste savuroasă a debutului rebrenian, cu două personaje (autorul și editorul) la fel de constrânse de împrejurări la rigori economice. Într-un alt episod, îl vedem pe Rebreanu, situat "între socialiști și contrabandiști" (p. 39-51), evadând din Bucureștiul ocupat de nemți în Moldova, în 1918, într-o întâmplare povestită de Gheorghe Cristescu, primul secretar general al PCR. Versiunea nuvelistică
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
Nu și-a cunoscut tatăl care s-a stins la 19 zile după nașterea sa; și-a petrecut câțiva ani într-un colegiu al călugărilor salezieni (o adevărată școala militară, căreia îi datorează aproape tot ceea știe și face, inclusiv rigoarea scrisului). După studii universitare de filozofie la Trieste și de psihologie la Padova, învinge pasiunea pentru istoria Italiei și a lumii. Creează o mică societate de cercetări istorice și genealogice, publică eseuri de istorie medievală. Marco Salvador scrie ficțiune din
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
era și nu putea fi Ťlegionarăť atunci cînd legionarii erau persecutați de regimul antonescian. Un refuz categoric i se opune Memoriilor lui Iorgu Iordan, "anoste", trădînd "o mentalitate de învățător de gradul II și defecte încă mai impardonabile, "înflorituri de rigoare, Ťretușuriť la persoana proprie, trecerea sub tăcere a faptelor care nu îi convin, îngroșarea celor care sună bine azi, evitarea de a da numele persoanelor despre care vorbește, dar citarea cu ostentație a celor care se află azi la Ťputereť
Mărturia unui longeviv (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9794_a_11119]
-
Ovidiu Maitec, prin chiar natura genului artistic pe care îl ilustrează și a limbajului său specific, este un un om al materiei, un exponent al manualității și al gestului așezat sub orizontul lumii diurne. Un maestru al lemnului, dar, la rigoare, și al bronzului, adică un cioplitor și un modelator în aceeași măsură, el lucrează, oarecum, cu materialul clientului, altfel spus cu elemente obiective, cu exteriorități ale realului. Formele lui, derivate din stocul de imagini curente, se istoricizează simultan cu exprimarea
In memoriam, Ovidiu Maitec - Contradicțiile materiei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9803_a_11128]
-
perioadă a creației sale, nici un alt scriitor italian nu a mai făcut-o. Pentru scriitura lui, unii critici literari l-au apropiat de neovangardă. Poate am fi mai aproape de adevăr dacă l-am plasa în filonul "clasic" italian, preocupat de rigoare și sobră eleganță. Povestirile în discuție - Vieți de pășuniști, Un erou modern, Un episod din viața scriitorului Tritone - sînt atribuite unui personaj-martor, coleg mai mult sau mai puțin apropiat de protagoniști. Prin relatările la persoana I, dar și prin alte
Vieți de pășuniști by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9826_a_11151]