2,551 matches
-
nu exist] norme clare ale vieții sociale și politice altele decât legile statului care trebuie respectate necondiționat. Filosoful a sugerat doar c] fiecare dintre noi poate g]și în mod individual un tip de viat] dictat de propria natur]. Provoc]rile lui Montaigne la adresa principiilor acceptate de morală autoritar] reprezentau aspirațiile unei populații europene din ce in ce mai diversificate, măi încrez]toare în sine și mai culte, dar viața public] de atunci avea nevoie de principii pe care Montaigne nu le-a oferit. R
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
formulat] de c]tre G.W. Hegel (1770-1831) este cea mai semnificativ] dintre reacțiile la adresa teoriei kantiene. Hegel a subliniat c] principiul pur formal al lui Kant pretinde un conținut, iar acesta poate proveni doar din instituțiile, vocabularul și orient]rile pe care societatea le ofer] membrilor s]i. Hegel a sustinut c] personaliatea moral] este și trebuie format] de c]tre comunitatea în care respectivă persoan] tr]ieste. Pretenția de a avea un punct de vedere critic dincolo de această nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
autonom acordul asupra structur]rii instituțiilor sociale pentru că acestea s] fie drepte - Rawls încearc] astfel s] combine o recunoaștere hegelian] a primatului comunit]ții cu o reinterpretare a accentului kantian pus pe autonomie. Trei direcții principale ulterioare au marcat dezvolt]rile recente din filosofia moral]: 1) Se lucreaz] foarte mult asupra analizei problemelor sociale și politice reale. Așa cum o arăt] eseurile din partea a cincia a acestui volum, chestiunile legate de avort, etică mediului, r]zboiul drept, tratament medical, etică afacerilor, drepturile
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Pentru sofiști, lumea oamenilor - societatea uman] și instituțiile ei, incluzând credințele morale - era o lume a schimb]rii, a variet]ții, a convenționalit]ții; o lume caracteriz]ț] de nomos mai mult decât de phusis. Dialogurile lui Platon arăt] interpret]rile diferite date de sofiști acestei concluzii: Callicles susține c] legile umane sunt un instrument folosit de c]tre cei slabi pentru a riposta în fața ordinii naturale în care cei puternici sunt superiori în mod natural celor slabi. Pe de alt
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sunt rezultatul acțiunii unor factori externi, fie ei benefici sau d]un]tori - de exemplu, efectele posibile ale intervenției umane. În contrast clar cu viziunea lui Platon, Aristotel nu susține c] naturalul (sau realul) este imuabil, dar pretinde că schimb]rile s] aib] loc ca rezultat al acțiunii principiului natural interior al ființei. Că și alte ființe biologice, și oamenii cresc și se maturizeaz] în timp; mai important decât aceasta, ei sunt și ființe active care își pot ordona acțiunile pe
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
crede în dreptul natural înseamn] a crede c], atât la nivel individual și social, comportamentul uman este guvernat de rațiune oferindu-se astfel soluții precise și conving]toare pentru organizarea vieții ființelor sociale raționale. În ciuda dezacordurilor asupra conținutului dreptului natural, formul]rile standard ale teoriei în Europa Evului Mediu se asem]nau cu cele propuse de c]tre Cicero. Teoria elaboart] de Toma din Aquino (care poate fi reg]sit] în opera să Summa Theologiae, și adesea identificat] cu adev]rata teorie
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nau cu cele propuse de c]tre Cicero. Teoria elaboart] de Toma din Aquino (care poate fi reg]sit] în opera să Summa Theologiae, și adesea identificat] cu adev]rata teorie a dreptului natural) nu constituie o excepție: deși preocup]rile lui Toma sunt de ordin metafizic și religios, explicația să pentru dreptul natural nu face apel la doctrine metafizice și religioase. El explic] mai degrab] atât caracterul natural și de drept al dreptului natural prin intermediul rațiunii. Pentru Toma din Aquino
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
raționale este contrar și naturii ființelor umane; iar ceea ce este rațional este în armonie cu natura uman]. Binele ființei umane este în armonie cu rațiunea, iar r]ul este dincolo de ordinea rațional]... Așadar, virtutea uman] care înnobileaz] omul și lucr]rile sale este în armonie cu natura uman] în m]sura în care se supune ordinii raționale; iar viciul este contrar naturii umane în m]sura în care este contrar ordinii raționale. (ST, I-II, q.7I, a.2c) În același
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
m de punctul de plecare al teoriilor dreptului natural. Se întâmpl] adesea că unii dintre criticii moderni ai dreptului natural s] considere aceast] teorie ca fiind una dintre multele care încearc] s] explice fundamentele și natura îndatoririlor morale. În formul]rile sale clasice totuși dreptul natural este v]zut că alternativ] la scepticiscmul moral: o alternativ] la viziunea exprimat] în diverse variante conform c]reia nu exist] r]spunsuri corecte la întreb]ri morale, ci doar r]spunsuri acceptate, simple convenții
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este natural în viață uman]: „un efect universal cere o cauz] universal]; iar cauza unei astfel de opinii cu greu poate fi altceva decât ceea ce se cheam] simțul comun al omenirii” (Grotius, 1625) Dac] vom adopta metodă a posteriori, aștept]rile noastre nu se vor materializa: în loc s] descoperim credințele cu valoare universal] sau cel puțin general] așa cum se aștepta Grotius, vom afla c] diversitatea uman] nu poate fi înțeleas] prin intermediul principiilor generale ale naturii umane și nici explicate prin criterii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
exemplu ilustrativ). Totuși, dac] ipoteza uniformit]ții valorilor se dovedește a fi fals], formele mai simple și mai puțin structurate ale utilitarismului - incompatibile cu dreptul natural - vor fi mai dificil de comb]țuț. Aceast] concluzie este susținut] și de formul]rile generale ale teoreticienilor dreptului natural, din moment ce ei afirm] c], desi dreptul natural nu este fondat pe utilitate, el este totuși în armonie cu această sau singurul ghid c]tre utilitate. Eliminarea sau fragmentarea fundamentului natural nu ar l]să astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dorințele indivizilor, ci numai și numai din rațiune. Scrierile sale sunt dificile și sistematice: pentru a le putea înțelege trebuie s] distingem între urm]toarele trei elemente. În primul rând, exist] o etic] elaborat] de c]tre Kant în lucr]rile sale dintre 1780 și 1790. Exist], apoi, o „etic] a lui Kant”, o prezentare (mai degrab] nefavorabil]) a eticii kantiene dezvoltate de primii s]i critici influenți și inc] atribuit] adesea lui Kant. Aceast] poziție are un statut independent în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
admirativ]) pentru o seam] de poziții etice contemporane care își fixeaz] originea în etică lui Kant, dar care difer] de aceasta în multe aspecte. Etică lui Kant: o abordare critic] Concepția etic] lui Kant poate fi reg]sit] în lucr]rile Întemeierea metafizicei moravurilor (1785), Critică rațiunii practice, Metafizica moravurilor (1797) (ale c]rei dou] p]rți, Elementele metafizice ale drept]ții și Doctrina virtuții sunt adesea publicate separat), precum și Religia în]untrul granițelor rațiunii că și în alte eseuri pe
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fals și aparent nobil pretext unui comportament cu adev]rât egoist. Ins] a c]uta cu tot dinadinsul un motiv egoist în orice (și chiar a inventa unul, dac] e imposibil) este o soluție inacceptabil]. Unii oameni g]sesc justific]rile egoiste mai credibile decât cele lipsite de egoism, deoarece tr]iesc cu convingerea c], în adâncul s]u, orice om este egoist. Dar, în ciuda numeroaselor dovezi ce demasc] acest tip de comportament (și cu care ne-au obișnuit Marx și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fapt, ei nu disting o leg]tur] clar], explicit] între a face ceea ce este corect și a face ceea ce este bine (a ajunge la un rezultat bun - în teoria consecințialist]). Dup] cum spune Fried (1978, p. 9)... faptul c] urm]rile finale sunt pozitive nu garanteaz] corectitudinea acțiunilor care le-au produs. Aceste dou] aspecte nu sunt doar diferite din punct de vedere deontologic, ci mai mult decât atât, corectitudinea este anterioar] binelui. Pentru a acționa corect, subiecții trebuie s] se
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sau comparative. Din punct de vedere deontologic, minciună nu este un fapt greșit în baza consecințelor negative aferente unor situații particulare sau generale, ci prin ins]și natura ei, așa încât ea r]mane un fapt greșit chiar și atunci când urm]rile pe care le-ar putea produce sunt pozitive. Perspectivele deontologice, spre deosebire de cele consecințialiste, nu sunt fondate pe o abordare imparțial] a intereselor și a bun]st]rii celorlalți. Cerându-ni-se a nu face r]u unui om nevinovat, chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
vedere moral fâț] de ale noastre. Au fost aduse numeroase critici poziției imparțiale consecințialiste pe motivul c] acestea afecteaz] sau diminueaz] libertatea individului. Atâta vreme cât aspir]m la o viat] în virtutea propriilor noastre principii, nu putem trata interesele, planurile și preocup]rile personale de pe o poziție de neutralitate, ca și când ele s-ar num]ra printre multe altele aparținând altor indivizi (aspect ce ține de doctrina consecvențialist]). Dimpotriv], trebuie s] le acord]m o mai mare important] pentru simplul motiv c] sunt ale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de vedere teoretic este posibil] transformarea interdicțiilor în formul]ri afirmative - de exemplu: „S] nu minți” în „spune adev]rul” sau: „S] nu asuprești pe cei nevinovați” în „ajut]-i pe cei neajutorați” -, deontologii sunt de p]rere c] formul]rile afirmative nu sunt echivalente sau dependente de cele negative. Deși este evident c] a minți și a nu spune adev]rul sau a face r]u și a nu ajută pe ceilalți sunt acțiuni care produc aceleași consecințe și sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
toare. Apelurile la „înțelegerea moral] obișnuit]”, la „morală comun]” sau la „bunul-simț etic” nu pot constitui dovezi teoretice plauzibile în favoarea unei doctrine etice, chiar dac] aceasta se bucur] de o origine distins] și îndelungat]. Intelectualitatea contemporan] respinge imaginea și mișc]rile universului așa cum sunt prezentate acestea în înv]ț]turile P]rinților Bisericii. Sunt, de asemenea, respinse și ideile c]lug]rilor, ale preoților și ale clerului, în general, care au dominat morală în perioada ei timpurie (și care conținu] s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este valabil acest lucru și în cazul ascunderii adev]rului în mod intenționat? Este, de asemenea, neclar motivul pentru care condiția respectului nu include și respectul pentru acele persoane care se bucur] de bun]stare sau motivul pentru care încerc]rile consecințialiștilor de maximizare a bun]st]rii și minimizare a r]ului sunt considerate a fi incompatibile cu respectul fâț] de alte persoane. În lipsă deținerii unei averi minime, care include chiar și viața proprie, omul nu poate acționa în calitate de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
oamenii obișnuiți” sunt de p]rere c] ar trebui s] fac] ceea ce au promis c] vor face, dar numai datorit] faptului c] au promis. Ins] ei nu se gândesc la aceste datorii morale că la o suit] de consecințe. Urm]rile acțiunilor lor se reg]sesc în viitor, dar ei cerceteaz] cu prec]dere trecutul (promisiunile pe care le-au f]cut). Exemplul este urm]torul: s] presupunem c] ați promis s] îndepliniți o sarcin] simpl] - ați promis s]-l luați
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
admise de c]tre adepții teoriei: 1) Orice probabilitate a unei opțiuni, orice direcție pe care ar urma-o lumea ca rezultat al unei opțiuni f]cute, are o valoare determinat], deși poate c] nu în funcție de unicitatea să, de st]rile de valoare realizate aici: gradul de determinare rezult] din starea de fericire a lumii, în care libertatea este respectat] și natura prosper]; valoarea determinat] nu va fi unic], de vreme ce ponderile dintre acest tip de st]ri nu sunt stabilite în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în mod necesar determinat] de valorile prognozelor sale. Important nu este s] produci bunuri, ci s] r]mai cu mâinile curate. O ultim] precizare asupra teoriei nonconsecințialiste, r]mânând tot în sfera formal]. Adepții teoriei susțin c], împreun] cu st]rile care trebuie mai curând respectate decât promovate, agenul va fi mereu în poziția de a cunoaște cu exactitate dac] o opțiune va avea sau nu una dintre st]rile respective. Confruntat fiind cu o valoare cum ar fi aceea a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
tot în sfera formal]. Adepții teoriei susțin c], împreun] cu st]rile care trebuie mai curând respectate decât promovate, agenul va fi mereu în poziția de a cunoaște cu exactitate dac] o opțiune va avea sau nu una dintre st]rile respective. Confruntat fiind cu o valoare cum ar fi aceea a respectului sau a loialit]ții, voi ști întotdeauna dac] o opțiune dat] va aparține sferei uneia dintre cele dou] valori. Premisa de sigurant] se poate aplica, în general, unor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] le acord]m întâietate, astfel încât s] ajungem s] credem c] oamenii nu au voie s] își cheltuiasc] banii sau economiile destinate achizițion]rii unui lucru. Consumul prestabilit poate promova la rândul s]u bun]starea. În acest caz, preocup]rile trebuie s] se manifeste cu prec]dere în sensul determin]rii lacunelor de cunoaștere și a dorințelor contradictorii, pentru a face posibil] eliminarea condițiilor de utilitate bazate pe preferințe în favoarea celor bazate pe interese. Cu alte cuvinte, este vorba despre
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]