10,861 matches
-
interesa prea tare. De aceea păstră tăcerea; comentă ceva neinteresant despre ridicolele evoluții ale unei perechi de pelicani cu picioare albastre, care de mai bine de trei ore dansau comic unul În fața celuilalt fără să se hotărască să pună capăt ritualului prenupțial, și Îl lăsă acolo pe galician, care părea să se adîncească tot mai mult În straniile sale obsesii și șoptea ordine confuze destinate, pare-se, secundului de pe María Alejandra. Dar Oberlus reveni asupra subiectului o săptămînă mai tîrziu, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
decît rareori, Îndrăgostiți unul de altul Într-un fel aproape bolnăvicios, trăiau unul pentru celălalt Într-un soi de posesiune reciprocă și obsesivă, preschimbați Într-o ființă unică și desăvîrșită, care se hrănea din ea Însăși, Într-un fel de ritual machiavelic de antropofagie amoroasă. Dar Într-o zi, chiar În dimineața În care Împlinea douăzeci și unu de ani, Niña Carmen descoperi că avea nevoie să fie liberă, să fie numai ea Însăși, să scape din acel cerc la a cărui plăsmuire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
la gură În fundul unei peșteri, alarmat repetatul zgomot al tunurilor, răpitorul său, Iguana Oberlus, părea să-și fi slăbit mult teribila vigilență. Petrecea acum mult mai multă vreme pe culmea stîncii de pe faleza Înaltă și de două ori renunțase la ritualul de a le inspecta lanțurile la fiecare trei zile. Chiar și metisul Mendoza părea să fie conștient de schimbarea din comportamentul stăpînului său și, cu toate că nu avea nici acum Încredere și păstra distanța cuvenită, Încercînd să nu schimbe cu portughezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de gînd să ajung acolo. Spintecase burta altui pește și, luînd o bucată mare de carne albă, tare și palpitîndă, o băgă În gură și Începu să mestece cu concentrarea și interesul celui care nutrește absoluta convingere că Împlinește un ritual de care depinde Însăși viața lui. Baleniera, Între timp, devia foarte Încet spre nord-est, dar Oberlus știa asta și nu părea să dea importanță faptului, pentru că, recăpătîndu-și forțele, avea să pună din nou mîna pe vâsle și să recupereze terenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mari pline de inele ale lui Brandy Alexander scot afară numere noi ale Physicians’ Desk Reference cu copertă roșie, mari cât o Biblie. Din toată cameră se uită la mine toate sutele ei de ochi fardați cu Burning Blueberry. — Cunoști ritualul, comandă toate sutele ei de guri Plumbago. Mâinile alea enorme încep să deschidă sertare și ușițe de dulap. Ține minte de unde iei fiecare lucru și pune-l la loc exact unde l-ai găsit, zic gurile. Întâi medicamentele, apoi trecem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
va fi corelată cu deșteptarea mamei (care se ducea pe undeva, la țară, să schimbe ceasul nostru de perete, era din dota ei, pe vreo găină sau o bucată de slănină) și cu plecarea noastră, a copiilor, la școală. Acest ritual matinal (În fundal se auzea un radio, de prin vecini, cu melodia Lili Marlen) va fi folosit ca un prilej de a evoca atmosfera de familie din căminul unui geometru concediat În timpul ocupației (postul micului dejun cu cicoare și pesmet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Maestrul, ezitând Între principiul etic și cel poetic - căci după primul l‑ar fi respins, iar după al doilea l‑ar fi ascultat - va sta cu el Într‑o crâșmă Întunecoasă și va comanda două votci pascale, pare‑se, conform ritualului. Jeshua Krohal, căci așa se numea tânărul, Îi va mărturisi Maestrului că frecventa acel cartier de când Îi picase În mână o lucrare a sa care Îl Încredințase că experiența e „asexuată, deci amorală“, numai că nu putuse afla acea Împăcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pieziș Îi dezvăluia gâtul lung cu osatura șirei spinării care se pierdea În cămașa de in fără guler. Pentru o clipă străjerii se opriră locului, considerând conversația contelui cu Dumnezeu un motiv Întemeiat ca să uite, pentru moment, preceptele riguroase ale ritualului spaniol. La fel și preotul, se dădu Înapoi, Încordându‑și mâinile Împreunate a rugă; palmele Îi transpiraseră lăsând urme evidente pe coperțile albe ale breviarului: mătăniile cu boabele cât măslina se bălăngăneau În tăcere. Doar cheile de pe uriașa verigă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
în picioare și o zbughiră către stânci. Sosise momentul să lanseze Marara la apă. Ceremonia de lansare a unei mari ambarcațiuni - și aceasta era cea mai mare și cea mai frumoasă care se construise vreodată în Bora Bora - cerea un ritual foarte strict, căci cel mai important lucru era că zeul mării să protejeze navă de miile de pericole pe care avea să le înfrunte în dificilă călătorie care o aștepta. Cele mai vechi tradiții cereau să i se ofere lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
lor avea să aparțină în continuare Primei Insule Născute. Deja femeile deparazitaseră cu mare grijă toate animalele care urmau să fie îmbarcate, folosindu-se de seva unui arbust care creștea pe înălțimile insulei, iar membrii expediției se supuseseră și ei ritualului obligatoriu, căci știau, din experiența, că nu există nimic mai supărător în timpul unei lungi traversări decât atacurile puricilor, ploșnițelor sau păduchilor. Muștele și țânțarii aveau să fie îndepărtați de primele adieri de vânt din larg, iaro călătorie fără insecte se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
planificat și există un moment precis pentru realizarea fiecărei sarcini, nu avea nici o legătură cu apatia vieții în acel loc, unde nu era absolut nimic de făcut. Majoritatea bătrânilor marinari iubesc această monotonie, care ajunge să se transforme într-un ritual cu atat mai îndrăgit cu cât este mai minuțios, cu mii de sarcini neînsemnate care sunt executate aproape automat, dar care dovedesc că aceasta a fost meseria aleasă și că trebuie dusă la capăt cu meticulozitate. Calcularea poziției, a vitezei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ideea jocului din acea dimineață. Nici micul dejun pe care, obligatoriu, îl mâncau împreună, nu le va tihni dacă n-o vor vedea stând proțăpită în fața ferestrei, amenințând că începe distracția fără ei. Învățați să mănânce bine și numai "bunătățuri", ritualul din timpul mesei le lua nepermis de mult. Luana nu avea vreme să aștepte. Ea înfuleca în timp ce se îmbrăca sau din mers, strigând la bunica dacă, eventual, mai dorea o felie de pâine. Cana ei cu ceai rămânea, mereu, plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
câte-un prosop și-i aduna în camera ei pentru a-i primeni cu lenjerie curată. Dacă pentru Dan și Luana aranjatul frezei era pierdere de timp și-o făceau neatent și în grabă, pentru Ema pieptănatul reprezenta un adevărat ritual. Ea se așeza comod pe scaun, în timp ce Luana, singura în afara Vandei lăsată să se apropie de părul lung al Emei, prindea cu delicatețe șuviță cu șuviță și le descâlcea cu o răbdare de care în nici un alt moment nu dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
șervetul pe brațe, în timp ce capul familiei făcea glume, spunea bancuri și povestea orice mișcare a Emei din ultimii cinci ani. Mai înainte ca Dan să sufle în lumânări, copiii se retraseră în camera cealaltă să pregătească spectacolul. Era un adevărat ritual în familie, pe care Luana îl apăra cu strășnicie. Cortina, improvizată dintr-o pătură, ascundea ultimele retușări ale protagoniștilor. "În sală", părinții așteptau să vadă noile realizări în materie ale odraslelor. Când Luana se zgâi din spatele cortinei și întrebă " Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și timid, ca și cum ar fi avut de a face cu o persoană așezată ceva mai sus pe o imaginară scară ierarhică, iar Margaret Își fluturase o mână de pe partea cealaltă a cercului de pământ bătut unde urma să aibă loc ritualul. Ea a continuat să-l cerceteze cu privirea pe toată durata ceremoniei. N-a avut nevoie de prea multă vreme ca să bage de seamă că se purta ca un nou-venit În Bali, adică impresionat până la lacrimi de splendoarea acelui loc
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
răsuceau și tremurau, cu lamele cuțitelor ținute strâns lipite de piept. Aveau musculatura puternică, bine dezvoltată, iar din pricina transpirației păreau unși cu ulei. Ochii Îi țineau larg deschiși, dar priveau În gol, iar unii dintre ei plângeau. Așa cum le dicta ritualul, căzuseră În transă. Nu se mai auzeau decât gemetele lor torturate, un copleșitor chin demonic. Margaret se hlizea. Karl era leoarcă de sudoare, iar Înfățișarea lui Începea să se apropie de a dansatorilor, În același timp goală de expresie și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a mea". Lumea care trăiește din poze e una pe care o guvernează tema căutării; ochiul deschis către sine al femeii "spre cincizeci de ani", din dorința de a se ocupa, în pofida cotidianului, de "pulsul nostru sufletesc", se îndreaptă spre ritualurile întîlnirii, în deriziunea dar și în superbia dragostei, de la finețea unei stări încercate într-o cofetărie, la un ceai, pînă la violența freudiană care macină cuplul erotic al romanului, Ovidiu și Carmina re-prezentînd prototipul relației victimă/călău. Doina Popa scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
coborâșurile existenței. Pe fondul poetic al semnificațiilor, substantivele: masa, vinul, dezvăluie un sensibil univers al copilăriei fericite, apărate de imprevizibilul vieții: ,, Cred că pe masă vinul așteaptăn adormire.” Sub ochii uimiți ai copiilor, stârnindu-le imaginația, Smaranda Creangă desfășoară vechi ritualuri strămoșești: ,, Plină de minunății, mama alunga nourii cei negri de pe deasupra satului și abătea grindina în alte părți, închega apa numai cu două picioare de vacă, bătea pământul sau lemnul de care se lovea copilul pentru a-i lua durerea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
alternează acum pretutindeni cu portocaliul palid de flacăra înaltă, cu limoniu diafan de fluture primăvăratic, cu roș-dulce și putred de vișină coaptă, cu galben și cu roșu își coase codrul ià. Și fiecare copac din cei mari primește toamna după ritualul lui. Plopii lungi îi trimit în întâmpinare roiuri mărunte de fluturi, stejarii sună în cale din foi de tinichea ruginite și arțarii din cimitire îi depun cu evlavie la picioare stele mari de aur. Speriate de atâtea apariții bizare în jurul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
siderale este - curios lucru! - albastră. Tulburătoare mereu, niciodată stabilă, magia paradoxului mascat de tăcere frământă taina mirajului plictisit. Inexplicabilă liniște a conținutului celest. Sfidătorul Luceafăr pare un Tedy al Parnasului din ceruri - stih abstract al poeziei sublime. Întunericul albastru cuprinde ritualul vrăjii cerești. ......................................................... ............ Cerneala s-a vărsat peste gingășia de fildeș a oceanelor siderale ce este - curios lucru! - tot albastru. Alina Tonigaru, clasa a VIII-a C VII. CONCLUZII Lucrarea de față cuprinde un vast material, cules în urma unui îndelungat experiment
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ceva: rediscutarea "cazului" de două ori. Tot de două ori, reîncadrarea. Bine n-a fost, l-am stîrnit și mai rău. M-a supravegheat-ocărît-bîrfit-hulit. Insuficiența intelectuală e categorică, se exprimă "în gura mare". Mai toți, în frunte cu Milucă, exersau ritualurile lingușirii. Se lăsau hărțuiți "fecund" de Mistrie. "Te supui ori îi ignori, mi-a suflat Franga. Altfel devine insuportabil". Avea un aer din ce în ce mai defensiv. Un mers șerpuit, diferențiat†††††††††††. Arăta ca o virgulă mare. Ajunsesem să-mi doresc să se termine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mî-plagiază?" Mi-a povestit Rusalin că a văzut la Haga un muzeu ciudat, al instrumentelor de tortură. Pe pereți stăteau înșirate săbii ascuțite de oțel și săbii din lemn. De ce din lemn? Pentru că, uneori, suveranul grația în ultima clipă, iar ritualul grațierii era ca gîtul condamnatului să fie atins de trei ori cu o sabie de lemn. Cum blestemata de speranță funcționează și funcționează, mulți deținuți se înșelau, voiau să creadă că au fost atinși cu sabia boantă. Senzația falsă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
urmare, continui și azi să vin să schiez aici de unul singur, să încerc să înțeleg sensul acestei întâmplări; mesajul ghețarului. Schiam pe văile largi și generoase, prietenul meu, mereu în spate, aluneca exact pe urmele mele, ca într-un ritual. Îmi plăcea să-i ascult scrâșnetul schiurilor cum zgâriau zăpada în urma mea. Și doar schiurile lui făceau un zgomot aparte, pe care nu l-am mai auzit la nimeni, ca și cum ar scrijeli sau încrusta scoarța zăpezii. Avea un anume stil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
este curtat ritualic în fiecare an, în perioada estrului. Cuplurile nu par să se despartă nici în oceanul cerului, nici în cel terestru și nici în cele două luni de gestație pe care le petrec pe pământ. An de an, ritualul căsătoriei este oficiat prin acel "dans al albatrosului", ca preludiu al zămislirii oului și al reîntregirii cuplului. I-aș spune mai degrabă duel acestui dans, căci cuplul își lovește ciocurile într-o încrucișare de săbii ca un sărut năprasnic. Trupurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mare și de albă, ca și cum marea ar fi levitat subit deasupra pământului, atrasă de forțele senzuale ale lunii. În timp ce dansa cu el cu o bucurie nebună, gândul ei zbura deja departe, la duelul ciocurilor galbene ce exersau an de an ritualul căsătoriei. La fel și trupurile lor, ca niște săbii rănite, se înfruntau într-o parte și alta, în ritmul muzicii, dar nu în sensul unirii, ci în cel al despărțirii. În timp ce dansa lipită de el, la adăpostul umerilor lui generoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]