1,115 matches
-
micuță care dădea spre patio, curtea interioară, spunând chiar că o va trimite la Ismail egipteanul pentru a o învăța să cânte la lăută, să danseze și să scrie, la fel ca pe favoritele sultanului. — Eram liberă, iar ea era roabă, îmi spuse maică-mea, și lupta dintre noi era inegală. Ea se putea folosi după pofta inimii de toate armele seducției, putea ieși fără văl, putea să cânte, să danseze, să toarne vin, să clipească din gene și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a organizat-o odinioară emirul Ibn Dhul-Nun la Toledo, cu prilejul circumciziei nepotului său, și pe care de atunci toți se străduiesc s-o imite fără sorți de izbândă. Nu curseseră atunci vinurile și licorile în valuri, în vreme ce sute de roabe frumoase dănțuiau în ritmurile instrumentelor mânuite de oamenii lui Danny Jidovul? Și la circumcizia mea erau muzicanți și poeți, stăruia maică-mea. Își amintea chiar și stihurile ce fuseseră declamate pentru tatăl meu: Fiul tău, prin această circumcizie, este mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai nobile familii din regat, printre care vitejii Abenserrahi. Cu toate astea, în ochii mamei mele, crima de neiertat a sultanului era aceea de a-și fi părăsit soția, femeie liberă, verișoara sa Fatima, fiica lui Mohamed Stângaciul, pentru o roabă creștină pe nume Isabel de Solis, căreia îi schimbase numele în Soraya. — Se povestește, spunea ea, că sultanul i-a adunat într-o bună zi pe cei din preajma sa în curtea Mirților ca să asiste la baia acestei Rumiyya. Mama era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
înțelepciune de poet, dar cu siguranță nu era aceea a unui prinț care ajunsese la cincizeci de ani și al cărui regat era amenințat. S-a dedat astfel plăcerilor, în pofida frecventelor avertismente ale medicului său Ișak Hamon. Cu sumedenie de roabe frumoase roind în jurul său, s-a înconjurat de poeți cu moravuri îndoielnice, barzi care sculptau, vers după vers, formele dansatoarelor goale și ale efebilor zvelți, care comparau hașișul cu smaraldele și mirosul lui cu tămâia, care, noapte de noapte, înălțau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
locul lui, împingându-și vecinii cu umerii săi masivi: „Îi putem oferi ceva, spui tu, dar ce anume? De ce îți ascunzi vorbele în fundul gâtului? Ceea ce vrei să-i oferi lui Ferdinand nu e nici un sfeșnic, nici un veșmânt de gală, nici o roabă de cincisprezece ani. Ceea ce vrei tu să-i oferi lui Ferdinand este orașul acesta, despre care poetul a spus: Granada, nu-i cetate pe potriva ta, În Siria, în Egipt sau în Irak, Căci tu ești mireasa, Iar aceste țări nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
decât Boabdil, care s-ar fi mulțumit ușor cu o viață de plăceri, fără ambiții și fără riscuri. Ea e cea care-și împinsese fiul spre putere, pentru a-și detrona propriul soț, Abu-l-Hassan, vinovat că o părăsise în favoarea frumoasei roabe creștine Soraya. Fatima fusese cea care-l ajutase pe Boabdil să fugă din turnul Comarilor și organizase în amănunt răzvrătirea sa împotriva bătrânului monarh. Ea fusese cea care o înlăturase astfel pe concubină și-i îndepărtase pe veci de la putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
bocitoare, în vreme ce Warda țipa: Nu-i face rău! S-a purtat întotdeauna frumos cu mine! Este soțul meu. Soldatul, care o înșfăcase pe soră-sa fără menajamente, șovăi o clipă înainte de a spune, brusc înmuiat: — În ce mă privește, erai roaba lui, însă acum nu-i mai aparții, căci orașul este în mâinile noastre. Dacă îmi spui că e bărbatul tău, va putea să te păstreze, dar va trebui să se boteze imediat, iar preotul să vă binecuvânteze căsătoria. Warda își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dacă trebuia să continue o astfel de conversație cu mine. Cum ea îi făcea semn că da, Sara răsuflă adânc și își puse greoi mâna pe umărul meu: — Femeile lui Zeruali trăiesc îngrădite în harem; tinere sau bătrâne, libere sau roabe, albe sau negre, nu sunt mai puțin de o sută care țes necontenit intrigi pentru a petrece o noapte cu stăpânul, pentru a căpăta un favor pentru fiu, un covor în odaie, o podoabă, un parfum, un elixir. Cele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Mohamed măsurătorul ar fi considerat că un hamal, fără alt avut decât buna reputație a breslei, era o jalnică partidă. Însă Mariam intrase deja în al nouăsprezecelea an de viață, vârstă până la care, dintre toate locuitoarele din Fès, doar câteva roabe și prostituate nu și-au serbat încă nunta. Harun era un neașteptat salvator și, dacă n-ar fi fost la mijloc amorul propriu, tatăl meu i-ar fi sărutat mâinile acestui eroic logodnic. Câteva zile mai târziu, contractul de căsătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-i facă o curte asiduă zeiței Fortuna, așa cum îi faci curte unei amante, și să i se închine precum unui idol. Toată noaptea, casa lui Khâli a răsunat de muzica unei orchestre andaluze, fremătând de pașii ușori ai dansatoarelor, cu toatele roabe, două cumpărate chiar cu acest prilej. Hibei îi interziceam să dănțuiască, pentru că nu mă puteam hotărî, de când cu călătoria la Tombuctu, s-o las să dea la iveală și în fața altora un farmec atât de ațâțător. Am pus-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de cinci ani și ai avut copil de la o alta. Lipsit de argumente, am tras-o spre mine; s-a desprins cu o strâmbătură de durere. — Ai fi de acord să mă eliberezi? Pentru mine ești o iubită, nu o roabă. Însă n-aș vrea să nu mai fii a mea. Mi-am închis mâinile peste încheieturile mâinilor ei, cu putere, ca niște gheare, ducându-i palmele, una după alta, la buzele mele. — Ai uitat de noaptea noastră la Tombuctu, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în amintire. Mă credeam reîntors la clipele acelea de groază, când mă simțisem împresurat de moarte ca de o haită de lupi flămânzi, nemaifiind legat de viață decât prin mâna Hibei de care mă încleștasem. Murmuram necontenit numele frumoasei mele roabe numide, ca și cum nici o femeie nu-i urmase în inima mea. Vântul își sporea violența, iar soldații din escortă au fost nevoiți să descalece pentru a încerca să se adăpostească. Am făcut la fel, ca și Guicciardini, pe care l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de tăiat sticla. Podeaua se cutremura din cauza valurilor de oameni care năvăleau în muzeu, și, ignorând această primă sală de expoziție, căutau noi trofee în alte părți. Se izbeau de cei nerăbdători să iasă, cărându-și prăzile neprețuite în cărucioare, roabe și pe biciclete, ori chinuindu-se sub greutatea cutiilor de plastic sau de carton. Salam îl recunoscu pe un prieten al tatălui său ieșind cu pași mari, cu fața transpirată și buzunarele atârnându-i. Pulsul lui Salam se accelerase. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și, cu siguranță, și mie îmi par la fel. —Ai aur și argint? Și multe alte lucruri demne de râvnit. Cât timp ai stat acolo? Toată noaptea. M-am dus de cinci ori. La ultimele patru drumuri am luat și roaba. La vederea zâmbetului larg al lui Ahmed, Salam luă o decizie. Nu va dezvălui faptul că și el a fost la muzeu seara trecută, nu pentru că îi era teamă de lege - nu mai exista lege acum - sau de vreo pedeapsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să se fure moștenirea „poporului irakian“. Personal, Jaafar dădea vina pe știrile de la televizor. Dacă nu ar fi fost imaginile cu jafurile din Bagdad, lucrurile ar fi putut merge ca înainte. Dar după ce le-au văzut, golirea marelui muzeu cu roaba și sacul, mai-marii de la Londra și New York s-au neliniștit. Nu puteau fi complici la această mare crimă culturală. Așa că li s-a trimis vorbă funcționarilor oficiali ai vămilor, caselor de licitații și curatorilor muzeelor de la Paris la Los Angeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
buturugă! CĂLĂUL (Exclamație dureroasă.): Buturuga! ARTUR: Ce-i cu buturuga? CĂLĂUL (În panică.): Am uitat-o! ARTUR (Feroce.): Ai uitat buturuga?! CĂLĂUL (Alb.): Am uitat-o... Am uitat-o... ARTUR: Unde? CĂLĂUL: În ploaie... ARTUR: În ploaie?! CĂLĂUL: E în roabă... afară, după ușă... Din cauza dumneavoastră... M-ați luat cu vorba... M-ați lovit în inimă... ARTUR: Pezevenghi bătrân! Dai vina pe mine? CĂLĂUL (Mic de tot.): Da... ARTUR: Ai lăsat buturuga să putrezească? CĂLĂUL: E pentru ultima dată... Mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Toți vă dați aere, voi, ăștia, osândiții! Și când la o adică... faceți pe voi! (Sever.) Hai s-o aducem! (ARTUR, docil dintr-o dată, o aduce dirijat de CĂLĂU.) CĂLĂUL: Încet... Încet... Sărăcuța de ea... Cu milă... (ARTUR a adus roaba în încăpere și a răsturnat-o; roaba e o veritabilă colecție de obiecte uzate ținând de profesia lui Grubi; buturuga pare mai degrabă un lemn bun de pus pe foc.) ARTUR: Unde-i buturuga? CĂLĂUL: Încet... Încet... călcați pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Și când la o adică... faceți pe voi! (Sever.) Hai s-o aducem! (ARTUR, docil dintr-o dată, o aduce dirijat de CĂLĂU.) CĂLĂUL: Încet... Încet... Sărăcuța de ea... Cu milă... (ARTUR a adus roaba în încăpere și a răsturnat-o; roaba e o veritabilă colecție de obiecte uzate ținând de profesia lui Grubi; buturuga pare mai degrabă un lemn bun de pus pe foc.) ARTUR: Unde-i buturuga? CĂLĂUL: Încet... Încet... călcați pe ea... ARTUR (O extrage din maldărul de obiecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
la următorul șir de cuvinte. Mama dădea din cap, aprobând vag sugestiile lui sau făcea o grimasă. Gospodăria era cu numele pe mâna fostei ei doici, ajunsă pe vremea aceea o băbuță grea de cap, incredibil de zbârcită (născută ca roabă pe la 1830), cu o față mică de broască țestoasă melancolică și cu niște tălpi mari pe care le târșâia veșnic. Era Îmbrăcată cu o rochie maro de călugăriță și degaja un miros vag, dar de neuitat, de cafea și putregai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
pune mai serios problema, să vadă ce vă zboară prin crieier, și p-ormă la facultate. Așa, uite ce face cu tine, te bagă în belea fără să știi... Ia să fi făcut tu un an, doi de șantier, la roabă și mistrie, la șaiba patriei noastre care a luptat generațiili de eroi s-o scape de mizerie și burghezie, și p-ormă să te mai văd ce zici? Nu erai tu acu’ om cu minte la cap și nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să mor, Mă culcai, dragă, pe mână, Leleo ș-oi să mor, Când era pe jumătate Mă dădeai, dragă, la spate, Rămăsei la o para - Eși afară mascara! 154 Despărțirea a doi iubiți La tufa de mărăcine, Cum grăbește orișicine, Roaba durerilor vine Să plângă și să suspine. Sboară ca o turturică, Suspinând inima-și strică Și din ochi-i lacrimi pică Neștiind ce să mai zică. Plânge dup-a sa soție, Veselia n-o mai știe. Oh, vai! nu se
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
câte un cap, iar al șeptelea fără, se clătina mereu în vânt și zicea: cap! cap! cap! cap! Pe prispă o babă bătrână și sbîrcită, culcată pe un cojoc vechi sta cu capul ei sur ca cenușa în poalele unei roabe tinere și frumoase, care-i căuta în cap. - Bine v-am găsit, zise Făt-Frumos. - Bine-ai venit flăcăule, zise baba sculîndu-se. Ce-ai venit? ce cauți? Vrei să-mi paști iepele poate? -Da. - Iepele mele pasc numai noaptea... Uite, chiar
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
o mulțime de raci. Mi-ai făcut un bine - zise un glas - ți L-am făcut și eu". Era împăratul racilor. El mână caii-n spre casă, și vede iar o priveliște ca-n ziua trecută. Însă în cursul zilei roaba babii s-apropiă de el și-i zise încet strîngăndu-l de mînă: "Eu știu, că tu ești Făt-Frumos. Să nu mai mănânci din bucatele, ce-ți fierbe baba, pentru că-s făcute cu somnoroasă... Ți-oi face eu altfel de bucate. Fata
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
oxigenul căsniciei. Aurul nu ruginește în pământ. Și nici valoarea sub furtuna conjuncturilor. Când pleacă din tine, omul superior nu are pretenție la partaj. Oamenii superiori găsesc varii modalități pentru a naște emoții în inimile celor din jur. Chiar dacă plimbăm roaba cu gene, înseamnă că nu am trăit degeaba. Oamenii puternici transformă voința în eficiență. Peștii puternici merg împotriva apei. Înțeleptul știe să îmblânzească dramele. Succesul meritat - o arvună a gloriei. Ne epuizează și marile pasiuni, dar la modul sublim. Performanțele
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de vreo patruzeci de ani, și o fată cu vreo cinci ani mai tânără. Băiatul, cât era ziulica de lungă, vara într-o salopetă uzată de doc, iarna într-o pufoaică cârpită cu petice de culori diferite, împingând permanent o roabă hodorogită de care nu se despărțea niciodată, cutriera străzile în căutare de lucru. Era harnic în felul lui. Pentru o bucată de pâine sau câteva hârburi ce nu-și mai găseau locul prin curțile și magaziile locuitorilor din zonă; pentru
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]