1,470 matches
-
patriarhale. De altfel, Veta nu e tratată caricatural. Nu cunoaște limbajul neologistic și nu are veleități mondene. Comediile de la Union o plictisesc și stilul declarației lui Rică o face să râdă. Adulterul ei se consumă simplu, cu oftaturi, jurăminte și romanțe. 2.6. Aparența și esența personajelor Comicul piesei naște din nepotrivirea dintre esența personajelor și aparențele pe care acestea le întrețin. De aceea personajele cele mai satirizate, cele mai comice din piesă sunt Jupân Dumitrache și Rică Venturiano. Jupân Dumitrache
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
concretizarea vizuală a eșuării literare nu o preocupă: "Era simpatic și-i vorbeam cu plăcere. Învârtea în mână o foaie de hârtie, în timp ce îmi răspundea. I-am cerut să văd ce e și mi-a arătat-o bucuros. Era o romanță din cele pe care le vând colportorii prin cafenele, prost tipărită, cu notele greșite și versurile anapoda."417 Lipsa de talent și mediocritatea exhibate de către D. constituie deopotrivă "schisma" complexului Pygmalion și a textului, exemplificând mitemul "zidului părăsit" în modalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
poetul își publică a doua carte, Licențe emotive (Editura Junimea, Iași, 1987). Tema dominantă în acest "jurnal sentimental din care au dispărut accentele acut ironice și spiritul de bravadă" (Eugen Simion), cea erotică, își desfășoară acordurile într-o serie de romanțe delicate, în care temeraritatea imagistică este mai rară, iar volutele sentimentale sunt camuflate în aceeași armură ușor ironică: "Vino pe seară să-mi fluturi/ un bun rămas ce urcă pe frunte:/ te voi primi cu brațele-n jos/ ca la
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ne-așteaptă tristul Zeu,/ să descifrăm în zodii uitatele zidiri/ cu odalisce tandre, iubite de satiri" (Nocturnă). La fel ca și maestrul căruia îi și dedică poemul de mai sus, Dumitru Spătaru cultivă apoi specii considerate drept minore sau vetuste (romanța, fabula, sonetul) și își înmoaie penelul în cernelurile temelor poetice consacrate: nostalgia copilăriei (Matricea copilăriei), temporalitatea umană și cea cosmică (Numai prezent), raportul viață moarte (Înțelepciune). După cum se observă, temele sale predilecte sunt iubirea și relația om divinitate. Erotica lui
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
acum cel mai potrivit material amestecând în pasta câte unui episod cotidian (ce nu îi poate stârni decât reacții hazlii și repede trecătoare) neostoita sa pasiune culturală: în acest caz particular, debutul textual invocă direct un vers celebru dintr-o romanță cântată, inimitabil, de Nicolae Nițescu în treacăt fie spus, puțini știu că textul, numit Intimă, îi aparține finului umorist Cincinat Pavelescu, pe care cu siguranță Dumitru Spătaru l-a citit. Sentimentalismul ieftin pe care l-ar induce textul-sursă este însă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o caracteristică simbolistă precum la Mihail Vrubel sau Boris Musatov, din cadrul grupării simboliste Mir Iskusstva. Invocarea poeziei ca trăsătură negativă în cazul lui Loghi trimite la un lirism convențional, facil, al picturilor sale, care își va găsi corespondentul în poezia romanțelor minulesciene, unde poetul, ca și pictorul, supralicitează retorica sentimentală, cu recuzita de teme, motive și obiecte poetice inventariate. În acest caz, specularea cromatismului, care nu dobândește o semnificație aparte ca la Gauguin sau nabiști, devine un subterfugiu. "Fantezie la domnul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
din păcate, o mare parte din lucrările sale s-au pierdut sau se află în colecții particulare, simpla consultare a catalogului ne oferă o perspectivă asupra temelor abordate de pictor, dar și asupra prolificității acestuia: Ileana Cosânzeana, Baladă, Ultime raze, Romanță veche, Esitare, Marchita, Toamnă târzie, Rămas bun, Amurg, Faun cu Nymfă, Ruine, Vine iarna, Ceasul rău, Elohi, Elohi, Lama Savahtani, Idilă romană, La gura peșterei, Noapte de Noembre, În taina nopței, Pe malul mărei, Ifigenia în Taurida, Interior, Din atelierul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
S-a lucrat până în iulie, când l-am trimis la festivalul de la Locarno. Ce a adus în plus etapa de montaj? Ideea exista, dar nu și toate momentele poveștii, toate secvențele ei. Acestea au venit treptat. De exemplu, am legat romanța cântată de unul dintre personaje de imaginea în care o asistentă trece prin spatele unor bolnavi. E singura femeie care apare în film. Este o conexiune pe care nu o poți premedita: ai lucrat la romanță, ai montat-o într-
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
De exemplu, am legat romanța cântată de unul dintre personaje de imaginea în care o asistentă trece prin spatele unor bolnavi. E singura femeie care apare în film. Este o conexiune pe care nu o poți premedita: ai lucrat la romanță, ai montat-o într-un fel, ai rămas cu ea în cap și la un moment dat vezi cadrul cu asistenta și ai făcut legătura. Lucrurile astea s-au întâmplat în timp. Sunt mărunțișuri care s-au adunat pe parcurs
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
și numeroase spectacole de teatru. Din numeroasele reprezentații susținute aici de Teatrul Național din București ne-au reținut atenția cea de la sfârșitul lunii octombrie 1926 - atunci când „celebra artistă Maria Filotti a obținut unul din cele mai formidabile succese prin reprezentarea <<Romanței>>” -, și cea din februarie 1929 - spectacolul „Principesa Turandot”, o comedie regizată de Z. Soare și interpretată, printre alții, de actorii Ana Luca, Aurel Athanasescu și G. Baldovin. Pentru luna aprilie 1929 ziarele locale anunțau un program artistic deosebit de bogat: teatrul
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
germenele patologicului. De fapt, fiecare dintre miturile politice pe care am încercat să le conturăm există, sub o formă banalizată, minimalizată, în afara cadrului specific societăților bolnave. Atașamentul afectiv față de visul îndreptat spre un trecut idealizat a alimentat întotdeauna epopeea și romanța, cultul eroilor legendari. Ideologia Progresului, ce domină de mai bine de două secole societățile occidentale, credința în Rațiune, în Știință și în Tehnică, credința în instaurarea, în sfîfșit, a unei lumi a fericirii și dreptății pot fi considerate drept forme
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
cu tristețe Poetul, iar alteori, dimpotrivă, frumusețea și preaplinul vieții transpar în chip de FătFrumos... „la răscrucea tuturor viselor și speranțelor...” mult Dșteptat... (Dor de poveste) Iubirea, sentiment divin, se revarsă în Gărnicia sa crescândă și unduindă: „Mi-s dragi romanțele, statornicia...”, „Mi-e dragă noima de a fi părinte...”, „Mi-e drag Sământul roditor / și omul binefăFător...”, „Mi-s dragi poveștile cu zâne, / cu Feți-Frumoși rătăcitori...”, „Mi-s dragi rostirile deschise...” (Balada ultimului visător) Crezul poetic transpare către noi ca
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
înduioșarea și mila reies din "simpla lor prezentare") ar fi putut satisface pe deplin așteptările publicului românesc? Și oare numai hazardul a făcut ca personajele romanelor lovinesciene să verse lacrimi grele la contactul cu formele elementare de artă, de tipul romanței sentimentale, unde emoția se exprimă nestingherit în toată splendoarea sa animalică? De ce numai glasul flașnetei 99, și nu alte sonuri mai elevate, izbutește să trezească la viață mereu, în literatura criticului, nostalgia după copilărie și locurile natale, adică fibra temperamentală
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Mamă, dar mata nu ai mustață!” mai îndrăznea să spună vreunul din noi. Mama rămânea un moment fără răspuns, apoi ne spunea: „haide, haide, la joacă”. După cafea, dacă tata avea chef, lua chitara din cui și, împreună cu mama cântau romanțe și din muzica ușoară a acelor vremi. Mama avea un firicel de voce de soprană, puțin tremurată, iar tata era tenor dramatic. Aveau amândoi ureche muzicală. Cântau pe două voci, tata acompaniind și la chitară: „Ciobănaș cu trei sute de oi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
taie pofta, că ar fi păcat de Dumnezeu cu așa bucate! Ia, luați, să fie cu noroc! Și s-au așezat la masă toți patru. Mi-au pus și mie întro farfurie din toate, iar patefonul cânta muzică ușoară și romanțe, o muzică frumoasă, duioasă și melodioasă, veselă și tristă, după sufletul fiecăruia. După ce am mâncat, m-am mai învârtit eu prin casă, m-am mai jucat și pe afară cu prieteni de-ai mei, iar în casă se încinsese o
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
frumusețea ei, dar eu, cinstit vă spun, mă îndrăgostisem pătimaș de ea, mai mult pentru glasul ei cald. Cred că de atunci am rămas cu dragostea pentru muzică, e adevărat, aceasta se dezvoltase și din casă, de la părinți, care cântau romanțe și cântece de lume. Era doamna profesoară frumoasă întru totul, și așa cum nu iubeam ora de limba rusă, care mi se părea aspră, aridă și care era la antipodul nostru de frumos, așteptam orele de muzică, ca pe o mângâiere
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
urechea muzicală și timbrul vocii de la părinții noștri, mari amatori în ale cântatului și ale petrecerilor cu muzică și dans. Ne împărțeam melodiile, fiecare era tare pe terenul lui. La melodiile tale, Gică, muzică ușoară veche, din perioada interbelică sau romanțe, timbrul tău de bariton se auzea blând și suav și ne mângâia sufletele. La petrecerile noastre - patroane și onomastici - cântam în duet sau pe trei voci sau, pur și simplu, cu toții, în cor, cu sau fără voce, neafoni și afoni
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ceru o sticlă de vin soldatului care nu isprăvea deloc lucrul la masa de alături... În uliță Klapka și Bologa se opriră, ascultând râsetele gălăgioase din popotă, dominate de un glas răgușit, care cânta fals și cu mare însuflețire o romanță sentimentală. Întunericul se zbuciuma peste tot cuprinsul, și sus, în cer, vânturile fâlfâiau pânze de nouri plângători. ― Încotro mergem, camarade? întrebă Klapka deodată cu vocea schimbată. În aceeași clipă însă la răsărit se ivi pe cer o trâmbă de lumină
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
vișinata din damigene, chiar și o țuică merge, pune stomacul În mișcare, Înainte de masă, dar uischeanul nu. Cancer. Can cer! Gore privește cu patimă de Îndrăgostit În halba goală. Face semn, iar patronul Îi aduce Încă una. Muzică - Nelu Ploieșteanu, romanțe -, lună de vară, Încinsă, transpirată de-a dreptul, vorba lui Gicu, discuții despre subiecte felurite. Cârciumă. Nu talk-show, nu regie, nu reflectoare sau moderatori. Așa cum simte consumatorul, cum crede el că trebuie să se exprime, ferit de inhibiții și cenzură
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
de doi al condiției umane. În unele căsnicii partenerii iubesc albind. În altele, albesc iubind. Iubirea - un opiu înnobilat. Mă tem că iubirea se străduiește să scape de tirania poeziei. O golgotă divină : iubirea. “Sublimul” unor iubiri nu poate depăși romanța. În contact cu monotonia, iubirea devine oțet. Iubirea stă să cadă de pe harta sentimentelor umane. Epoca noastră i-a mai pus un bemol iubirii. Iubirea arde. Dar, uneori, mai și fumegă. Marea ambiție a omului e să transforme dragostea pură
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pantofii și ciorapii de sânge. Ea dansează încă, dar după un ritm halucinat: în vârtejul muzicii, partenerii au ajuns cu dansatoarea în cimitir. Niște cavaleri scheletici și-au pierdut anatomia pe drum și cântă, cu o suvenire a vocilor stinse, romanțe culese din epitafe"199. Dimensiunea tragediei nu poate fi afirmată pur și simplu, ea apare într-o scenă filmată sau, cum ar spune Arghezi, "concretizată vizual", care bulversează senzorialitatea lectorului (imagine, sunet, sugestii tactile). E un spectacol al lumii muribunde
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
altfel decât cu un respect plictisit. Sub zodia unei abordări tradiționalist kitschiste, un local „românesc“ înseamnă în primul rând un decor: blănuri de urs roase de molii, puse peste scaune incomode, dar, pare-se, de sorginte dacică, guriste care răcnesc romanțe sau chiar manele, chelneri în ie și ițari, dar cu adidași în picioare... De-abia în al doilea rând vine meniul, care nu oferă nici o surpriză: ciorbă de burtă, mămăligă, sarmale, ceafă de porc la grătar, toate preparate fără nici un
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
cu veritabile pagini de "critică literară în pilde" vizându-i pe Homer, Al. Depărățeanu, D. Bolintineanu, G. Coșbuc, O. Goga, I. Minulescu, Cincinat Pavelescu, T. Arghezi etc. ale căror stereotipii prozodice și de limbaj, ținând și de conformația specifică epopeii, romanței, epigramei, psalmului etc. devin prin imitare caricaturală atât surse de umor cât și reproșuri exegetice. Pastișarea Psalmilor arghezieni, de pildă, implică și surăsul condescendent al criticului în măsură să reproducă tocmai acele dislocări și amputări sintactice, acele subite redistribuiri de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la vise în cinematograful de lângă piața chibrit 3 noiembrie 2011 Scenă ultimul reflector clipește obosit într-un colț al decorului a împietrit un poștaș cu mustață stufoasă odată aducea pensia de două ori pe zi (la matineu și seara) fluiera romanțe în fața porților de carton poate că acest personaj ambiguu rămâne doar o iluzie definitivă așa cum e viața însăși atunci când numeri vise ca pe niște ani ne dor imposibile reîntoarceri nimic nu mai vine înapoi mersul înainte lasă genunchilor doar dreptul
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
bucuri și bucuria e lină. Înfuleci tort și mandarine. Pe urmă vine mătușa și un unchi care tocmai a divorțat de o rusoaică. Înfulecă și ei piftie, salată de beuf și sarmale. Le arde de chef. Beau șpriț și cântă romanțe. Mână birjar. În timpul romanței Îi sorcovești. Câștigi trei lei. Exact cât Îți trebuie ca să vezi „Pe Donul liniștit”, ambele serii, film În culori. Ieși afară și-ți faci o pârtie de gheață. Gheața e lină și te dai pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]