3,443 matches
-
Acasa > Strofe > Introspectie > VÂRSTE NEPOTRIVITE Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului mă strigi la mijloc de cerc. refuz să mai intru acolo îmi place sfera. rostogolește verbele mereu printre cărți printre versuri printre cifrele fără proptele vârste vârste vârste biologice vârste luminate vârste copilărește așternute pe papirusuri alături de legi linii prea multe linii prea multe bariere și hotare de timp dacă ar ști secunda cât ajunge
VÂRSTE NEPOTRIVITE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350101_a_351430]
-
de filocalia egipteană nimic. Dar...o fi, egiptenii de ce să nu scrie o filocalie? Nu? Mărăcineanu ne explica despre evoluția filozofiei antice către psihologia modernă. Despre DSM-5 nu zicea nimic. Normal. Nimeni nu vrea să spună adevărul. Imagini serafice se rostogoleau împletindu-se pe ecran. Fetuși diafani, spirale mistice ARN, ochelari și lumini, multe lumini. Bineînțeles că nu putea lipsi momentul întâlnirii lui Buddha din tinerețe cu Boala, Bătrânețea și Moartea. Mărăcineanu era doar voce. Convertise-va cineva? Deodată, pe ecran
FROID ȘI BUDDHA LA MUZEUL DE ISTORIE PLOIEȘTI de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/350170_a_351499]
-
orbitor, uriaș...” Imposibil! Soarele este dincolo de munți, dacăp nu a dispărut după orizont”... Ploua ca într-o seră supraîncălzită și supra saturată, un aer înabușitor... Bocancii i se afundau, aluneca și abia mai înainta, l-a cuprins teama. S-a rostogolit peste o piatră, pe pantaextrem de abruptă. I se părea sau chiar cădea acum în gol... Un gol care nu se mai sfârșea... Trecuse mai bine de două ceasuri și ea îl căuta alarmată, îi luase urma intrigată că cina
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361799_a_363128]
-
temeau de apariția scrisului, / acele semen prevestitoare de rău/” cine va mai asculta cântecele și gândurile noastre/ când nimeni nu știe să citească/și scrisul pe piatră costă/ cât un cibăr de iască?”/ își ziceau ieșind din grote ... Vremurile se rostogoleau vremuind generații/ și Gutenberg a înfipt un spin de teamă, /menestreli de prin toate castelele Europei/încălzeau saloanele cu drama incertitudinii:/ ”cine va mai asculta/cântecele noastre/ când puțini știu să citească/iar cartea e scumpă/și poate să ardă
INTERNETUL, SUPORTUL SPIRITULUI UMAN-INTERVIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361920_a_363249]
-
SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Scriitori > ANNE MARIE BEJLIU - PROZĂ LIRICĂ ȘI POEZIE Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 374 din 09 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului atingi (Poetului) atingi vârstele cuvintelor adormite în palma de piatră a statuii gândului, rostogolind metaforele în peștera în care cuvintele își pierd trupul, dorința, lașitatea... în ecouri din ce în ce mai stinse, iubirea, prietenia, gesturile unei tandreți neîmplinite, își primesc indiferente fibra cenușie a iluziei. o clipă, doar o clipă strălucesc, precum umbra mea sau a ta
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
o clipă groapa de frunze pitice... absente frunze, simple culori în umeda încăierare dintre mocirlă și pământul reavăn al bucuriei de a fi... ascult glasul genunchilor înroșiți. e doar un geamăt, o rugă blândă neîmblânzind nici fărâma de ochi circular rostogolit în tainele lor. nimic nu se mai aruncă. doar o umbră și o simpatică apatie zdrobește genunchii înroșiți. se face economie de frunze. e criză... dincolo de răsărit granițele înghit trupurile. descalecă magii bătând ritmic pământul. păzitori-prădători ai principiilor curgerii izvoarelor
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
Acasa > Stihuri > Semne > VA RĂMÂNE Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1352 din 13 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului imagine: Constantin Blendea - Vertical Floating, 2002 sursa: http://www.rugusavay.com/constantin-blendea-paintings/ copiii atinși de cuvinte agită cercurile le rostogolesc în căutarea mișcării vii dintr-un plan mort geometriile își pleacă hotarele și jocurile statica își înalță gâtul scurt deasupra gândurilor maturilor totul se închide în dalta sculptorului într-o așchie de viață va rămâne va rămâne în crucea prezentului
VA RĂMÂNE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361977_a_363306]
-
Aceștia, deși cam neștiutori de carte, erau, în schimb, muncitori de nădejde. Aveau topoare mari, bine ascuțite, erau vrednici la muncă. Când era vreme ploioasă se organiza corhănitul, adică împingerea buștenilor tăiați la vale, folosind doar țapine, cu care îi rostogoleau până în pârâu, aproape de movile, de unde era mai ușor de încărcat în remorci. Se făcea astfel economie de manoperă de tras buștenii cu calul. Muncitorii care făceau corhănitul buștenilor strigau mereu: Varda, Varda! ca alții să audă și să ocolească acel
MAESTRU DE PARCHET de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361992_a_363321]
-
de tine ca un fier cotropit de rugine. Din inimă îmi țâșnesc flăcări lichide. Dar tu ai privirile vide pentru strigătul mut azvârlit după tine în absolut... Sunt roată, Sunt roată fără căruță Sunt roata care doar singură Se poate rostogoli, doar singură... Sunt roata care nu folosește roata cea de rezervă, rezervă, rezervă, rezervă, dezumflată în camera goală Sunt cel mai inutil obiect de pe lume roată atârnată în grindă rezemată de vechiul șotron, roata dezafectată și afectată Sunt continuă copiii
SUNT ROATĂ – SUNT CINEVA DE APROAPE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362076_a_363405]
-
singură... Sunt roata care nu folosește roata cea de rezervă, rezervă, rezervă, rezervă, dezumflată în camera goală Sunt cel mai inutil obiect de pe lume roată atârnată în grindă rezemată de vechiul șotron, roata dezafectată și afectată Sunt continuă copiii mă rostogolesc, mă-nțeapă-n pironul uimirii n-am început, n-am sfârșit, sunt continuă... Sunt roata Singură, frumoasă și neobosită, Mereu în alunecare, mereu în derivă Mereu î n l o c u i t ă... Sunt roata spânzurată-ntr-un
SUNT ROATĂ – SUNT CINEVA DE APROAPE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362076_a_363405]
-
Carulcel Mic ce lasă în urmă Uruitul fără echivoc al singurătății. Sunt roată suind-coborând Pe treptele sinelui; noaptea mă plimb prin cetate pietre rotunde, pătrate, îmi scrijelă trupul. Sunt roată sireapă cu sânii înspumegați Pielea-mi miroase a iarbă Mă rostogolesc prin otavă Mă rostogolesc prin zăpadă, mă spăl cu țărâna. Sunt roată, Pielea-mi mustește de viață, Ademenesc fluturi de noapte Cu mirosul tandru, amețitor Sunt roată, sunt roată, Doar pe dinafară mă văd Rostogolindu-mi aerul Dinăuntru Sunt roată
SUNT ROATĂ – SUNT CINEVA DE APROAPE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362076_a_363405]
-
în urmă Uruitul fără echivoc al singurătății. Sunt roată suind-coborând Pe treptele sinelui; noaptea mă plimb prin cetate pietre rotunde, pătrate, îmi scrijelă trupul. Sunt roată sireapă cu sânii înspumegați Pielea-mi miroase a iarbă Mă rostogolesc prin otavă Mă rostogolesc prin zăpadă, mă spăl cu țărâna. Sunt roată, Pielea-mi mustește de viață, Ademenesc fluturi de noapte Cu mirosul tandru, amețitor Sunt roată, sunt roată, Doar pe dinafară mă văd Rostogolindu-mi aerul Dinăuntru Sunt roată și măruntaiele mele-s
SUNT ROATĂ – SUNT CINEVA DE APROAPE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362076_a_363405]
-
-mi miroase a iarbă Mă rostogolesc prin otavă Mă rostogolesc prin zăpadă, mă spăl cu țărâna. Sunt roată, Pielea-mi mustește de viață, Ademenesc fluturi de noapte Cu mirosul tandru, amețitor Sunt roată, sunt roată, Doar pe dinafară mă văd Rostogolindu-mi aerul Dinăuntru Sunt roată și măruntaiele mele-s de aer Sunt roată-n repaus streașină pentru vrăbii Roată de piatră de râu, roată de lemn, Roată de fier supusă ruginii-n Prier. Sunt roată agățată de cruce. Sunt roată
SUNT ROATĂ – SUNT CINEVA DE APROAPE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362076_a_363405]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > IMPERIU DEȘERTIC Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 381 din 16 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Imperiu deșertic Porneau spre aventuri stârnind ciulinii Prin Bărăgan de praf și uscăciune - Întindere aridă - un tăciune - Rostogolește vântul mărăcinii. Angoasă de final...amărăciune... Imperiul tiranic al luminii Absoarbe și substanța rădăcinii; Crepusculul se stinge-n rugăciune . Hălăduiau senini tămădăienii; În cârduri mari - ispititoare dropii... Prin timp uitarea și-a nălțat troienii: Niciunde azi fântânile și plopii; Te
IMPERIU DEŞERTIC de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362113_a_363442]
-
crescut de rude la oraș. Autorul ni-l prezintă alintat Tinică, de la Martinică, adică pui de urs. În fața necunocutului acesta are o supapă, zarurile : „Se minuna cât de simplu era să arunce cu înfrigurare cuburile de os, ele să se rostogolească impasibile în timp ce inima lui se chircea în așteptarea rezultatului, (...) parcă era vrăjit de babaroase, nimeni nu putea să-i schimbe părerea despre ele. Mereu le arunca, la vreo încercare mai dificilă, să afle dinainte rezultatul. Când îl afla și era
DUMITRU DĂNĂILĂ de TEO CABEL în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365785_a_367114]
-
să afle dinainte rezultatul. Când îl afla și era cel așteptat, după ce le săruta pe toate părțile, chiar și pe muchii, spunea cu satisfacție: „Babaroasele mele, săracele, nu m-au mințit nici de data asta.” Numai că, uneori, evenimentele se rostogoleau și veneau peste el înainte de a apuca să arunce „norocoasele” și să afle ce va să urmeze. „De ce n-oi fi dat eu cu zarurile înainte de a se întâmpla nenorocirea? se întreba, amărât, Tinică. Poate mi-ar fi spus ele
DUMITRU DĂNĂILĂ de TEO CABEL în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365785_a_367114]
-
și de viață, acceptând de dragul lor chiar și bucuria durerii, energia sa vitală, ca parte cosmogonică, iubindu-se în cel mai firesc mod laolaltă cu elementele naturii înconjurătoare, cu lumina, pe care o răstoarnă, cu viața, o sferă ce se rostogolește continuu. În poemele sale, „lumina înflorește/Altfel lumina este o ucigătoare săgeată/Aerul o prinde și o îmblânzește/ Aerul face lumina înceată.” În viziunea sa totul este iubire, totul se rostogolește sferic, elementele naturii aflându-se într-o continuă iubire
REVISTA REGATUL CUVÂNTULUI ANGAJATĂ ÎN ACTIVITĂŢI CULTURALE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365815_a_367144]
-
care o răstoarnă, cu viața, o sferă ce se rostogolește continuu. În poemele sale, „lumina înflorește/Altfel lumina este o ucigătoare săgeată/Aerul o prinde și o îmblânzește/ Aerul face lumina înceată.” În viziunea sa totul este iubire, totul se rostogolește sferic, elementele naturii aflându-se într-o continuă iubire. Din poezia sa exultă bunătate, omenie, profundă înțelegere a naturii umane ca parte a universului, dar și bucuria nestăvilită de a trăi. În același timp atacă problemele majore ale terrei, atenționând
REVISTA REGATUL CUVÂNTULUI ANGAJATĂ ÎN ACTIVITĂŢI CULTURALE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365815_a_367144]
-
ștrengărește, Cu glas de domnită bucălata și bălaie, În părul căreia sălășluiesc basmele copilăriei mele, Scrijelite pe petale de maci sângerii, Prinși în cununa-i de regina a tinereții și belșugului. Mă cheamă dealurile verzi și luminoase Pe care ma rostogoleam, Copil fiind, Zburdalnic și nepăsător, Indiferent la trecerea mea grăbita prin lume. Mă cheamă dorul nebun, Plecat cu tolba plină de îndemnuri, Să m-aduca acasă, După drumuri lungi și întortocheate, Numarandu-mi pașii apăsați și greoi, Scurtand-mi potecile
ACASA de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365889_a_367218]
-
vioară pe cerul nopții mele dintr-o orchestră-ntreagă atât a mai rămas, o singură vioară mai cânta azi la stele înfiorând tăcerea c-un cântec pătimaș. Iar zarea se înclină în unduiri de vânt frunzele pulsează aplauze neîncetate se rostogolesc iluzii neprinse în cuvânt la cântecul viorii, cu note fermecate. Din depărtarea udă pulsații de lumină s-aprind ca niște felinare prăfuite și-mbracă-n umbre stranii valea plină de sunetul viorii cu coardele vrăjite. Și timpul o clipă s-
UN CÂNTEC DE VIOARĂ de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365959_a_367288]
-
ombilic netăiat târnă disperarea pe cheutoarea gândului și viermii corodați ai istoriei rod temeliile vremurilor. Peste tot nesătuii timpului înșiruiți ca în parabola orbilor, ignoră cu inconștiență viața, dar mai ales moartea. VIITURA Lacomă și trufașă, cununată cu scârba se rostogolește amenințătoarea, pustiitoarea viitură. Tăvălugul ei opac și cenușiu zdrențuie faldurile nesfârșite ale zării și prin vadurile proaspăt săpate se revarsă valuri de teamă și moarte. Talazuri uriașe și grele fac să se prăbușească zidurile milenare ale cetăților. Din catedrale n-
SOLDAT DIN RĂZBOIUL FINAL (1) POEME de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365967_a_367296]
-
rațiune-sentiment îi individualizează, iar respectivele creații literare trezesc deplin interes prin semnificațiile speciale sau prin mijloacele de expresivitate artistică. Secțiunile de poezie și proză conturează robuste biografii ale căror creații literare apar ca o măsură compensatorie a neopritelor gânduri, care rostogolesc estetica ideilor în marea bătălie a timpului. Primul capitol reunește poeți de o factură extrem de sensibilă, ce se remarcă prin diversitatea stilurilor și afinităților nebănuite: Adrian BOTEZ, Adrian ERBICEANU, Al. Florin ȚENE, Anca Florentina POPESCU, Camelia Ioniță MIKESCH, Cristina ȘTEFAN
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE CRONICĂ DE ELENA ADRIANA RĂDUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365950_a_367279]
-
văzând suferința acestui om despre care eram convinși că viața nu-i mai dă nicio șansă. Timpul a trecut și această imagine aproape că ni s-a șters din minte, căci altele și altele stăteau la rînd să ni se rostogolească în cale. După vreo 4-5 ani, ne aflam pe străzile aglomerate din Șcheii Brașovului privind cu nesaț ceremonia somptuoșilor călăreți, frumos numiți Junii Brașovului. În locul unde ne aflam era înghesuială mare. Printre mulțime am văzut o femeie dând din coate
ŞANSA VIEŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366024_a_367353]
-
iar Catrina îi mulțumea lui Dumnezeu că boala n-o mai supăra, că cele două emisfere ale creierului ei erau limpezi și puternice, gata să asasineze neoplasmul întins ca o pânză de păianjen. Se aruncă pe iarba moale și se rostogoli țipând de plăcere. Râse până nu mai putu și-și ridică picioarele în sus, mergând cu bucurie pe o bicicletă invizibilă, iar soarele îi urmări trupul. Se opri bucuroasă și privi către firele de iarbă verzi, clare și sprintene. În
FERICIREA SUPREMĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366054_a_367383]
-
sărutară la fel de pasional ca și prima dată. Sebastian ar fi fost în stare să renunțe la slujba de Înviere, numai să rămână în brațe cu iubirea vieții sale. Simțea că inima va face explozie și-i va sparge coșul pieptului, rostogolindu-se în Olt. Adriana mai rațională, se desprinse din îmbrățișarea furtunoasă a bărbatului și porni spre ușă, părăsind camera, urmată și de Sebastian. În câteva minute umblau cu Opel ul prin fața mănăstirii Cozia să găsească unde să-l parcheze. Nu
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]