12,373 matches
-
din mașină ca o minge de cauciuc și ținu ușa deschisă, pentru ca domnul colonel Hartep să coboare. — Ce loc! spuse colonelul Hartep cu un dezgust amuzat, privind mai Întâi noroiul, apoi cizmele sale lustruite. Căpitanul Alexici Își umflă obrajii lui rotunzi și roșii: — Puteau să pună niște scânduri. — Nu, nu, noi suntem poliția. Nu ne iubesc. Dumnezeu știe ce fel de prânz or să ne dea. Hei, băiete! Îi făcu el semn cu mâna lui Ninici. Ajută-l pe șofer să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
voie să plec de la ușă. Doctorul Czinner nu-i oferi bani. În loc de asta, spuse prin sticla geamului că el Îl Îngrijise pe tatăl lui Ninici. — I-am dat să ia tablete când durerile au devenit prea mari. — Tablete mici și rotunde? Întrebă Ninici. — Da. Tablete de morfină. Ninici cântări lucrurile, cu fața lipită de fereastră. Aproape că-i puteai vedea gândurile mișcându-se ca peștii În ochii săi translucizi. Spuse: - Ce chestie că i-ați dat tabletele acelea! Obișnuia să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
catifea ciocolatie și o haină albă din cașmir. Speram ca vestimentația să-mi ascundă starea de neliniște. Spre surprinderea mea, când am ajuns eu, Lauren era deja la Blue Ribbon, la intersecția dintre Downing și Bedford. Stătea la o masă rotundă lângă vitrina drăgălașului restaurant. Purta o rochie Înfoiată din șifon mocca. În ciuda vremii răcoroase de toamnă, nu avea ciorapi, fiind Încălțată cu niște papuci roz pastel din piele de crocodil. O capă moale, verde, din blană de vulpe, era aruncată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de articole pentru copii care aveau logo-ul firmei. —Ai cunoscut-o pe Armenia? țipă spre mine când mă apropiam de ea. Phoebe era Îmbrăcată cu o rochie aurie scumpă Halston, doar atât de largă cât să-i cuprindă pântecele rotund. Într-o mână avea o poșetuță din satin, iar În cealaltă ținea strâns un copil de 16 luni, dar cumva reușea să și bea În același timp dintr-un pahar cu apă. —Ooooh! O să devină topmodel, zbieră unul dintre jurnaliști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ceea ce o transformase Într-o persoană mai puțin rezervată, ea fiind un pic mai directă În comportament și exprimare decât compatrioatele ei. Era Îmbrăcată Într-o rochie neagră din satin, cu o croială Îndrăzneață, iar În urechi purta două diamante rotunde, tăiate În formă de briliant. Arăta de parcă urma să pozeze la o ședință foto pentru Helmut Newton 1. Mâna ei stângă rămase nemișcată pe brațul drept al lui Gerski pe toată durata cinei, chiar și atunci când amândoi mâncau. —Aoleuuu! se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
anșoa. Deci carne. Deci cruzime și moarte. Ține cutia cu o mână și arată spre ea cu mâna cealaltă, zicând: — Asta merge direct în veceu, acolo unde i-e locul. Și număr: 7, 8... Vrabie le dă tuturor niște pietricele rotunde, dintr-un coș pe care-l duce într-o mână. Îmi dă și mie una. E cenușie și rece; zice: — Țineți-o în mână și intrați pe lungimea de undă a energiei ei, ca să fim pe aceeași lungime de undă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
În bibliotecă se aud șoapte. Eu și Mona ne ducem la pupitrul bibliotecarului și întrebăm. Helen ne așteaptă în mașină, cu Stridie. Bibliotecarul e un tip cu plete linse, prinse în coadă. Are cercei în ambele urechi, cercei mari și rotunzi, de pirat, și e îmbrăcat cu un sacou de lână în carouri; zice că volumul - se uită în monitor, derulând în sus și-n jos - este împrumutat. — E vorba de ceva foarte important, zice Mona. Cartea a fost la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Eu cu astea nu mă mai dau. Dacă nu mă înșel, femeia aia la care am fost acum avea o eczemă. Mona se întinde și se uită peste umărul lui Helen: Dar știu că te pricepi la machiaj! Deșurubând cutiuțele rotunde cu farduri, examinându-le și adulmecându-le conținutul arămiu, roz sau piersică, Helen zice: — Vine din experiență. Se privește în oglinda retrovizoare și-și aranjează niște șuvițe roz. Se uită la ceas, apucând cadranul între arătător și degetul mare, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
drept vorbind, viața lui atârnă de găsirea cărții. Bibliotecarul apasă o tastă și spune că o să cheme poliția. — Stai, zice Helen, și își pune mâinile pe blatul biroului, fiecare deget sclipind încărcat de smaralde tăiate pătrat, de safire irizate șlefuite rotund și de diamante negre cu defect tăiate în hexagon. Zice: — Alege-ți ceva din astea, Symon. Iar bibliotecarul își ridică buza de sus și i se văd dinții. Clipește rar o dată, de două ori, și spune: — Cucoană, ține-ți pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cu un gest scurt. De parcă nici n-ar fi auzit, femeia se retrage, lăsînd spațiu de trecere bărbatului. O altă Dacie, albastră, frînează lîngă cursă. Un bărbat la vreo 45 de ani, înalt atît cît să fie impunător, cu obraji rotunzi și rumeni, părul grizonat la tîmple, aproape alb o adevărată prezență în babilonul unei autogări -, coboară, ocolește botul mașinii, vine lîngă cel de la volan un tip mai tînăr și mai gras, aproape rotund -, se apleacă și-i spune: Mulțumesc, Corneluș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
atît cît să fie impunător, cu obraji rotunzi și rumeni, părul grizonat la tîmple, aproape alb o adevărată prezență în babilonul unei autogări -, coboară, ocolește botul mașinii, vine lîngă cel de la volan un tip mai tînăr și mai gras, aproape rotund -, se apleacă și-i spune: Mulțumesc, Corneluș! Și nu mă uita... Cu plăcere, dom' profesor! Cum să uit?! E-o plăcere să vă țin eu cursurile. Profesorul scoate biletul din buzunar, îl prezintă șoferului, apoi merge și-și ocupă locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
doi cu palma desfăcută. Nu mai întind mîna că-s gripată foc murmură Brîndușa Roman, aruncînd o privire spre Vlad, observîndu-l cum își ridică încet palma. Privirea tînărului, surprinsă o clipă de gestul frînt al palmei ridicate, face o mișcare rotundă, bruscă și tăioasă, retezînd-o pe femeie în două, asemeni coasei ce învăluie brazda de iarbă: Deci tu ești frumoasa doamnă Brîndușa..." "Obraznicule!" scapără privirea Brîndușei. Am înțeles de la tovarășa tehniciană că dumneata conduci montajul rezervoarelor de recuperare spune Brîndușa apăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
au desfăcut hăinuțele să se mai răcorească. Băiatul din brațele tatălui a făcut și el ochii mari de la primele țipete ale frățiorului. Ar vrea ceva, dar nu știe precis ce. Se hotărăște totuși să plîngă: o gură mică, deschisă aproape rotund, din care lipsește durerea, lipsește spaima, lipsește răutatea; e prezentată doar dorința de-a se manifesta, plăcerea de-a comunica. Țîs? întreabă tatăl întorcîndu-l cu fața spre el. Copilul scutură cu îndîrjire din cap, fără să închidă gura. Nasul? continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sintetică se ridică încet, apare un degețel scurt cît o bucățică de creion, care se îndoaie puțin în timp ce se apropie de nas, încercînd să atingă vîrful, nimerind pînă la urmă alături, pe nară. Tatăl se apleacă și sărută vîrful nasului. Rotundul gurii, rămasă încă deschisă, dar fără sunet, se deformează lin, buzele se ating, se lungesc mult spre obraji, înflorind pe ele un surîs de liniște și plăcere. Tatăl oftează, așază mai bine pe brațe copilul adormit din nou și rămîne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
podului, îndreptînd colosul metalic în direcția de acțiune a vîntului, ca pe un cocoș de tablă, așezat în cornul casei. Ochii speriați ai pasagerilor au prilejul să vadă cum în parbriz, asemenea unui jet puternic, viscolul lovește în plin, spărgîndu-se rotund, ca o explozie de schije albe, ce lunecă pe botul cursei și se preling pe lîngă geamuri, adunîndu-se la spate, precum liniile de forță pe lîngă modelul unui avion, într-un tunel aerodinamic. Să rămînem aici spune arhitectul cînd vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
haină, repede, mai repede și tot mai repede, o roată, două, apoi, brusc, sîrba se frînge, conducătorul ei își trage răsuflarea rar, se uită cu ochi galeși spre spectatorul din fotoliu, surîde trist, rotește iar paharul în mînă, un gest rotund ca o sîrbă, vrea să bea, dar oprește brațul la jumătatea drumului spre gură, îl întinde puțin și, cu ciudă, izbește paharul de piatra cioplită, însoțind zgomotul cioburilor cu o înjurătură la adresa vieții. Apoi, calm, ca și cum nimic nu s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
arăți, te rog, ca acum șaisprezece-șaptesprezece ani, unde pupă tata fata. Tata, te rog! se apără Doina, roșind, uitîndu-se stingheră în pămînt. Vezi, spune Săteanu grav nu mai am în mînă o simplă bomboană ieftină. Tot face el un gest rotund -, tot e al tău! Tata... îngînă fata pierdută. Ăsta-i de-al meu arată Săteanu cu privirea spre Mihai. Nu-ți fie rușine. Unde pupă tata fata? întreabă rar, șăgalnic. Doina ridică încet mîna dreaptă și-și lipește vîrful arătătorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a venit. Am fost informat, stă bine-mersi la Sălcii. Rămîi să gustăm ceva. Trebuie să mă duc pe la teatru. Au repetiție și... Neapărat trebuie să mă duc! hotărăște Mihai îndreptîndu-se spre ușă. Vă mulțumesc din suflet pentru... face un gest rotund, spre tot ce-i în jur, așezînd apoi paharul pe măsuță. Săteanu scoate telefonul din priză, stinge lumina și-l urmează pe Mihai. În salon, bagă telefonul într-o priză, așezîndu-l pe măsuța alăturată și vine pe hol, unde Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
bar să-și bea paharul lăsat acolo. Din drumul lui printre mese, Ovidiu este oprit de femeia cu căciulă albă, de sub care o șuviță de păr, ieșită în partea stîngă a frunții, îi dă un aer copilăresc, iar fața mică, rotundă, cu ochii mari, părînd și mai mari din cauza cearcănelor o fac să semene cu o tînără din acelea care cutreieră, cu gînduri nevinovate, localurile. To... începe femeia, dar își schimbă imediat tonul domnule, aș dori ceva de mîncare și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dă nici un semn că ar vrea să bea, se retrage, așezîndu-se pe marginea patului, lîngă pernă. Un timp, ochii lui caută spre fereastra lovită de viscol, apoi, involuntar, se mișcă încet într-o parte și-n alta, reținînd imaginea genunchiului rotund, frumos dezgolit, care întregește aerul de naturalețe și sporește feminitatea Mariei, situînd-o, pentru Mihai, în categoria acelor doamne care au știința frumosului pur, venit parcă de departe, din lumea antică. Ceva îi spune că poate găsi în ea o a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
îi vibra în minte ca sunetul metalic al disperării. Fetița era ancorată în scaunul ei înalt cu niște hamuri speciale, profesioniste, o aglomerație de agrafe metalice în formă de U și nailon portocaliu. Uitându-se la fețișoara dolofană, cu obrăjori rotunzi și nări în formă de O, Naomi se gândi deodată că are în față un homuncul micuț și inteligent, o prezență extraterestră. Fetița, în schimb, o privea pe Naomi cu o mirare sinceră și candidă. Era la vârsta aceea (cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
își condamnase soția și fiica la statutul de simple participante în competiția emoțională. Da, era îndatoritor. Conștiincios, da. Nu aș face niciodată vreun gest nerespectuos față de soția mea - se gândise de multe ori la asta pe vremea când examina posteriorul rotund al lui Sybil în timp ce buzele ei alunecau în sus și în jos pe scula lui fină și alungită. Îmi iubesc soția, își spunea ușurat în momentele în care își lovea ritmic coapsele de fesierii lui Sybil. Nu doar o dată i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
instituții juridice. Principalele forme de colaborare multipartită și de consultare politică sunt: a) Conferința Consultativă Politică Populară (CCPP). CCPP este principalul for de participare la activitatea de guvernare pentru partidele democratice, organizațiile civile și reprezentanții diferitelor categorii sociale. b) Mese rotunde organizate de Comitetul Central și de organizațiile de la diferite niveluri ale P.C. Chinez pentru partidele democratice și personalitățile apolitice, în cadrul cărora sunt prezentate evoluțiile importante și ascultate părerile și sugestiile participanților față de problemele majore și politicile fundamentale ale țării, precum și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Locul este înconjurat de un zid de cărămidă. În partea sudică acesta are formă pătrată, simbolizând Pământul, iar porțiunea nordică are formă semirotundă, simbolizând cerul. Această proiecție este conformă concepției antice din China, și nu numai, potrivit căreia "Cerul este rotund și Pământul este pătrat". Construcția magnifică este compusă din două temple, cel exterior și cel interior. Principalele construcții se găsesc la extremitățile axei sud-nord și anume, Terasa Rotundă, Zidul Ecoului și Palatul pentru Rugăciuni. Terasa Rotundă este o platformă de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
conformă concepției antice din China, și nu numai, potrivit căreia "Cerul este rotund și Pământul este pătrat". Construcția magnifică este compusă din două temple, cel exterior și cel interior. Principalele construcții se găsesc la extremitățile axei sud-nord și anume, Terasa Rotundă, Zidul Ecoului și Palatul pentru Rugăciuni. Terasa Rotundă este o platformă de piatră de formă rotundă, cu trei niveluri. Terasa de la fiecare nivel este înconjurată de o balustradă din marmură albă. Aici era centrul ceremonial. Ceremoniile se organizau de regulă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]